6,684 matches
-
Două ierni și trei veri, București, 1972 (în colaborare cu Rodica Șiperco), Căi întortochiate, București, 1974, Drumuri și răspântii, București, 1976 (în colaborare cu Rodica Șiperco); Jan Parandowski, Cerul în flăcări, București, 1973 (în colaborare cu Elena Timofte); Olga Scheinpflugová, Carantina, București, 1978 (în colaborare cu Maria Ionescu-Nișcov). Repere bibliografice: Marian Popa, „Boarii”, LCF, 1968, 20; Valeriu Cristea, „Boarii”, GL, 1968, 22; Laurențiu Ulici, „Atunci au tras toate clopotele”, CNT, 1970, 23; Mircea Iorgulescu, „Atunci au tras toate clopotele”, O, 1970
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
viu) nu sunt chiar inocente. Haine vechi sau Zdrențele politice, sugerată probabil de Vieux habits, vieux galons! de Béranger, provoacă, astfel, un răsunător scandal în cercurile politice ale vremii. În Chirița la expoziția de la Viena și în Cucoana Chirița la carantină reapare, sărăcit în haz, popularul personaj al lui Alecsandri, de care M. este influențat covârșitor nu doar în „cânticelele comice” și cu care a colaborat (Lipitorile satelor în Moldova, Nunta țărănească în Moldova). E greu de spus dacă vodevilul feeric
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
și deși corabia se afla la mai puțin de-o bătaie de pușcă iar între ea și Pequod circulau mase de aer și de apă neprihănite, căpitanul refuza să intre în contact direct cu noi, preferind să respecte cu strictețe carantina, după obiceiul uscatului. Dar asta nu ne împiedica defel să comunicăm unii cu alții. Ținîndu-se la o distanță de cîțiva iarzi de „Pequed“, ambarcațiunea izbuti, cu ajutorul vîslelor, să rămînă în linie paralelă cu vasul, care înainta greoi printre valuri îcăci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în timpul drumului spre Gherla să le comunice celorlalți deținuți că nu au voie să vorbească cu nimeni despre acțiunea de la Pitești, iar Popa a înțeles din asta că este recunoscut ca șef al acțiunii. Prima zi au petrecut-o în carantină la camera 99, unde Popa, Pușcașu, Livinschi, Zbranca, Negrilă, Andronache și Bogos s-au organizat, hotărând să se împrăștie în fiecare cameră pentru a continua acțiunea. Șef de cameră a fost ales Vasile Pușcașu 3. Ca și în celelalte penitenciare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să își acopere spatele lăsând instrucțiuni pentru continuarea acțiunii. După plecarea lui Popa și Țurcanu din Gherla, în decembrie 1951, la etajul III s-au schimbat gardienii, iar camerele în care aveau loc demascările au fost transformate în camere de carantină ori ateliere. Primele conflicte deschise între agresori au apărut în duba care îi transporta. Bărgăoanu, deși a fost transportat împreună cu Țurcanu și Popa la Jilava pentru anchete, s-a întors la Gherla și le-a povestit lui Zbranca, Bogos, Juberian
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nu vorbească nimic cu nimeni, mai ales despre avertizarea primită. În drum spre Pitești a fost închis o lună de zile la penitenciarul din Ploiești, unde a stat alături de deținuți de drept comun. Ajuns la destinație, a fost repartizat pentru carantină tocmai la camera 4-spital, unde au fost introduși imediat Gebac, Onișor, Sofronie și Negură, ultimul trăgându-l de limbă. Deși fusese avertizat, Bâgu nu a fost deloc prudent și s-a angajat în discuții cu acesta. Mutat în camera 1-corecție
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
intona cântece comuniste, întrucât majoritatea deținuților i se împotriveau deschis. Transferat la Pitești în noiembrie 1949, a încercat încă din primele zile să recupereze terenul pierdut față de Țurcanu, care avea un avans de șase luni în închisoare. Din camera de carantină, unde stătea cu alți douăzeci de deținuți, printre care Cornel Pop, Dan Dumitrescu, Dan Lucinescu și Constantin Buțan, a încercat să îi convingă pe ceilalți că trebuie să adopte pozițiile materialismului. A intrat repede în polemici cu Ion Struțeanu, cu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Iași, unde era student în anul II la Electromecanică. A primit o condamnare de 5 ani, redusă, în urma recursului, la 4 ani de temniță grea1. A fost transferat de la Suceava la Pitești la începutul lui noiembrie 1949 și ținut în carantină la o cameră de la subsol, împreună cu Bogdanovici, Lucinescu, Dan Dumitrescu, Cornel Pop, Păvăloaie, Mărtinuș și alți câțiva deținuți. A participat la bătăile din decembrie de la camera 4-spital, dar nu este foarte clar dacă în calitate de victimă ori de agresor. Bogos a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Banat, pe 6 noiembrie 1948. Student în anul IV la Facultatea de Mine-Metalurgie din cadrul Politehnicii Timișoara, a fost condamnat în octombrie 1949 la 10 ani de muncă silnică. A ajuns foarte repede la Pitești, iar după o scurtă perioadă de carantină, în luna decembrie a fost repartizat la camera 4-spital, unde trebuia să facă parte din primul mare lot de victime. A fost torturat în camera 4-spital și bătut inclusiv de gardieni și directorul Dumitrescu, realizând că nu există scăpare. A
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Brașov, într-un lot care redactase și răspândise manifeste anticomuniste regaliste, alături de Mihai Vintilescu, Theodor Th. Davidescu și Ion Brătilă, trecuți și ei pe la Pitești. A ajuns la Pitești din Aiud, în 13 februarie 1950, fiind repartizat prima dată la carantină, cu grupul său, dar și cu Mihai Livinschi și Gavril Vătămanu. Livinschi avea rolul de a obține informații de la ei, iar după ce s-a considerat că și-a încheiat misiunea, Davidescu a fost transferat la camera 3-biserică de la parter, în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
paralel și la Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj, în 1946. A fost arestat de către comuniști în noiembrie 1948 și condamnat la 10 ani de muncă silnică. În Pitești a ajuns în toamna lui 1949 și a stat în carantină la camera 4-spital, unde i-a găsit pe Gebac, Negură și Onișor. Mai târziu, a stat pe celular cu Mihai Tufeanu, Dragoș Hoinic și Constantin Ispas, primul observând pe geam agitație la camera 4-spital, pe 6 decembrie 1949 (momentul declanșării
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
A fost condamnat de către Tribunalul Militar Iași pe 15 decembrie 1949 la 8 ani de închisoare, pe care i-a executat integral. Leonida a ajuns în Pitești pe la sfârșitul iernii 1949-1950, după ce trecuse prin Văcărești și Jilava. După perioada de carantină, a stat la etajul I, iar în vara lui 1950 a fost dus la camera 4-spital, unde a fost bătut de Țurcanu și obligat să bată. A condus acțiunea la camera 2 de la secția muncă silnică. Era cunoscut drept unul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
celulă își făceau rugăciunile, Lucinescu i s-a împotrivit public lui Bogdanovici. La scurtă vreme după sosirea în Pitești, pe 5 noiembrie 1949, a fost dus împreună cu Dan Dumitrescu, Costică Buțan și Alexandru Bogdanovici și alții într-o cameră de carantină. Denunțat de Bogdanovici administrației, pe 5 decembrie a fost mutat împreună cu Buțan și Dumitrescu la secția de izolare, unde au fost ținuți îmbrăcați sumar și cu geamul deschis toată iarna. Lucinescu a făcut cunoștință cu acțiunea violentă în camera 3-subsol
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
19481. Student la Iași, Mărtinuș a primit o condamnare de 15 ani de privare de libertate și a fost implicat în echipa lui Țurcanu încă de la Suceava. La Pitești a avut prima dată rolul de iscoadă într-o cameră de carantină, imediat după transferul său la începutul lui noiembrie 1949, după care a torturat în mai multe camere, începând din luna decembrie. La sfârșitul verii lui 1950, îl găsim în camera 1-subsol, iar una dintre victime îl descrie ca fiind „mai
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
partea lui Țurcanu la Pitești 1. Muntean a stat în Pitești prima dată în toamna lui 1948, pe când lotul său era nejudecat încă. Pe 23 aprilie 1949, a fost condamnat la 15 ani de închisoare, fiind retrimis la Pitești, în carantină, la secția muncă silnică, unde a stat cu Virgil Lungeanu, Gheorghe Parizianu și Gheorghe Costea. A cunoscut acțiunea violentă la camera 3-parter începând cu luna martie 1950. Mihai Iosub l-a avertizat să aibă grijă ce spune, întrucât în cameră
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
închisoare, într-un lot din care mai făceau parte, dintre viitorii „piteșteni”, Constantin Jitariuc și Marcel Armeanu. A fost dus pentru executarea pedepsei la Aiud (prin vara lui 1949), iar din decembrie 1949, la Pitești. După vreo două săptămâni de carantină, în luna ianuarie a fost repartizat la camera 4-spital, unde i-a găsit pe Turtureanu, Sandu Mățăoanu, Mihai Jianu, Paul Mărăcine, Barbu, Țurcanu, Pușcașu, Roșca și Gherman. A intrat în torturi după o singură zi și mărturisește că Țurcanu le-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pentru a se declara „membru periferic” al organizației, astfel că a primit o condamnare de doar 3 ani. A executat 4 ani totuși, trecând prin penitenciarele Timișoara, Văcărești, Jilava, Pitești, Gherla și Canal. A fost încarcerat în două celule de carantină înainte de a cunoaște torturile, stând cu cei din lotul său alături de ceilalți timișoreni (Emil Sebeșan, Ion Soare, Ion Angelescu). Într-una din aceste camere au auzit strigăte disperate din altă celulă, așa că s-au înțeles între ei ce să declare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a fost chemat de Pușcașu și Andronache: primul l-a însărcinat să le comunice celorlalți deținuți să păstreze tăcerea asupra acțiunii lor, înțelegând prin aceasta că era recunoscut ca șef al „comitetului”. Prima zi în Gherla a petrecut-o în carantină la camera 99, unde el, Pușcașu, Livinschi, Zbranca, Andronache și Bogos s-au organizat, hotărând să se împrăștie în fiecare cameră pentru a continua acțiunea; prin urmare, erau hotărâți de la început să îndeplinească ordinele lui Țurcanu de a continua activitatea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
făcut unele mărturisiri, după ce a fost bătut cu cărămida în piept, până i-au distrus plămânii și a făcut o hemoptizie masivă, vărsând aproape doi litri de sânge. A fost transferat la Pitești în toamna lui 1949, fiind dus în carantină la camera 4-spital, unde mai erau Țurcanu, Negură și Constantin Onișor, după care a fost repartizat într-o celulă din secția muncă silnică. Iarna dintre 1949 și 1950 a petrecut-o în celulă cu Romică Entușianu, Eugen Otparlic, Ion Popșa
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de Petru Cojocaru, anchetat în vara și toamna lui 1949. Condamnat la 2 ani de închisoare corecțională, a trecut prin arestul Securității Timișoara, penitenciarele Timișoara și Pitești, coloniile Cernavodă și Valea Neagră. După o perioadă la una din camerele de carantină, Răitaru a fost dus în camera 4-spital, unde a trecut prin torturile conduse de Țurcanu. În primăvara lui 1950 a fost mutat la Cernavodă, iar apoi la Valea Neagră, unde s-a îmbolnăvit grav de enterită din cauza apei. A fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
omisiune de denunț. A trecut prin penitenciarele din Oradea (ianuarie - mai/iunie 1949), Cluj (mai/iunie - octombrie 1949), Jilava (octombrie 1949), Pitești (5 noiembrie 1949 - iunie 1950) și Gherla (iunie 1950 - 18 iunie 1951). A stat într-o cameră de carantină cu Cornel Pop, Dan Dumitrescu, Dan Lucinescu, Costache Păvăloaie, Costică Buțan, Alexandru Mărtinuș, Constantin Bogos și Iosif V. Iosif. Pe la sfârșitul lui noiembrie, începutul lui decembrie 1949, o parte dintre ei au fost duși la camera 3-biserică, unde li s-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
arestat în numeroase rânduri începând cu anul 1944, ultima dată pe 18 martie 1949 pentru apartenența la Organizația Național-Creștină. Condamnat la 5 ani de închisoare, a fost transferat la Pitești la începutul lui decembrie 1949, unde, după obișnuita perioadă de carantină, a fost inclus în primul mare lot torturat în camera 4-spital, format în marea majoritate din timișoreni. În mai 1950 a făcut parte din lotul transferat la Canal, dar returnat pentru că erau prea slăbiți și nu puteau munci. Printre deținuți
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și se pare că era înscris și în Partidul Muncitoresc Român, pe lângă activitatea pe care a avut-o ca legionar. La Pitești a ajuns cu al doilea lot de suceveni și a stat cu aceștia timp de o lună, la carantină. A fost mutat de către directorul Dumitrescu la camera 1-corecție, iar după trei zile a fost scos pentru o discuție cu Țurcanu, pe care l-a pus la curent cu ceea ce s-a întâmplat la Suceava după plecarea sa. Nu există
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
al., 1985). Al doilea sens al termenului „izolare” este expus de Freud în Totem și tabu (1912-1913/1993), studiu în care el arată că bolnavii se comportă ca și cum între anumite elemente s-ar putea produce o contagiune periculoasă. Izolarea este „carantina” destinată să neutralizeze această contagiune. Vom vedea că izolarea este un mecanism aflat adesea în legătură cu nevroza obsesională, așa cum subliniază Freud: „Căutând să împiedice asociațiile, punerea în legătură a gândurilor, el (bolnavul) urmează una dintre legile cele mai vechi ale nevrozei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aur, Chișinău, 1991; Iluzia necesară, pref. Ioanid Romanescu, Iași, 1993; ed. București, 1998; Puntea de acces, Chișinău, 1993; Întrebarea de sine, Chișinău, 1994; Supunerea de sine. Coordonate și esențe spirituale, Chișinău, 1994; Prezența celuilalt. Coordonate și esențe spirituale, Chișinău, 1997; Carantina mașinei de scris, Chișinău, 1997; Vieți neparalele, Alba Iulia, 1997; Îngerul și croitoreasa, Cluj-Napoca, 1998; Gladiatorul de destine sau Bal (de)mascat, București, 1998; Identificare de adresă, Timișoara, 1999; Lamentația Semiramidei, Timișoara, 2000; Student pe timpul rinocerilor, Chișinău, 2000; Arlechinul și
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]