792 matches
-
natura legăturii dintre lideri și societate. Acest tip de clasificare a fost explorat pentru prima dată de Max Weber, care a identificat trei "tipuri ideale" de asemenea relații, bazate pe tradiție, pe un etos legalist-birocratic și carismă. Ideea de conducere carismatică a devenit ulterior larg folosită, deși în prezentarea sa inițială, Weber o construise mai degrabă într-un sens îngust în jurul unei conotații religioase. Prin urmare, în loc să fie "o anumită calitate a unei personalități individuale (...) înzestrată cu supranatural, supraomenesc, sau forțe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
societate comunitară, în care relațiile se bazează pe fidelitate de durată, respectiv una asociativă, în care relațiile se bazează pe contracte. Liderii din lumea reală pot fi de multe ori localizați undeva între aceste poziții extreme. Cel puțin aparent, conducerea carismatică este mai puțin susceptibilă de a da naștere unei dimensiuni dacă este interpretată în forma ei pură, religioasă o formă care, după Weber, tinde să apară când avem a face cu o prăbușire totală a instituțiilor sociale și politice. Dar
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
forma ei pură, religioasă o formă care, după Weber, tinde să apară când avem a face cu o prăbușire totală a instituțiilor sociale și politice. Dar însuși Weber a avut în vedere situații care ar putea da naștere la conducere carismatică deși prăbușirea nu este totală (Blondel, 1987: 54-7). În termeni mai realiști, există fără îndoială cazuri când apare un anumit grad de personalizare a conducerii, cei conduși intrând în legătură directă cu liderul, chiar atunci când societatea nu se prăbușește sau
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din sud-estul Asiei, inclusiv în India, Malaezia și Sri Lanka. Mulți președinți autoritari din lumea a treia au fost primii lideri ai țării lor. Ei au putut construi și modela instituțiile politice după cum au dorit. Unii au fost aproape de a deveni "carismatici" în sensul dat de Weber. Ei contau în principal pe un puternic sprijin popular, dar și pe practici autoritare; erau "părinții" țărilor lor. Aceștia rămâneau în funcție timp de douăzeci de ani sau mai mult, formând astfel grupul cel mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
adoptare a unor politici radical diferite. Într-o asemenea situație, colapsul instituțiilor și al sistemului politic ca întreg ajută liderul să apară ca singurul element fix la care se poate raporta populația. Deloc surprinzător, un astfel de lider este adesea "carismatic" în sensul lui Weber și poate avea un impact major asupra societății. Rolul exercitării conducerii trebuie așadar evaluat prin stabilirea de legături între conducători și cei conduși, precum și între caracteristicile personalităților și starea de spirit a populației. Ca rezultat, rolul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
impune o analiză mult mai precisă; ea este pe cale să aibă loc și va ajuta la o mai bună caracterizare atât a sferei de cuprindere a exercitării conducerii, cât și a puternicei legături între lideri și cei conduși, incluzând legătura carismatică acolo unde este cazul. Constituțiile tind să limiteze puterile liderilor, adesea fără prea multe șanse de reușită. Prim-miniștrii din sistemele de tip cabinet și președinții din sistemele prezidențiale limitate sunt cei ale căror puteri sunt de obicei limitate în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cel al națiunilor mai vechi care traversează perioade de tulburări. Ea joacă un rol în orice situație, chiar dacă acest rol este mai puțin evident, nefiind atât de dramatic. Astfel, problema nu este doar de a pune în contrast câțiva lideri carismatici cu o masă de titulari de funcții cenușii și fără personalitate, ci de a vedea în ce condiții acești deținători de funcții pot deveni cu adevărat lideri. Bibliografie suplimentară Scrierile privind liderii individuali sunt vaste, în forma biografiilor sau a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
M. Rejai cu K. Phillips, Leaders of Revolution (1979) și World Revolutionary Leaders (1983). Rolul jucat de "noii lideri" și posibilul rol al "perioadei de grație" sunt analizate de V. Bunce, Do New Leaders Make a Difference? (1981). Asupra conducerii carismatice, în afară de lucrările lui M. Weber, Economy and Society (ed. 1968, vol. 1), vezi A. Wildavsky, The Nursing Father (1984) și A.R. Willner, The Spellbinders (1984). Partea a V-a IMPLEMENTAREA ȘI CONTROLUL Capitolul 18 Birocrațiile Introducere Legislativele și executivele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
preocupați în schimb doar de rezultate și preferând să își dedice activitatea altor domenii, cum ar fi afacerile externe. În acest caz ei ar putea să atribuie luarea deciziilor în domeniile social și economic specialiștilor în care au încredere. Liderii "carismatici" au adoptat adesea o astfel de atitudine în lumea contemporană, atât în țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare. În Europa de Vest de după război, De Gaulle a fost conducătorul care s-a apropiat cel mai mult de acest
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
regimurile civile, nu doar cele liberal-democratice occidentale, ci și cele liberal-democratice din lumea a treia precum India, Malaezia și Sri Lanka. Ele durează mai puțin decât regimurile comuniste, și chiar și mai puțin decât multe regimuri bazate pe conducerea unui președinte carismatic, indiferent dacă este sprijinit sau nu de un partid unic, ca în multe state africane Senegal, Coasta de Fildeș, Kenya și Zambia. Regimurile militare sunt trecătoare pentru că suferă de slăbiciuni structurale. Acestea le contrabalansează puterea, afectând capacitatea forțelor armate de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ani. Nu cunoaștem bine dinamica impunerii: știm de ce guvernele apelează la ea; dar nu știm în ce condiții sau în ce grad poate crește sprijinul guvernelor, în timp, prin folosirea mijloacelor autoritare. Nu știm nici măcar cât de mult contribuie conducerea carismatică și partidele bine organizate pentru ca un guvern să poată cuceri inimile unei populații nemulțumite. După 1945 s-a discutat mult despre faptul că sistemele comuniste de tip sovietic au reușit să introducă noi norme; dar majoritatea acestor regimuri s-au
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și grupuri, 86, 119, 121 și guvernare, 280-281, 286-287, 288 și justiție, 350, 353 și mobilizare, 217-218 și sistemul de partide, 166-168, 171-172, 217-218 și tipul de sistem politic, 48, 51, 170 Condorcet, 197 conducere (exercitarea), 295-309 baza instituțională, 299-303 carismatică, 157-158, 298-299 definiția, 296-297 duală, 302-303 impactul, 297, 306-307 legalist-birocratică, 157 patologia, 305 personalizată, 157-158, 173, 177, 298-299 sfera de cuprindere, 297 și constituții, 299-303 și personalitatea, 304-305 și prim-miniștrii și președinții, 300-302 și revoluția, 305-306 și socializarea, 305
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ar fi fost destinul istoric al unui marxism căruia i s-ar fi suprimat apelul profetic și viziunea mesianică, fiind redus doar la datele unui sistem conceptual și al unei metode de analiză? Dar milenarismul revoluționar, nostalgiile paseiste, cultul personalității carismatice, obsesiile malefice pot de asemenea să fie prezentate sub o formă mai apropiată sau mai directă. Atunci se impune mitul prin tot ceea ce-1 particularizează, constituindu-se el însuși într-o credință coerentă și completă. In asemenea condiții, el
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de Maurice Boucher, Aubier, Paris, 1969. 30. Despre cultul eroului vezi, bineînțeles, Thomas Carlyle, Eroii, cultul eroilor și eroismul în istorie, Colin, Paris, 1888 (trad. și introd. de J.-B. Izoulet Labatieres). Vezi și Michel Henri Gihes, La originea puterii carismatice, Paris, 1974 (Memoire de 1'I.E.P., sub conducerea lui R. Girardet, multig.). 31. În ceea ce privește cultul mareșalului Pétain, datorăm multe informații lucrărilor încă inedite ale lui Alain-Gerard Slama, pe care acesta a avut bunăvoința să ni le ofere. 32. Vezi Racul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Poate că sofiștii au conștientizat pericolul seducției exercitate de magiștri, poate au considerat că un asemenea "rapt" în lumea spiritului este inacceptabil pentru că se soldează cu pierderea libertății, în numele unei ipotetice ulterioare descoperiri de sine; să nu uităm, "Un Maestru carismatic, un "prof" inspirat pun stăpânire în chip de-a dreptul "totalitar", psihosomatic pe spiritul viu al discipolilor sau studenților lor. Privilegiile și primejdiile acestei situații sunt infinite". (Steiner, 2005, p. 39) Raționaliști prin excelență, axați pe tehnica argumentării și pe
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Elțîn. Însă a luat o serie de măsuri, subtile, care au făcut ca moștenire democratică să se clatine în anii următori.199 „Natura alegerii noului lider de la Kremlin a devenit clară. Elita conducătoare nu își mai dorea încă un lider carismatic și revoluționar, nu își doreau un politician ambițios. Nu își doreau nici un conducător care să se implice în afaceri îndoielnice, așa cum erau majoritatea politicienilor vremii. Principala nevoie a Kremlinului era pentru un individ care să fie aproape de forțele de securitate
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
alte trupuri după moarte. Din această cauză era vegetarian, însă nu mânca fasole, deoarece aceasta producea gaze și se asemăna cu organele genitale. Dar, deși a avut asemenea convingeri, a fost un mare orator, un cărturar renumit și un profesor carismatic. Se spune că el ar fi scris constituția grecilor din Italia. Discipolii îl urmau pretutindeni și, curând, și-a format un cortegiu de adepți care doreau să învețe de la maestrul lor. Pitagoricienii trăiau după concepțiile liderului lor. Ei credeau, printre
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de vitejie" încununate cu "succesele enigmatice" repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills, 1946, p. 52). Ținând cont de această precizare, cultul personalității poate fi conceptualizat ca o tentativă programată de înzestrare extrinsecă a liderului cu calități carismatice. Personalitatea charismatică rezultată în urma travaliului cultic se bazează astfel pe o charismă artificială, extrinsecă, al cărei sediu rezidă în mijloacele propagandistice și nu în calitățile interne ale subiectului carismatic. În schimb, cultul partinic se bazează pe construcția ideologică a charismei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca o tentativă programată de înzestrare extrinsecă a liderului cu calități carismatice. Personalitatea charismatică rezultată în urma travaliului cultic se bazează astfel pe o charismă artificială, extrinsecă, al cărei sediu rezidă în mijloacele propagandistice și nu în calitățile interne ale subiectului carismatic. În schimb, cultul partinic se bazează pe construcția ideologică a charismei instituționale. Partidul, ca avangardă a clasei proletare și instrument organizatoric care precipitează dezvoltarea legică a istoriei, este definită ca instituție charismatică și venerată ca atare. Programul... din 1974, adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
incorecte. Cu alte cuvinte, elevii sunt convinși că așa cum se poartă un profesor la prima întâlnire se va purta până la sfârșitul anului școlar. Datorită efectului de undă sau de aură, profesorii, care la primul contact cu elevii sunt prietenoși, sociabili, carismatici, atrăgători, primesc din partea elevilor etichete care exprimă competența, inteligența, profesionalismul etc. Ținând cont de semnificația primei impresii pe care o creează, profesorul învăță să se controleze și să acorde atenție mărită primului contact cu o clasă nouă de elevi. În
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
împreună, pentru a se încălzi. Însă atracția fizică a reginei pentru domnișoara Ebba este demonstrată de corespondența dintre cele două în care își declarau dragostea una alteia. Până în anul 1652, regina Cristina s-a dedicat problemelor statului, dar odată cu sosirea carismaticului trimis special al Spaniei, Don Antonio Pimentel de Prado, treburile imperiului au fost lăsate pe locul al doilea. Cei doi au fost acuzați că ar fi avut o relație amoroasă, lucru dezmințit de către Regină. În realitate, Cristina plănuia de ceva
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
se deroge de orice responsabilități. De asemenea, putea alege să se alieze cu regina Ana, să fie cât mai cooperant, lucid, calm și să ofere mulțimii spectacolul pe care îl dorea: un rege aflat în perioada de creștere, frumos și carismatic asemeni unui înger„Dieu Donne“. Un rege care are o legătură amiabilă cu supușii săi, cărora le permite chiar să-i invadeze apartamentul în timp ce„doarme“, neținând cont de etichete și conveniențe. Un suveran care nu fuge din fața parizienilor nemulțumiți, ci
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe relație, această categorie de oameni dorește să atragă atenția asupra sa. Aceste persoane știu cât să afle despre un subiect astfel încât să facă față unei conversații. Puternic centrate pe oameni, ele fac aceasta pentru a dobândi aprecierea. Accentuat asertivi, carismatici, dominatori, "atoateștiutorii închipuiți" sunt indivizii formelor fără fond. Vorbesc cu foarte mare siguranță despre lucruri pe care le știu doar pe jumătate. Ei îi păcălesc și îi cuceresc foarte ușor și repede pe cei mai naivi, mai creduli, fermecați de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de exprimare a emoțiilor (Yalom, 1983; Whitaker, Lieberman, 1964; Pinney, 1970). Terapia de susținere își are originea în scrierile analitice ale anilor ’30, în cadrul cărora accentul era pus pe transferul trăsăturilor infantile, masochiste și feminine asupra imaginii paterne idealizate și carismatice ale terapeutului. Acest transfer, spune L.H. Rockland, era necesar pentru ca hipnoza sau sugestibilitatea să poată fi făcute cu succes (Rockland, 1989, pp. 23-39). Edward Glover consideră că cel mai eficient terapeut al metodei de susținere este doctorul de familie, care
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
uman vor adopta sau „copia” în mod automat, ireflexiv, același model de comportament, de gândire, și vor reacționa identic față de motivele declanșatoare ale „crizei”. La baza contagiunii psihice stă procesul de sugestie colectivă indusă, de regulă, prin imitația unui „model carismatic”, sau prin coparticiparea emoțională a membrilor grupului uman respectiv aflat în situații neobișnuite, cu caracter limitativ-constructiv: panică, teroare, cataclisme, crize economice sau social-politice, revoluții, războaie, deportări, invazii străine etc. Factorii care contribuie la declanșarea psihozelor colective, ca și planurile în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]