6,257 matches
-
întâmplat, de pildă, în câmpul artelor plastice, cu alexandrinismul. "Manierismul, remarca Tudor Vianu, apare mai ales atunci când se produce disocierea și dezacordul dintre originalitatea artistului și a națiunii, epocii sau culturii care îi înglobează". Sunt astfel manieriști compozitorii care conservă canoanele inspirației clasice ori romantice în circumstanțe cu totul străine, modulate esențial în raport cu realitatea lor originară, dar și compozitorii care cedează fără rezistența gustului comun al timpului, modelor facile ori populiste. Mult timp am fost convins că muzica irlandeză savantă comportă
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
o primă privire, se observă că debutul răsunător ca autor epic al lui Eco a fost pe cît de neașteptat, pe atît de tranșant. Epica semioticianului, chiar și cînd a exploatat masiv erudiția, a fost ceea ce-și propusese, respectînd canoanele speciei. În schimb, Claudio Magris, cu interesantul roman Orbește (Alla cieca, Garzanti, Milano, 2005), a trecut printr-o fază intermediară, cînd expunerea profesorală și eseul împărțeau pagina cu evocări, descrieri, etc., ca în volumul din 1986 Danubio, cu o foarte
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface, din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de ziar-revistă, dar fără să aibă vreo suferință din asta, pune Călinescu pe obrajii destul de fanați ai gazetăriei "încrîncenate". În stilul și cu sintaxa faptului divers, scrisul din cronicile de varietăți e-o porție de bucurie sinceră pentru
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
înainte de a fi toxifiate de intervenția regizorului, țigănii care se vor trimiteri către același regizor, și filmul obosește repede pentru a reveni la scatologicul originar, cu alte cuvinte în Glod-ul de origine. Miza filmului este și această spargere a canonului din orice poziție, în violentarea tuturor cutumelor, în exagerarea pînă la vomisment, iar pe alocuri prostul gust e pe punctul de a deveni act estetic. Prezentarea orașului, Kusek, și a locuitorilor săi cei mai importanți, Orkin violatorul orașului, mecanicul care
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
modernistul abstract Nichita Stănescu pentru a evalua poemele biografiste ale lui Mircea Cărtărescu. Și invers. Conceptele diferă, unghiul de abordare se schimbă, însăși înțelegerea poeziei suportă modificări de la o etapă la alta a istoriei acesteia. Generația '80 a impus în canon câțiva autori; dar, mai important decât atât, s-a străduit să disloce din ecuația literaturii termenul inefabil de "talent", activând o sin-tagmă profesorală: "știință de carte". Accentul se mută de pe opera vie, organică, pulsatilă, pe textul fabricat după o anumită
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
l-a respins și minimalizat grav pe Țepeneag, în articolul citat drept comentariu pertinent (58-59). De ce nu observă Daiana Felecan că și Ov. S. Crohmălniceanu, pornind de la Freud, nu poate ajunge decât la visul suprarealist, și nu la matricea, legea, canonul, paradigma visului abstract, inventat și nu transcris? (p. 79) Ea nu-l contrazice nici pe N. Oprea, atunci când acesta observă că Zadarnică e arta fugii glisează dinspre real spre ireal "nu neapărat după precepte onirice" (p. 73). Fiindcă mă refer
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
toate, desigur, cu instrumente mai mult sau mai puțin teoretizante, conceptul de prezență, obiect al Conferinței ce i-a urmat ediției despre legitimitate și legitimare, ar putea fi privit ca verigă de legătură cu tema anunțată pentru ediția din 2008: canon și valoare.
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
nu-i vorbă, destui critici ori compozitori, promotori ai unei muzici scrobite, apretate, fals academice sau, dimpotrivă, hiperexcentrice, teribiliste, care înlătură cu aplicație fantezia autentică și crizele ei, analiști și autori de o implacabilă fastidiositate și insipiditate, ce au inventat canoane pedante și stereotipe pentru a perora, în cel mai bun caz, specioase platitudini. Stockhausen, culmea, a început prin a face atît studii muzicale clasice, sobre și cuminți, la Conservatorul din Köln, cît și o inițiere în literatură și filosofie, onestă
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
mai adânci decât cuvintele ce le exprimă fac din ele niște figuri literare vii, imprevizibile, imposibil de introdus într-o schemă. Duminică și Adina Gheorghe, cei doi eroi din povestirea În treacăt, sunt construiți pe exact acest tipar ieșit din canoanele realismului socialist. "Suceala" lor poate fi prezentată și scuzată ca un efect psihologic al iubirii: un sentiment tulburător la figurat, dar mai ales la propriu. Pentru cititori, ei par greu de înțeles; dar personajele sunt astfel și în interiorul povestirii, în
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
largă, desfășurată între anorexie și obezitate, extreme mai degrabă feminine, mai ales dacă ne raportăm la prima dintre ele. "Bărbați anorexici" este o expresie care, pentru moment, nu are referent. Când e vorba de alegeri nutriționale, există două elemente inconturnabile: canonul și felul în care publicul se raportează la el. Elementul fix - canonul - este diferit de la o epocă la alta ( au scris despre aceasta, limpede, clar, coerent, Massimo Montanari și Jean-Louis Flandrin). " A mânca bine" însemna, în secolul al XVI-lea
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
dacă ne raportăm la prima dintre ele. "Bărbați anorexici" este o expresie care, pentru moment, nu are referent. Când e vorba de alegeri nutriționale, există două elemente inconturnabile: canonul și felul în care publicul se raportează la el. Elementul fix - canonul - este diferit de la o epocă la alta ( au scris despre aceasta, limpede, clar, coerent, Massimo Montanari și Jean-Louis Flandrin). " A mânca bine" însemna, în secolul al XVI-lea, de exemplu, să faci față la 14 feluri de mâncare, ce compuneau
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
calculator (un soft, în limbajul de azi), al cărui creator a orbit, din cauza suprasolicitării ochilor în fața ecranului. Simulator One (Simone) creează modelul perfect de actriță: înaltă, blondă, cu nasul fin, cu buze senzuale, ochii albaștri, osatura delicată. Elementele enumerate corespund canonului de frumusețe majoritar. Variantele numite Cindy Crawford, Noemi Campbell sau Penelope Cruz nu răstoarnă domnia lui "blond, ochi albaștri". Stau mărturie succesele Adrianei Karambeu, ale Claudiei Schiffer, ale lui Scarlett Johansson, pentru a nu pomeni decât câteva nume. Virtualul nu
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
predominant jocular. Restabilește mai curînd, cu toată seriozitatea, o realitate istorică prea puțin amintită în sofisticatele teorii ale postmodernității. Este vorba despre originea răsăriteană, dacă nu chiar balcanică, a termenului ce identifică acțiunea "canonizării". În recentul (2006) ei studiu* asupra canonului și mutațiilor valorice pe care acesta le produce în literatură și cultură (e.g. spațiul nord-atlantic), americanista Cosana Nicolae (de la Universitatea din București) subliniază originea prezumtiv ebraico-sumeriană a conceptului. Kanna, în sumeriană, și quaneh, în ebraică, identificau trestia (cea crescută în
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
temporalitatea comună și supunînd istoria impactului său (lor) covîrșitor. Desigur, în linia saeculum-ului postmodern euro-american, autoarea se mișcă mai degrabă către o deconstrucție a acestui model arhetipal al "selecțiilor arbitrare", așezîndu-se, teoretic, în zona mutațiilor semantice și valorice cunoscute de canon după debutul industrializării în Europa (și extinderii sale peste Ocean). Fenomenul "canonizării" - în artă - își schimbă treptat referentul, ajungînd să însemne (spre zorii postmodernității) nu neaparat "punctul" (pentru a reactualiza o faimoasă metaforă a lui Andrei Pleșu, de acum două
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
ci "iradierea unui punct" - flexibilitatea, varietatea, pluralitatea. E de la sine înțeles faptul că această deviere semantică (și simbolică) a termenului l-a făcut, în timp, indispensabil teoriei și metodologiei literare din ambele emisfere așa-zicînd istorice: tradiția și modernitatea. Dacă, inițial, canonul ilustra grila axiologică de selecție a operelor artistice și, desigur, a scriitorilor înșiși, creionînd ultimativ firul evenimențial din istoriile literare, mai recent, el reușește să demonstreze "diversitatea" vechilor "unități". Cosana Nicolae observă legitim: "Canonul nu este o schemă fixă, ci
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
istorice: tradiția și modernitatea. Dacă, inițial, canonul ilustra grila axiologică de selecție a operelor artistice și, desigur, a scriitorilor înșiși, creionînd ultimativ firul evenimențial din istoriile literare, mai recent, el reușește să demonstreze "diversitatea" vechilor "unități". Cosana Nicolae observă legitim: "Canonul nu este o schemă fixă, ci un spațiu în mișcare în care se pot produce modificări inevitabile de-a lungul secolelor" (p. 35). În veacul trecut, criticii și teoreticienii au arătat - nu fără justificare - un interes aproape obsesional pentru canon
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
Canonul nu este o schemă fixă, ci un spațiu în mișcare în care se pot produce modificări inevitabile de-a lungul secolelor" (p. 35). În veacul trecut, criticii și teoreticienii au arătat - nu fără justificare - un interes aproape obsesional pentru canon, de la F. R. Leavis (în anii treizeci), pînă la Robert von Hallberg (în anii optzeci) sau John Guillory (în anii nouăzeci), ei schimbîndu-și totuși cu repeziciune atitudinile față de procesul selecției literare. Din rigiditatea absolută (canonul ferm, al minimei și ultraelitistei preluări
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
justificare - un interes aproape obsesional pentru canon, de la F. R. Leavis (în anii treizeci), pînă la Robert von Hallberg (în anii optzeci) sau John Guillory (în anii nouăzeci), ei schimbîndu-și totuși cu repeziciune atitudinile față de procesul selecției literare. Din rigiditatea absolută (canonul ferm, al minimei și ultraelitistei preluări istorice) s-a migrat către flexibilitate (canonul mobil, al multiplei selecții) și chiar către abolire (canonul absent, al refuzului simplei preluări). Fenomenalitatea canonică traversează, se poate spune, o istorie semi-ciclică, diversificîndu-și semnificațiile în interiorul unei
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
pînă la Robert von Hallberg (în anii optzeci) sau John Guillory (în anii nouăzeci), ei schimbîndu-și totuși cu repeziciune atitudinile față de procesul selecției literare. Din rigiditatea absolută (canonul ferm, al minimei și ultraelitistei preluări istorice) s-a migrat către flexibilitate (canonul mobil, al multiplei selecții) și chiar către abolire (canonul absent, al refuzului simplei preluări). Fenomenalitatea canonică traversează, se poate spune, o istorie semi-ciclică, diversificîndu-și semnificațiile în interiorul unei acolade de 180 de grade ("s-a trecut de la un canon de autori
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
John Guillory (în anii nouăzeci), ei schimbîndu-și totuși cu repeziciune atitudinile față de procesul selecției literare. Din rigiditatea absolută (canonul ferm, al minimei și ultraelitistei preluări istorice) s-a migrat către flexibilitate (canonul mobil, al multiplei selecții) și chiar către abolire (canonul absent, al refuzului simplei preluări). Fenomenalitatea canonică traversează, se poate spune, o istorie semi-ciclică, diversificîndu-și semnificațiile în interiorul unei acolade de 180 de grade ("s-a trecut de la un canon de autori la un canon de probleme", afirmă ironic, la pagina
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
către flexibilitate (canonul mobil, al multiplei selecții) și chiar către abolire (canonul absent, al refuzului simplei preluări). Fenomenalitatea canonică traversează, se poate spune, o istorie semi-ciclică, diversificîndu-și semnificațiile în interiorul unei acolade de 180 de grade ("s-a trecut de la un canon de autori la un canon de probleme", afirmă ironic, la pagina 270, autoarea). În mai puțin de o sută de ani, canonul a avut timp, altfel spus, să se afirme - paradoxal - pînă în punctul propriei sale negații. Mișcarea contradictorie a
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
multiplei selecții) și chiar către abolire (canonul absent, al refuzului simplei preluări). Fenomenalitatea canonică traversează, se poate spune, o istorie semi-ciclică, diversificîndu-și semnificațiile în interiorul unei acolade de 180 de grade ("s-a trecut de la un canon de autori la un canon de probleme", afirmă ironic, la pagina 270, autoarea). În mai puțin de o sută de ani, canonul a avut timp, altfel spus, să se afirme - paradoxal - pînă în punctul propriei sale negații. Mișcarea contradictorie a fenomenului nu pare totuși lipsită
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
spune, o istorie semi-ciclică, diversificîndu-și semnificațiile în interiorul unei acolade de 180 de grade ("s-a trecut de la un canon de autori la un canon de probleme", afirmă ironic, la pagina 270, autoarea). În mai puțin de o sută de ani, canonul a avut timp, altfel spus, să se afirme - paradoxal - pînă în punctul propriei sale negații. Mișcarea contradictorie a fenomenului nu pare totuși lipsită de motivație. Treptat, critica și teoria literară au descoperit natura perisabilă a capodoperei și, implicit, caracterul relativ
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
avut timp, altfel spus, să se afirme - paradoxal - pînă în punctul propriei sale negații. Mișcarea contradictorie a fenomenului nu pare totuși lipsită de motivație. Treptat, critica și teoria literară au descoperit natura perisabilă a capodoperei și, implicit, caracterul relativ al canonului în articularea sa istorică. Cosana Nicolae prezintă, cu minuțiozitate, cum, în bună măsură, "canonizările" estetice au avut/au loc după anumite interese/favoruri de castă (și chiar clasă, ar afirma convins un critic marxist), în raport cu valorile unei generații și ale
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
timp (știut fiind faptul că mentalitățile se schimbă constant), după criterii culturale (strict determinate de așteptările unei comunități naționale ori etnice) și, nu în ultimul rînd, în funcție de supremația unui gen (critica feministă a ultimilor șaptezeci de ani a revoluționat practic canonul, demonstrîndu-i orientarea patriarhală) ori a unei apartenențe (de un tip oarecare). S-a ajuns, pe bună dreptate, la concluzia că nu valoarea estetică reprezintă instrumentul prin excelență operativ al canonului, ci, adesea, elementele extraestetice, acele componente arbitrare ale oricărui proces
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]