8,551 matches
-
de sherry și agenților turistici băutori de vin. Dan fusese cel mai promițător dintre protejații ei. La câteva seri după aceea, trecând aparent întâmplător prin fața prăvăliei, Carol se pomeni strigată de Ted Wiggins. — Nu te-am mai văzut de un car de vreme, zbieră el prin ușa întredeschisă decorată cu abțibilduri, atât de nerăbdător era să dea ochii cu această posesoare a hainei de ploaie cumpărate cu o reducere specială pentru abonații la Mail on Sunday. Intră, ușoară și vioaie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atunci. Scrierea a fost standardizată și a devenit obligatorie în administrația și școlile din întreaga țară. Pentru a favoriza comerțul intern și integrarea economică, Qin Shi Huang a unificat sistemul de măsuri și greutăți, moneda și a stabilit lungimea osiilor carelor (distanța dintre făgașele roților de pe drum), ceea ce a contribuit la dezvoltarea economică a întregii țări, consolidând în același timp poziția puterii centrale. În scopul realizării unificării culturale, au fost puse în afara legii toate școlile de gândire ce înfloriseră la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
oameni. Situl, scos la lumina zilei în 1974 (tumulul unde se află mormântul lui Qin Shi Huang este încă neexplorat), a dat la iveală o armată de teracotă cu peste 6.000 de soldați în mărime naturală, cu caii și carele lor de luptă. Dinastia Han Liu Bang a înființat dinastia Han de Vest (206 î.e.n.-8 e.n.) și a stabilit capitala la Chang'an. Cunoscut în istorie sub numele de Gaozu, el a consolidat puterea centralizată în cei șapte ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
textilelor atinsese un nivel avansat în acea perioadă. Descoperirea mormântului Mawangdui a marcat puternic mediul de specialitate, săpăturile de aici ducând la unele dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului al XX-lea din China și din întreaga lume. Carul cu cai din bronz descoperit în mausoleul împăratului Qin Shi Huang În 1980, după șase ani de la descoperirea armatei de teracotă, arheologii chinezi au scos la suprafață și carul cu cai din bronz din mausoleul împăratului Qin Shi Huang. Descoperirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ale secolului al XX-lea din China și din întreaga lume. Carul cu cai din bronz descoperit în mausoleul împăratului Qin Shi Huang În 1980, după șase ani de la descoperirea armatei de teracotă, arheologii chinezi au scos la suprafață și carul cu cai din bronz din mausoleul împăratului Qin Shi Huang. Descoperirea a făcut senzație în toată lumea. Tezaurul a fost găsit de arheologul Yang Xude, în timpul unui foraj făcut la doar 20 de metri distanță de mausoleu. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aur în sterilul scos cu o sondă de la o adâncime de 7 m. Când a luat piesa de aur în mână, șeful de șantier Cheng Xuehua, a fost atât de emoționat, încât îi tremurau mâinile la gândul că a găsit carul cu caii de bronz, cum a povestit el mai târziu. Săpăturile s-au desfășurat cu maximă atenție, sub îndrumarea experților, iar după o lună, a fost găsit, la o adâncime de 7,8 m, un grup statuar alcătuit din două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Săpăturile s-au desfășurat cu maximă atenție, sub îndrumarea experților, iar după o lună, a fost găsit, la o adâncime de 7,8 m, un grup statuar alcătuit din două care, opt cai și trei vizitii, toate din bronz. Restaurarea carelor și a cailor de bronz a durat aproape doi ani. Acestea sunt executate la o scară de 2:1 de mărime naturală. Frumusețea statuilor și măiestria executării lor ating perfecțiunea, spun experții. Procesul de fabricare a soldaților de teracotă În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
poeme reflectă viața și sentimentele celor care munceau. De pildă, Versul Egretelor și Ies pe Poarta de la Răsărit exprimă aspirația fetelor și a băieților la o dragoste adevărată. Tai santal și Priviți șobolanul dau glas mâniei sclavilor la adresa proprietarilor lor. Carul de luptă și La datorie-mi este domnul evocă fapte de vitejie din război. În ce privește autorii poeziilor din Cartea Poemelor, aceasta este o problemă complicată. Dacă apreciem după persoana întâi la care sunt exprimate poeziile, autorii acestora ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
motiv puteți purta războiul cu Qi." Cao Gui i-a cerut apoi regelui să-i dea voie să meargă și el la luptă. Văzându-l om cu scaun la cap, l-a acceptat și a plecat împreună cu el cu același car de război. În China antică, atunci când două armate se angajau în bătălii, de regulă, se desfășurau mai întâi pozițiile fiecăreia. Apoi, partea A bătea toba, în semn de provocare. Dacă partea B nu răspundea, partea A urma să lanseze atacul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înfrântă și a început să fugă mâncând pământul. Văzând că ostașii fug care-ncotro, regele Zhuang a vrut să dea ordin să fie urmăriți. Cao Gui l-a oprit: "Nu vă grăbiți!" și a examinat cu atenție urmele lăsate de carele de război ale trupelor inamice. După ce și-a dat seama unde fugeau soldații din tabăra inamică, i-a spus regelui: Maiestatea voastră, acum puteți da ordinul de urmărire." Și ostașii statului Lu au continuat să atace trupele inamice și să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fim atenți dacă nu cumva trupele inamice au vrut să ne păcălească cu falsa înfrângere și să creeze o ambuscadă în drumul de retragere. Când am văzut că drapelele lor se clătinau în toate direcțiile și că urmele lăsate de carele de război erau dezordonate, am fost convins că trupele lor nu mai erau în formă și atunci v-am rugat să dați ordinul de urmărire și atac." Regele Zhuang din statul Lu s-a lămurit cu totul. Bătălia de la Baiju
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-l anunțe pe comandantul-șef al armatei. Aflând de sosirea împăratului, Zhou Yafu a dat ordin să se deschidă poarta taberei militare. După ce au intrat, un ofițer din tabără i-a atenționat pe noii-veniți că, în taberele militare, caii și carele n-au voie să meargă în viteză. Însoțitorii împăratului s-au supărat foc, dar împăratul, nu, spunându-le să meargă mai încet. În centrul taberei, unde se afla comandamentul, Zhou Yafu, îmbrăcat în uniformă militară și înarmat, l-a întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xiao din dinastia Ming 284 Cele 13 Morminte Ming din Beijing 286 Mormântul Mancheng din dinastia Han și haina din jad 288 Grotele Mogao din Dunhuang 289 Statul antic Yelang și mormintele din Hezhang 291 Mormântul Mawangdui din Changsha 292 Carul cu cai din bronz descoperit în mausoleul împăratului Qin Shi Huang 293 Procesul de fabricare a soldaților de teracotă 294 Cum a fost turnat cel mai mare vas de bronz din lume 294 Porțelanul și China 295 4. Legende istorice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fiecare dimineață: „Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”. Aud că această catedrală se va construi din banii strânși de Biserică din donații de la credincioși. Mii de miliarde adunate de la amărâții patriei, pentru care bănuțul de 5.000 e cât roata carului? Haida de! Donații vor fi, cu siguranță, de zeci și sute de milioane, dar o să le facă alde Oprișan, Mischie, Bebe Ivanovici, Gigi Becali, Mitică Dragomir, firește nu înainte ca premierul Năstase să dea casei lui Dumnezeu suta de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
urma urmei, fraierii făcuți terci, altfel destinați unei morți anonime, ar trebui să se simtă onorați că au fost călcați de un cauciuc Dunlop sau Michelin aparținând mașinii familiei unui senator - ca acei paria indieni care se lăsau striviți de carul festiv Juggernaut pentru a se reîncarna într-o castă superioară. La televizor, toată ștăbimea politico-afaceristă a zilei, de la stânga la dreapta, se arată adânc preocupată de soarta celor mulți și nefericiți. Toți vorbesc numai de proiecte sociale, de altruisme generale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tare caldă. La sfârșit, era duminică la prânz și lumina zilei (chiar și în zilele înnorate) ne orbea pe amândoi și ne obliga să ne ștergem ochelarii. Înainte să luăm troleul către casă, ne opream la o cafenea mică, lângă Carul cu bere, unde el bea o vodcă mare, iar mie îmi cumpăra un Pepsi și câteva senvișuri cu cașcaval. Nu știu de ce, tot sorbind din pahar, tata se uita pe fereastră la străduța pustie și la tencuiala gri a Muzeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Și, uneori, Încă aducînd destul de bine cu Fred Astaire - Însă acum Îngîndurat, scîrbit de viață, cu o Lucky Strike În colțul gurii, ca un francez - bat cu furie disperată la un vechi Remington. Îmi place sunetul pe care Îl scoate carul cînd trag foaia cu putere și bag furios o alta. Aș putea s-o țin așa la nesfîrșit, să vă spun despre bătaia În ușă, despre felul În care intră Ginger, timidă, aducînd un sandviș cu brînză pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
geniu. Chiar dac-aș fi putut apăsa pe taste, poate sărind pe ele de la Înălțime, n-aș fi putut niciodată să bag coala pe tambur - șobolanii nu sînt prea buni la manevrat butoane - sau să acționez brațul metalic ce făcea carul să revină cu un zdrăngănit În poziția inițială. Aflasem din filme că o mașină de scris emite, de fapt, un soi de muzică, și știam că eu unul n-aveam s-o aud niciodată cu urechile mele, nici ping-ul acut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
emite, de fapt, un soi de muzică, și știam că eu unul n-aveam s-o aud niciodată cu urechile mele, nici ping-ul acut al reușitei de a ajunge la capăt de rînd, nici scrîșnetul lung, ca niște aplauze, al carului ce revine În poziția inițială, la Începutul altui rînd. Așa cum stau lucrurile, atunci cînd termin un rînd nu aud nimic, doar tăcerea gîndurilor ce se prăbușesc neîncetat În gaura memoriei. Dar, așa cum am mai zis, pot să fiu foarte Încăpățînat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ochii: era poate un gest afectat, dar cine izbutește să fie tot timpul firesc?) De ce mă Întrebați de Regal Court? — Așa, la Întîmplare... Avem atît de puțin timp la dispoziție! — Timp? Pentru ce anume? — Pentru a găsi un ac În carul cu fîn. 3 Nu s-ar fi zis că domnul Prentice era În stare de un efort susținut: nu era făcut pentru vînătoare. Din casă pînă la desiș și din desiș pînă la locul de tragere, cam atît putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plin de ulei pe față. - Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției, am răspuns, arătându-i legitimația. - Scuze, a zis el smerit și și-a aruncat afară clienții, după care a ieșit și el, punând la ușă un lacăt cât roata carului. M-am așezat la un pian care sclipea într-un colț și am început să clipocesc la el ceva de Rolling Stones, acompaniindu-mă cu vocea. „I can’t get no satisfaction“, cântam. „No no no“ „Hei hei hei“, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și urlă cât de noaptea de lungă, „de ce mi-ați tăiat via din ținutul Efraim, de ce?”. S-a luat de femeia de serviciu, i-a răsturnat găleata, „dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, ești frumoasă ca iapa înhămată la carul lui Faraon, am să-ți fac lănțișoare de aur, zăbale de-argint”. A venit aia să-mi spună: „Nebunu’, zice la mine... verdeața este patul nostru... și-a vrut să mă... să mă ierți, domn’ doctor...”. Urla așa și cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Pârvulescu e întruchiparea suferinței cu prestanță, în rochie lungă, cu voal negru cu găurele, peste-o pălărie gen anii treizeci, ținută de văduvă de lux, grande dame. Pe peretele din dreapta, într-o frescă azurie cu mai mulți luceferi și-un Car Mare la scară redusă, o îngereasă cu față ovală, cu coamă bogată, brună, călare pe-un bour. Privește spre viitor. Cam o dată la două-trei minute, doamna Pârvulescu duce mâna dreaptă, plină de inele, la inimă, arată că-i este greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în Cutezătorii, am mers cu capacul de butelie să-l pună Gură pe lanț, lângă celelalte, am dormit pe țol lângă foc, am defilat în chiloți roșii pe stadion și-am leșinat că era prea cald și-am căzut de pe carul alegoric, era un glob care se deschidea ca o floare și de-acolo ieșeau baloane și noi trebuia să ne ținem de mâini și după aceea să alergăm repede-repede, să facem litere, întotdeauna mă duceam într-un T, deși eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gunoieră. Orice lucru aruncat mi se pare o mică victorie în fața destinului, sâc-sâc! Mi s-a întâmplat să vin cu sacoșa încărcată de la socru-meu și s-o las primului cerșetor întâlnit în cale, mi-era și lene s-o car, nici nu mă osteneam să mă uit înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile se-ndoaie, praful se-adună, păianjenii își țes pânze groase pe după ele. Calculatorul? L-aș da dacă n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]