1,192 matches
-
are defectele sale, defecte pe care jurnaliștii tradiționali le foloseau deseori drept argumente pentru a combate noul jurnalism. Un argument era faptul că noii jurnaliști își asumau o libertate prea mare. La puțin timp după apariția lucrării Cu sânge rece, Capote a fost acuzat de inventarea unor scene. Chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, cartea rămâne veridică într-o mare măsură. Cu toate acestea, acuzațiile sunt deranjante, cu atât mai mult cu cât Capote insistă în declarațiile sale că: "toate informațiile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
timp după apariția lucrării Cu sânge rece, Capote a fost acuzat de inventarea unor scene. Chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, cartea rămâne veridică într-o mare măsură. Cu toate acestea, acuzațiile sunt deranjante, cu atât mai mult cu cât Capote insistă în declarațiile sale că: "toate informațiile din această carte ce nu provin din propriile mele observații sunt luate fie din documente oficiale, fie sunt rezultatul unor interviuri pe care le-am realizat pe parcursul unei perioade îndelungate de timp" (6
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îndelungate de timp" (6). Totuși, pe de altă parte, cei ce au asistat la evenimente îi aduc în discuție observațiile și interviurile. Spre exemplu, deși descrie amănunțit atât execuția lui Richard Hickock cât și pe cea a lui Perry Smith, Capote a asistat doar la cea a lui Hickock; conform unui martor, Capote a fugit când Smith a fost adus la locul execuției (Plimpton, Capote's Long Ride - Călătoria cea lungă a lui Capote, n. trad., 70). Acestea sunt tentațiile unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
asistat la evenimente îi aduc în discuție observațiile și interviurile. Spre exemplu, deși descrie amănunțit atât execuția lui Richard Hickock cât și pe cea a lui Perry Smith, Capote a asistat doar la cea a lui Hickock; conform unui martor, Capote a fugit când Smith a fost adus la locul execuției (Plimpton, Capote's Long Ride - Călătoria cea lungă a lui Capote, n. trad., 70). Acestea sunt tentațiile unei subiectivități splendid afirmate, care alunecă în propria sa invenție, iar acest lucru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deși descrie amănunțit atât execuția lui Richard Hickock cât și pe cea a lui Perry Smith, Capote a asistat doar la cea a lui Hickock; conform unui martor, Capote a fugit când Smith a fost adus la locul execuției (Plimpton, Capote's Long Ride - Călătoria cea lungă a lui Capote, n. trad., 70). Acestea sunt tentațiile unei subiectivități splendid afirmate, care alunecă în propria sa invenție, iar acest lucru va fi cu siguranță o problemă ce se va ivi și în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și pe cea a lui Perry Smith, Capote a asistat doar la cea a lui Hickock; conform unui martor, Capote a fugit când Smith a fost adus la locul execuției (Plimpton, Capote's Long Ride - Călătoria cea lungă a lui Capote, n. trad., 70). Acestea sunt tentațiile unei subiectivități splendid afirmate, care alunecă în propria sa invenție, iar acest lucru va fi cu siguranță o problemă ce se va ivi și în continuare în mod repetat în jurnalismul literar. Cu toate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Didion și-au afirmat subiectivitatea cu atâta ușurință, nu ar trebui să ne imaginăm că alți practicanți ai jurnalismului literar nu și-au dezvăluit propriile lor subiectivități, chiar dacă au făcut-o într-un mod mai discret. Frus îl condamnă pe Capote pentru că nu a folosit persoana întâi în lucrarea Cu sânge rece. Dar, după cum afirma Talese, gradul de implicare a autorului în cadrul jurnalismului literar este relativ: "Acesta îi permite scriitorului să se introducă în narațiune dacă dorește, și mulți scriitori doresc
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sau să își asume rolul de observator detașat, cum fac alți scriitori, printre care mă număr și eu (vii)". Acestea fiind spuse, ar trebui amintit că, într-o eventuală comparație între jurnalismul literar și jurnalismul obiectivizat dominant, scriitori precum Talese, Capote sau McPhee, ale căror subiectivități sunt oarecum mai ascunse decât cele ale lui Mailer, Didion și Thompson, tot reflectă o conștiință schimbătoare mai evidentă. Una din consecințele acestor eforturi de a micșora distanța dintre subiect și obiect este faptul că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în narațiunile sale scrise sub influența drogurilor, noțiunea însăși a ceea ce se consideră a fi starea de conștiință corectă (sobrietatea) atunci când scrii despre ce se întâmplă în jur. În ceea ce o privește pe Didion, centrul se schimbă mereu. Între timp, Capote nu a reușit să scape de consecințele implicării subiectivității sale în cazul ucigașilor Para Smith și Dick Hickock. Frus argumentează în mod convingător, la fel ca în cazul lui Hersey, că Truman Capote îi stereotipizează pe cei doi ca fiind
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Didion, centrul se schimbă mereu. Între timp, Capote nu a reușit să scape de consecințele implicării subiectivității sale în cazul ucigașilor Para Smith și Dick Hickock. Frus argumentează în mod convingător, la fel ca în cazul lui Hersey, că Truman Capote îi stereotipizează pe cei doi ca fiind marginalizați de societate sau niște Ceilalți ai societății, pentru că își neagă subiectivitatea. Cu toate acestea, pe spectrul narativ, dintre stilul de reportaj dominant obiectivizat, pe de o parte, și o subiectivitate deschisă sau
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ai societății, pentru că își neagă subiectivitatea. Cu toate acestea, pe spectrul narativ, dintre stilul de reportaj dominant obiectivizat, pe de o parte, și o subiectivitate deschisă sau reflexivă, cum e cea a lui Mailer, pe de altă parte, decizia lui Capote de a folosi metafore minunate tipice romanului (având în vedere că toată limba este o metaforă) reflectă o subiectivitate mai deschisă, ce s-a implicat în existența obiectului. Implicarea lui Capote a fost atât de puternică, încât, după execuția lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a lui Mailer, pe de altă parte, decizia lui Capote de a folosi metafore minunate tipice romanului (având în vedere că toată limba este o metaforă) reflectă o subiectivitate mai deschisă, ce s-a implicat în existența obiectului. Implicarea lui Capote a fost atât de puternică, încât, după execuția lui Smith și a lui Hickock, acesta a devenit un militant împotriva pedepsei cu moartea. Așadar, Mailer, Didion și Capote erau cu toții în căutarea brutei simbolice și au încercat, în felul lor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
subiectivitate mai deschisă, ce s-a implicat în existența obiectului. Implicarea lui Capote a fost atât de puternică, încât, după execuția lui Smith și a lui Hickock, acesta a devenit un militant împotriva pedepsei cu moartea. Așadar, Mailer, Didion și Capote erau cu toții în căutarea brutei simbolice și au încercat, în felul lor și în funcție de posibilitățile lor, să facă pace cu aceasta. Astfel, în loc să fie un început, noul jurnalism ținea de o formă îndelung practicată. Ceea ce diferă la noul jurnalism este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de o formă îndelung practicată. Ceea ce diferă la noul jurnalism este faptul că exegeții au început să îl ia în serios odată cu apariția în scenă în anii '60 ai secolului al XX-lea a unor reporteri precum Gay Talese, Truman Capote, Joan Didion și mulți alții. Și totuși, în ciuda eforturilor de amploare ale exegeților, chiar și la începutul secolului al XXI-lea, istoria jurnalismului literar a reușit să treacă neobservată de majoritatea criticilor. De fapt Talese, Capote, Didion și alții aparțin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
precum Gay Talese, Truman Capote, Joan Didion și mulți alții. Și totuși, în ciuda eforturilor de amploare ale exegeților, chiar și la începutul secolului al XXI-lea, istoria jurnalismului literar a reușit să treacă neobservată de majoritatea criticilor. De fapt Talese, Capote, Didion și alții aparțin unei tradiții îndelungate și respectate, ce poate fi trasată sub diferite forme cel puțin până în tradiția vestică a lui Platon. Scopul narațiunilor scrise de ei și de alți practicanți mai vechi ai jurnalismului literar din această
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Platon. Scopul narațiunilor scrise de ei și de alți practicanți mai vechi ai jurnalismului literar din această perioadă era de a-l umaniza prin introducerea elementului ce ne face umani, eul, fie că este vorba despre eul ascuns al lui Capote sau de eul lui Mailer ce se expune în mod scandalos analizei cititorului. Într-adevăr, pe spectrul dintre stilul obiectivizat și stilul subiectiv reflexiv, nu ne întrebăm unde se produce separarea dintre cele două, întrucât subiectivitatea este prezentă în orice
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în mare drept "jurnalistice" în timpul secolului al XX-lea, deoarece, așa cum se spune în Norton Anthology, au fost excluse din normele literare tradiționale. Autorii de seamă care au lipsit sunt James Agee, John Hersey, Tom Wolfe, Joan Didion și Truman Capote. Singura excepție a fost Norman Mailer, a cărui Armies of the Night este citată (Baym et al. 2:2091). Armies of the Night ar putea fi percepută și ca o biografie, evitând astfel această chestiune și dovedindu-se mai acceptabilă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
negarea originilor fenomenologice ridică anumite întrebări profunde în ceea ce privește valoarea mărturiilor. Asta ar presupune să negăm, de exemplu, că în Garden City, Kansas, există morminte unde sunt îngropate rămășițele mutilate ale familiei Clutter, a căror crimă a fost anchetată de Truman Capote în Cu sânge rece. Același lucru ar putea fi afirmat și despre evenimentele petrecute în cartea Lista lui Schindler de Thomas Keneally, cunoscută mai mult ca ecranizare. Aceste probleme morale pot fi evitate în mod convenabil, sau cel puțin lăsate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
În primul rând, "jurnalismul său literar" aduce în discuție o terminologie problematică. Pentru a avea certitudinea că există și scriitori care nu fac parte din grupul inițial al jurnaliștilor literari, vom atribui acest tip lui Joan Didion și lui Truman Capote. Este vorba despre o terminologie ambiguă, un fel de "debara", care a avut și înțelesul de "critic literar". În al doilea rând, Wilson, printre alții, este adept al ambelor tipuri de jurnalism. Nu a fost numai un critic literar, ci
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalistică. Însă lipsa de indiferență din partea lui Powers punea deja în evidență o ultimă declarație a acestuia, având în vedere că Derrida și-a demonstrat calitățile lingvistice în 1966 la Universitatea John Hopkins, cam în același timp în care Truman Capote face același lucru cu a sa carte, In Cold Blood. Fiecare se angaja în atacuri bazate pe epistemiologie: Capote reprezintă o provocare pentru mitologia visului american; Derrida reprezintă o provocare pentru ceea ce se presupune în legătură cu realizările limbii. Părerile acestora vor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vedere că Derrida și-a demonstrat calitățile lingvistice în 1966 la Universitatea John Hopkins, cam în același timp în care Truman Capote face același lucru cu a sa carte, In Cold Blood. Fiecare se angaja în atacuri bazate pe epistemiologie: Capote reprezintă o provocare pentru mitologia visului american; Derrida reprezintă o provocare pentru ceea ce se presupune în legătură cu realizările limbii. Părerile acestora vor fi împărtășite de critici și savanți, care vor insista că forma nu poate dispărea, în ciuda ordinelor Puterii și a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Donald Pizer Documentary Narrative as Art (Narațiunea Documentară ca artă). Preferința terminologică a lui Pizer cu privire la formă apare din titlu și el discută diferența dintre Death of a President a lui William Manchester și In Cold Blood a lui Truman Capote. Pizer apreciază lucrarea lui Manchester ca fiind o narațiune predominant documentară, dar, într-un gest de ierarhizare critică, încoronează efortul lui Capote denumindu-l artă. În ultimă instanță argumentele lui Pizer reflectă granițele neclare ale formelor nonficționale asupra cărora până la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
discută diferența dintre Death of a President a lui William Manchester și In Cold Blood a lui Truman Capote. Pizer apreciază lucrarea lui Manchester ca fiind o narațiune predominant documentară, dar, într-un gest de ierarhizare critică, încoronează efortul lui Capote denumindu-l artă. În ultimă instanță argumentele lui Pizer reflectă granițele neclare ale formelor nonficționale asupra cărora până la 1960 s-au aplecat puțini cercetători. Pentru că astăzi antologia lui Weber este depășită, importanța ei constă în efectul său de ansamblu; ea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ și ficțiunea tradițională, discutând în același context lucrări care sunt considerate în chip tradițional ca aparținînd ficțiunii, așa cum este Texas de James Michener și altele considerate a fi nonficțiune, cum ar fi In Cold Blood a lui Truman Capote. În grupul de studii culturale se află și John J. Pauly, al cărui articol The Politics of the New Journalism - Politica noului jurnalism - caracterizează forma ca pe "un câmp de confruntare simbolică" reflectând conflictul cultural de amploare care încearcă să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care "cititorii vor trebui să o rezolve individual sau prin dezbatere" (480-81). Jurnalismul literar narativ/nonficțiunea are de aceea o natură binară și Heyne citează spre exemplificare In Cold Blood. Cartea are un statut factual în acord cu intențiile lui Capote anunțate în subtitlul cărții O relatare adevărată... Mai mult, statutul factual este reiterat în declarațiile din prefață, în care autorul spune că toate materialele au fost preluate fie din propriile observații, interviuri, ori transcripții. Totuși anumiți critici au dovedit, notează
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]