1,061 matches
-
reg. 1537-1572) și conducătorul merawar Pratap Singh (reg. 1572-1597). În 1567-1568, Akbar atacă Chitor. Udai Singh se retrage și întemeiază Udaipurul.După cucerirea Chitorului, Akbar permite ca populația locală să fie măcelărită fără rost. Cu toate că grosul trupelor raipute n-a capitulat niciodată în fața lui Akbar, acesta izbutește să atragă de partea sa o parte din conducători (de ex.Raja von Amber).Până în anul 1580, Akbar reușește să întemeieze un imperiu stabil în nordul Indiei, care se întindea de la orașul Kabul până în
Jalaluddin Muhammad Akbar () [Corola-website/Science/304765_a_306094]
-
presupunea o rezistență pe termen lung în voievodatele din sud-estul Poloniei, în care timp ar fi trebuit să se materializeze ajutorul promis de aliații apuseni, care ar fi trebuit să atace Germania dinspre vest. Totuși, guvernul polonez a refuzat să capituleze sau să negocieze condițiile de pace cu Germania și a ordonat unităților militare care se mai afla sub controlul său să se evacueze din Polonia și să se reorganizeze în străinătate. Astfel, forțele poloneze au încercat să se deplaseze către
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
deplaseze către capul de pod românesc, luptând fără întrerupere cu invadatorii germani. Din 17 septembrie până pe 20 septembrie, armatele poloneze "Kraków" și "Lublin" au fost decimate în bătălia de la Tomaszów Lubelski, a doua mare luptă a campaniei. Orașul Lwów a capitulat pe 22 septembrie. Evenimentele au luat o întorsătură bizară datorită intervenției sovietice: la început orașul a fost atacat de germani pe 15 septembrie, dar în mijlocul asediului, naziștii au predat operațiunile în mâinile aliaților lor sovietici. În ciuda atacurilor tot mai puternice
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
operațiunile în mâinile aliaților lor sovietici. În ciuda atacurilor tot mai puternice ale germanilor, Varșovia, apărată de unități în retragere reorganizate în grabă, civili și voluntari organizați în miliții populare, au rezistat până pe 28 septembrie. Fortăreața Modlin din nordul Varșoviei a capitulat pe 29 septembrie, după o bătălie intensă de 16 zile. Câteva garnizoane poloneze au reușit să-și apere pozițiile mult după ce fuseseră încercuite de forțele germane. Mica garnizoană a enclavei Westerplatte a capitulat pe 7 septembrie, iar garnizoana din Oksywie
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
septembrie. Fortăreața Modlin din nordul Varșoviei a capitulat pe 29 septembrie, după o bătălie intensă de 16 zile. Câteva garnizoane poloneze au reușit să-și apere pozițiile mult după ce fuseseră încercuite de forțele germane. Mica garnizoană a enclavei Westerplatte a capitulat pe 7 septembrie, iar garnizoana din Oksywie a rezistat până pe 19 septembrie. Orașul Hel a fost apărat până pe 2 octombrie. După bătălia de la Szack, la sfârșitul căreia sovieticii au executat toți ofițerii și subofițerii polonezi cazuți prizonieri, Armata Roșie a
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
râurilor Narew, Bugul Apusean, Vistula și San pe 28 septembrie, de multe ori întâlnind unitățile germane care înaintau pe celălalt mal. Apărătorii polonezi din Peninsula Hel au rezistat până pe 2 octombrie. Ultima unitate operativă poloneză, "Samodzielna Grupa Operacyjna "Polesie"", a capitulat după o luptă de 4 zile la Kock, lângă Lublin, pe 6 octombrie. Astfel s-a încheiat Campania poloneză din septembrie. Campania poloneză din septembrie a fost un exemplu al războiului total, care avea să se repete de nenumărate ori
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
fost limită la cele câteva sute de soldați ai misiunii militare franceze. Mai mult, când în 1920 părea că Polonia urma să fie înfrântă, (ceea ce nu s-a întâmplat până la urmă), diplomații occidentali au insistat pe lângă liderii de la Varșovia să capituleze și să accepte importante concesii teritoriale (linia Curzon). În iulie 1920, guvernul englez a anunțat că va livra Poloniei mari cantități de materiale de război rămase după încheierea primei conflagrații mondiale, dar, amenințat de Congresul Sindicatelor Britanice cu greva generală
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Trebuie să se recunoască că, deși Polonia a rezistat cinci săptămâni, trei săptămâni mai mult decât planul inițial, nu a primit niciun ajutor notabil din partea aliaților săi, Regatul Unit și Franța. De asemenea, mai trebuie amintit că Polonia nu a capitulat niciodată, nici în fața Germaniei Naziste, nici în fața Uniunii Sovietice. Acordul asupra "răspunsului terestru în două săptămâni" nu s-a materializat niciodată, iar Polonia s-a prăbușit în fața atacurilor conjugate germano-sovietice. Nu este clar dacă francezii și britanicii aveau sau nu
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
armate poloneze, politicienii aflați în străinătate au reușit să formeze un guvern în exil, forțe armate și un serviciu de informații în afara Poloniei, contribuind în mod hotărâtor la efortul de război Aliat de-a lungul întregului război. Polonia nu a capitulat oficial niciodată și a fost singura țară ocupată care nu a fost condusă de un guvern marionetă, care să fi colaborat cu regimul nazist. În schimb, populația țării și polonezii din exil au asigurat un sprijin important Aliaților de-a
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
mormântul său. Are o operă bogată și variată. Conține tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice și imnologie. În scrierile sale a înfruntat toate ramurile teologiei. Cea mai cunoscută operă a sa este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele informații despre erezii, și Expositio fidei; a mai scris și: Contra Jacobitas, De duabus in Christo voluntatibus, trei discursuri împotriva iconoclaștilor; scrierile exegetice și omiletice includ un comentariu
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
estimează la aproximativ 700 numărul deceselor în cadrul prizonierilor, înainte de transferul acestora către Germania în 1944. Ulterior facilitățile au fost distruse, dar insula a fost eliberată doar în 16 mai 1945, garnizoana germană staționată aici finnd printtre ultimele garnizoane care au capitulat în Europa. Locuitorii au început să se întoarcă în decembrie 1945 și insula a fost organizată ca o fermă comună, profiturile obținute fiind folosite de guvernul britanic la reconstrucția acesteia. Nemulțumirea populației a dus la crearea legii de organizare a
Alderney () [Corola-website/Science/305655_a_306984]
-
producă pierderi grele turcilor prin marea baterie Craiova, baterie alcătuită din mai multe baterii ce dispuneau de numeroși cai pentru deplasarea cît mai rapidă. Bateria rupe două poduri, armata otomană și civilii care o insoțiseră intră în panică. Osman Pașa capitulează, predîndu-i sabia generalului Cerchez. La 12 ianuarie 1878, o ultima bătălie importantă la care cea mai mare parte dintre detașamente au aparținut Armatei I a fost la Smîrdan, un sat din apropierea Vidinului. Luptele s-au dat pe ulițele satului și
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
de data asta cu stipulația că dacă Michaels pierde carieră să se termină.Astfel pe 28 martie 2010 după un meci incredibil de 5 stele(poate cel mai mare meci din istoria wrestlingului) The Undertaker îl învinge pe Shawn Michaels capitulând cu un ultim Tombstone Piledriver extinzându-și recordul cu încă o victorie realizând o serie perfectă de victorii nemaivăzuta în wrestling de 18-0 la Wrestlemania și încheindu-i splendida,remarcabilă și sublima carieră a lui Shawn Michaels. În 28 mai
The Undertaker () [Corola-website/Science/306387_a_307716]
-
a încercat să stabilească un proiect viabil pentru restabilirea păcii în Europa după încheierea Primului Război Mondial. Idealismul demonstrat de Wilson în timpul discursului sus-numit i-a oferit președintelui american o poziție de conducere morală printre Aliați și a încurajat Puterile Centrale să capituleze. Discursul a fost rostit cu aproximativ zece luni înainte ca Armistițiul cu Germania să încheie Primul Război Mondial, dar declarația celor 14 puncte a devenit baza termenilor capitulării Germaniei, așa cum a fost negociat la Conferința de pace de la Paris, din
Cele 14 puncte ale președintelui Wilson () [Corola-website/Science/305259_a_306588]
-
fiindcă, după părerea președintelui american, nu erau absolut indispensabile. Discursul a fost larg popularizat ca un instrument de propagandă, pentru a încuraja lupta Aliaților. Copii ale acestui discurs au fost aruncate în spatele liniilor germane, pentru a încuraja Puterile Centrale să capituleze în speranța unei păci juste. Acțiunea a avut efectul scontat: printr-o notă din octombrie 1918 a prințului Maximilian von Baden, Cancelarul Imperiului German, acesta cerea un armistițiu imediat și negocieri de pace pe baza celor 14 puncte. Discursul a
Cele 14 puncte ale președintelui Wilson () [Corola-website/Science/305259_a_306588]
-
camarazii lor artileriști, aflați sub atacul neîncetat al bombardierelor în picaj, nu au reușit să străpungă liniile germane. Majoritatea lor au fost uciși sau au căzuți prizonieri. Colonelul Campbell, comandantul trupelor aliate de la Heraklion, a fost nevoit între timp să capituleze. Germanii au ocupat și orașul Rethimno și, în timpul nopții de 30 mai, trupele germane de moticiliști au făcut joncțiunea cu unitățile italiene care debarcaseră cu o zi mai înainte în Golful Mirabella. Comandantul italian din Insulele Dodecaneze își oferise sprijinul
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
încă din 21 mai, dar Hermann Göring a aprobat intrarea în luptă a italienilor doar după ce devenise evident că atacul parașutiștilor săi nu se desfășura în ritmul planificat. Pe 1 iunie, garnizoana de 5.000 de apărători ai Sphakiei a capitulat. O parte dintre apărători au reușit să părăsească orașul și s-au refugiat în regiunile înalte ale insulei, provocând numeroase probleme ocupantului german în de-a lungul anilor care aveau să vină. Peste 500 de militari englezi continuau lupta împotriva
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
August der Starke urcă pe treptele construite în timpul său pe versantul sudic al muntelui; el devine rege al Poloniei, și acest eveniment este marcat de un fost obelisc de pe munte. În anul 1756 în războiul de șapte ani armata saxonă capitulează la Liliental, fără să opună rezistență, în fața trupelor prusace sub conducerea lui Frederic cel Mare. La aniversarea a 800 de ani a familiei nobiliare Wettiner s-a ridicat un obelisc nou cu o înălțime de 16 m.
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
cea mai amplă operațiune aeropurtată de până atunci - „Merkur”. Pe 6 aprilie 1941, în ciuda faptului că aderase la Axă, Regatul Bulgariei a păstrat o stare de pasivitate militară în fazele inițiale ale invaziilor din Iugoslavia și din Grecia. Iugoslavia a capitulat pe 17 aprilie. Grecia a rezistat până pe 30 aprilie. Pe 20 aprilie, bulgarii s-au implicat în război. Armata bulgară a ocupat o regiune din nordul tărmului Mării Egee. Scopul bulgarilor era să obțină ieșire la Marea Egee și să ocupe Macedonia
Campania din Balcani (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313218_a_314547]
-
etnică a unui teritoriu locuit majoritar de bosniaci. Autoritățile sârbe au continuat tentativele de a captura enclava. La 13 aprilie 1993, sârbii le-au spus reprezentanților Înaltului Comisariat pentru Refugiați că vor ataca orașul în două zile dacă bosniacii nu capitulează și nu acceptă să fie evacuați. Bosniacii au refuzat să predea orașul. La 16 aprilie 1993, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 819, care decidea că: „toate părțile implicate, precum și alte părți interesate, vor trata Srebrenica și împrejurimile
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
a schimbat linia frontului, plasându-și flancul stâng la Ulm și pe cel drept la Rain, însă francezii au continuat înaintarea și au traversat Dunărea la Neuburg. Pe 20 octombrie, nefericitul general austriac Mack, încercuit la Ulm de către francezi, a capitulat cu cei 30 000 de oameni care mai rămăseseră din cei 80-90 000 cu care invadase Bavaria cu câteva săptămâni înainte. Câteva zile mai târziu, trupele austriece din Italia sub comanda arhiducelui Carol au fost nevoite să se retragă în
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
Amba Alagi în aprilie 1941 suferea de malarie în timpul asediului. Chiar și ducele de Aosta suferea de malarie în timpul luptelor de la Amba Alagi, de altfel ducele decedând datorită complicațiilor apărute de pe urma bolii pe 3 martie 1942, la câteva luni după ce capitulase. La început, forțele britanice și ale Commonwealthului din Africa Răsăriteană numărau aproximativ 30.000 de oameni, aflați sub comanda generalilor William Platt în Sudan, Alan Cunningham în Africa Estică Britanică și a colonelului Arthur Reginald Chater în Somalia Britanică. Forțele
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
mai mult de 4.000 de oameni, morți, răniți sau dispăruți. Italienii au pierdut cam 3.000 de soldați uciși în luptă, iar alte câteva mii au fost răniți sau s-au îmbolnăvit. Cele mai multe garnizoane italiene au fost obligate să capituleze. Victoria de la Keren a fost una decisivă din punct al obiectivelor strategice ale forțelor Aliate. În cinstea acestei victorii, în momentul în care generalul Wavell a fost înnobilat, el a primit titlul de „viconte de Keren și Winchester”). Dacă, la
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Un proiectil britanic de artilerie a lovit din întâmplare un depozit de combustibil și a distrus un rezervor conținând petrol. Petrolul a inundat rezervele de apă potabilă ale italienilor. Lipsa de apă de băut i-a forțat pe italieni să capituleze. Pe 18 mai, Amedeo de Savoia-Aosta, comandantul italienilor, a aceptat să capituleze împreună cu militarii de sub comanda lui. În vreme ce Amedeo capitula în Africa de est, fratele lui, ducele de Spoleto, a fost încoronat rege al Croației după invadarea și înfrângera Iugoslaviei
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
combustibil și a distrus un rezervor conținând petrol. Petrolul a inundat rezervele de apă potabilă ale italienilor. Lipsa de apă de băut i-a forțat pe italieni să capituleze. Pe 18 mai, Amedeo de Savoia-Aosta, comandantul italienilor, a aceptat să capituleze împreună cu militarii de sub comanda lui. În vreme ce Amedeo capitula în Africa de est, fratele lui, ducele de Spoleto, a fost încoronat rege al Croației după invadarea și înfrângera Iugoslaviei Ducele de Aosta a fost bolnav în ultimele luni de luptă, suferind
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]