1,317 matches
-
aceasta, fără îndoială, dar presupune să admiri uneori și ce nu trebuie. Generozitatea inundă însă nu numai pagina lui critică, ci și planul relațiilor interumane. Omul este un spirit treaz, lucid, o inteligență avizată și în același timp cu ceva candid, naiv. De „păcatele tinerețelor” ține și un anumit gust pentru bravadă, pentru gestul de efect: din când în când câte o afirmație (prea) categorică sau (intenționat) șocantă „rupe”, provoacă breșe în discursul impecabil clădit pe temeiul bunului simț. Atunci bunul
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
întrucât nu iscodește, ne luminează pentru că nu răscolește. Părintele Teofil personifică harul bucuriei (nulla dies sine laetitia). Senin, spontan și uneori ironic, părintele Teofil e un zoon gelastikon slujindu-și aproapele. Surâsul îi este de copil, nostalgiile nevinovate, iar naivitatea candidă. Repetatele succese citadine se datorează numai neîntreruptei sale dăruiri către celălalt, fără calcul, fără temere, cu gratuitate neselectivă. Părintele acționează mereu complementar: sfaturile sunt însoțite de o mimică deferentă, sancțiunile de o intonație adecvată, iar glumele de un zâmbet complice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau chiar niște banale planuri de vacanță. „Mi se pare - și la acest gând mă încearcă o emoție specială - că noi toți suntem surdo-muți înaintea lui Dumnezeu.” Părintele descrie cu precizie infirmitățile noastre congenitale, intoleranța capriciilor de tot soiul, mediocritatea candidă, arta temporizărilor, împleticirea în mândrie, pâraiele de vorbe goale ale fiecărei zile. Mintea este întotdeauna suficient de abilă pentru a explica „rațiunile” tergiversării. Or, nu putem începe viața nouă decât definind aceste tendințe ca trasee periculoase, fără corespondent în Împărăție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost publicat ințial în Arhimandritul Teofil Părăianu, Prescuri pentru cuminecături, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1998; textul a fost reluat într-o formă îmbunătățită în volumul Arhimandritului Teofil Părăianu, Pentru cealaltă vreme a vieții noastre, Editura Deisis, Sibiu, 2001. Și un candid avertisment al Părintelui Teofil adresat cititorului: „Îți trebuie dicționar să înțelegi, e cam sofisticată cuvântarea lui” în Arhimandritul Teofil, Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine?, interviu cu Mitropolitul Antonie Plămădeală, Sibiu, 2003, p. 135. Ca post scriptum, am
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de iederă într-o cană de apă clocotită și fierbeți la foc mic timp de 10 minute. Strecurați și răciți. Luați 1 lingură de 3 ori pe zi. Continuați tratamentul până când umflătura dispare. Stomatita Stomatita este cauzată de creșterea de candida albicans din gură sau gât. Se caracterizează prin formarea de pete albe sau dureri. Cel mai adesea, copiii sunt cei afectați de stomatită, care poate cauza febră și dureri mari. Tatăl meu avea darul de a putea sufla în gura
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Limits of Privacy (Basic Books, New York, 1999), Next: The Road to the Good Society (Basic Books, New York, 2001) și, în fine, Societatea monocromă. Înainte ca viziunea lui Etzioni să poarte un nume, ea se putea desprinde dintr-o carte intitulată candid și provocator în același timp An Immodest Agenda: Rebuilding America Before the 21st Century (McGraw-Hill, New York, 1983). Deja în acea carte, Etzioni arăta că individualismul excesiv nu va ajuta la reconstrucția Americii pentru care milita el, una sprijinită pe reconstrucția
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Războiului Rece. Sovieticii, bine serviți de trei decenii de „inginerie a sufletului omenesc”, trecuseră pe scară largă și la „ingineria spiritului omenesc”, de la pedagogia concentraționară a lui Makarenko, organizată pentru reproducerea în masă a Omului Nou încarnat emblematic (după mărturisirea candidă a autorului Poemului pedagogic) de ofițerul CEKA, până la subvenționarea unei vaste rețele de agenți de influență în Europa și Statele Unite, iar mai târziu în toată Lumea a Treia. Dezvăluirile anilor ’20-’30 privind ororile leniniste și staliniste, revenirea la rațiune a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Rank, 1914) pentru a refuza aspectele decepționante și dureroase ale realității. 4) Idealizarea constituie forma cea mai elaborată a refuzului în fantezie. Unul dintre cele mai ilustratoare exemple ale acestui tip de apărare îl găsim în povestirea lui Voltaire intitulată Candide (1759/1957). Asemenea mentorului său Pangloss, Candide vede evenimentele vieții ca o dovadă că lumea în care trăiește este „cea mai bună dintre toate lumile posibile”. În pofida tuturor nenorocirilor care i se întâmplă (multe și felurite), Candide continuă să afirme
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și dureroase ale realității. 4) Idealizarea constituie forma cea mai elaborată a refuzului în fantezie. Unul dintre cele mai ilustratoare exemple ale acestui tip de apărare îl găsim în povestirea lui Voltaire intitulată Candide (1759/1957). Asemenea mentorului său Pangloss, Candide vede evenimentele vieții ca o dovadă că lumea în care trăiește este „cea mai bună dintre toate lumile posibile”. În pofida tuturor nenorocirilor care i se întâmplă (multe și felurite), Candide continuă să afirme că „totul este cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lui Voltaire intitulată Candide (1759/1957). Asemenea mentorului său Pangloss, Candide vede evenimentele vieții ca o dovadă că lumea în care trăiește este „cea mai bună dintre toate lumile posibile”. În pofida tuturor nenorocirilor care i se întâmplă (multe și felurite), Candide continuă să afirme că „totul este cum nu se poate mai bine”. Atunci când sistemul său defensiv eșuează, el cade într-o profundă și dureroasă depresie, iar când credința sa în persoanele idealizate se erodează, Candide trăiește sentimente de insignifianță, de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se întâmplă (multe și felurite), Candide continuă să afirme că „totul este cum nu se poate mai bine”. Atunci când sistemul său defensiv eșuează, el cade într-o profundă și dureroasă depresie, iar când credința sa în persoanele idealizate se erodează, Candide trăiește sentimente de insignifianță, de abandon și fragmentare. Tipul de interpretare eronată a realității - sub forma idealizării - ar constitui forma cea mai matură a negării realității. Prezentă la adulții excesiv de optimiști, pozitivi, mulțumiți, ea este desemnată în psihologia clinică prin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Psychoanalysis, 52, 51-58. Verwoerdt A. (1972), „Psychopathological responses to the stress physical illness”, in Z.J. Lipowski (ed.), Psychosocial Aspects of Physical Illness, Advances in psychosomatic medecine, 8, Bâle, Karger. Villerbu L.M. (1993), Psychopathologie projective, ARCP, Rennes. Voltaire (1759/1957), Candide ou l’optimisme (ediție critică; introducere și comentariu de A. Morize), Librairie Marcel Didier, Paris. Wallerstein R.S. (1967), „Development and metapsychology of the defense organization of the ego”, Journal of the American Psychoanalytic Association, 15, 130-149. Wallerstein R.S. (1983), „Defense
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
autor: implicarea detașată, cu mutări de accent când pe un termen, când pe altul. A rezultat o lirică tensionată între inserția empatică și armonică în primordial și suav - obsesia originarului și a unității eu-cosmos, respectiv spațiul intimității și al erosului candid, evocat cu inflexiuni de retorică trubadurescă - pe de o parte, și pe de alta, distanțarea ironică (uneori tinzând spre sarcasm) de grotescul și absurdul unei modernități corupte, reificantă și uniformizantă, ipostaziată paradigmatic în imaginea unui Megalopolis. Tipologic, poetul e un
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
nivelul ontologicului. O viziune panerotică, o senzualitate generalizată îi este specifică acestui poet care trăiește „ o voluptate parodică a miracolului, într-un univers al intimității pus în rama parodiei, dar cu o substanță ce exultă în continue miracole diafane și candide” (Al. Cistelecan). Descoperind, prin contemplare intensivă și jubilatorie, feericul și paradisiacul în sânul cotidianului, el e, prin excelență, poetul „spațiului închis”, securizant și liniștitor, în sensul definit și aprofundat de criticul Valeriu Cristea (un „record” de „spațiu închis” fiind oferit
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
păianjeni bătrâni, / Și-un hău nesfârșit în butoi / Și bile de apă ce vor / Pe-ascuns să ne intre-n urechi, / Mereu ne-ațin calea, în zori, / Melci putrezi și râme străvechi.” „Discursul îndrăgostit” al poetului e polimorf, fie ludic, candid și ghiduș, fie, alteori, afectat impudic, salvat de la trivialitate de ironia și candoarea de fond: „De ce nu vrei să-nnebunești, la ora cinci / După-amiază, când e atât de bine, / Și în sufrageriile adânci / Să faci pe preșuri tumbe dulci cu
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
istorice „înțălesul poeticesc” al unei scrieri. În acest sens, el invocă, ironic, surse fanteziste pentru conținutul faptic al Țiganiadei, numind „izvodul ce am aflat la mănăstirea Cioarei” și „pergamena” sau „hârțoaga de la mănăstirea Zănoaga”, surse comentate apoi, în note, serios, candid sau pseudo-erudit, de Mitru Perea, Simplițian, Idiotiseanu, Onochefalos, Musofilos, Filologos, Dubitantius, Erudițianul, Androfilos, Părintele Agnozie, Politicos, Popa Nătărău din Tândarânda ș.a. Atât notele poemului, cât și Prologul sau Epistolia închinătoare fac dese trimiteri la modele celebre, datorate unor autori ca
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
Goethe, Versuri în românește (1932). Natura (și mulțimea) rosturilor publice ale scriitorului ar trimite la un personaj extravertit, necomplicat sufletește, egal cu sine însuși în orice împrejurare. Dar omul are o fire ciudată, este când aspru, închis, taciturn, cănd sociabil, candid, locvace. De obicei își ascunde prea via și vulnerabila sensibilitate sub o platoșă de om ironic, malițios. Își destăinuie felul de a fi doar trecut prin distileria cuvântului generos și plin de fervoare, în care se întrevăd însă luciri reci
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
două plante cu frunze mari, lucioase, ca să am cu ce să-mi ocup cele două zile ploioase, ca să nu mă mai gândesc la Vinner. Încercam să mă atașez de personajele romanelor americane, să cred în viața unui crescător de cai candid și generos, sau a unei tinere provinciale naive căzute în capcana marelui oraș... Dar, în chip ocolit, gândul mi se întorcea la conversația avută cu o noapte înainte. Îi invidiam, în mod vag, pe autorii care știau totul despre cea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Regula funcționează și în cazul portretelor imaginare. De pildă, un înger. Fără a-l gândi mai întâi, fără a-i stabili trăsătura dominantă (albul, inocența etc.), riscăm gafe de neiertat: fie îl vom reprezenta asemenea lui Cupidon (copil bucălat, surâzând candid), fie vom strecura detalii total nepotrivite, cum ar fi buzele proeminente sau roșeață în obraz - culoarea sângelui, a poftei și a păcatului. Detaliile se aleg și să alătură nu la întâmplare, ci stăpânind toate conotațiile lor. În realizarea oricărui portret
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
murit”, „lumina vremii noi” și „partizanii patriei bulgare”. Versificația abundentă și facilă e de cele mai multe ori doar un pretext pentru lansarea lozincilor la modă: „Și păsările-ntoarse parcă spun/ Că anul holdei noastre va fi bun/ și izbucnind în flori candide merii/ Lansează iar lozinca primăverii:/ - Nici o parcelă neînsămânțată!” Poezia didacticistă, inspirată din evenimente istorice „purificate” ideologic și transformate în anticipări ale „lumii noi”, este de asemenea prezentă: sunt aduse astfel în scenă figurile lui Ștefan cel Mare, Gheorghe Doja, Horea
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
ci și de un alt mod de a scrie, de recuperarea unor teritorii lirice și a unor posibilități ale versului. Poetul prea grăbit, admonestat altădată pentru „multele stângăcii, facilități și contradicții în imagini” (G. Călinescu), este acum un ludic, un candid fermecat de cuvinte („Plânge diavolul din mine / În candoare de sabine. Plânge iarba în nesațiu / Și mi-e dor de un Horațiu [...] Plânge-un om în joc de roate / Spițele sunt rupte toate.”). E preocupat nu de versul pletoric, ci
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
și căldură. Între grupările de la „Gândirea” și de la „Sburătorul”, balanța înclină firesc spre cea dintâi, printr-o afinitate de structură temperamentală și morală. Criticul nu are îndeobște apercepții doctrinare sau de apartenență la un grup. El este un lector senin, candid, evident sincer și atunci când își rostește admirația, și când își dezvăluie rezervele, ba chiar propriile limite de înțelegere. Scrie despre poezie, dar mai ales despre roman, dezvoltând, uneori, idei pertinente asupra evoluției genului (Romanul urban românesc, Romanul psihologic românesc ș.a.
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
cronică, elogiul minții și lauda „alcătuirilor retoricești”) recurge la modele bizantine; e preferat Manasses, cu Istoria sinoptică (extrem de receptat și „productiv” în școala cronografică a locului), al cărui stil manierist convine vehemenței de comandă ori exercițiului encomiastic, disimulării sau eschivelor candide ale cronicarului. Descoperit la Petersburg, într-un miscelaneu transcris, se pare, în Moldova pe la sfârșitul veacului al XVI-lea sau începutul celui următor, letopisețul datorat lui A. e publicat de A. I. Iațimirski, în 1908, și peste doar un an, de
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
la peisaj, raporturile cu transcendența. Rezultă de aici o poezie a bucuriilor simple, solar-meditativă, bazată pe confesiunea spontană, țintind refacerea trăirii imaginativ-fanteziste prin încorporarea realului în „mica” sau „marea” autobiografie. Exultanța în fața frumuseților firii, trăirea frenetică a evenimentului cotidian, surprinderea candidă a devenirilor firești sunt componente ale unei poetici de jurnal existențial, în care umbra înnegurată a morții, presimțirea ei dureroasă fac loc treptat unei gravități de factură elegiacă. Cantabilă și sonoră, desprinsă din trunchiul unei tradiții clasice de bună factură
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
un pic prea de parte: — Nu încape îndoială că un om de viță, cu suflet nobil, ar alege mai degrabă moartea decât să îndure asemenea umilințe... — Și eu care credeam că exilul e preferabil unei condamnări la moarte, o întrerupe candid soțul. Abandonează aerul binevoitor. — Despre cine e vorba? întreabă autoritar. Tonul e acuzator. Livia îi scrutează trăsăturile cu atenție. Nu-și poate da seama ce gânduri are, într-atât se schimbă pe chipul lui semnele de mânie cu cele de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]