990 matches
-
metode de înțelegere din interior a ceea ce numim realul. Dar, pe lîngă aceste considerații, cel mai decisiv aport al Grupului celor Zece a fost pentru mine contactul viu cu alte discipline. E o viziune asupra științei diferită de cea livrescă. "Carnală", îmi vine să spun. Am simțit transdisciplinaritatea ca pe un lucru trăit mulțumită grupului, vorbind cu Leroi-Gourhan despre locația de la Pincevent, "bătîndu-mă în săbii" prietenește cu Henri Atlan căruia îi datorez mult în domeniul teoriilor informației -, întrebîndu-i fără rezerve despre
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
invidioasă, urmărind să se mărite cu orice preț. Titi, Aurica și Stănică, din punct de vedere erotic sunt ratați, iar alte personaje sunt marcate de probleme erotice: Felix trăiește o criză sentimentală și fizică, iubind-o platonic pe Otilia și carnal pe Georgeta. Un cuplu interesant este cel alcătuit din Otilia, plină de feminitate și Pascalopol, om la cincizeci de ani, bogat și distins, care are afecțiune paternă față de fată, candoare sufletească, o iubește dezinteresat. Otilia este personajul enigmatic, tulburând pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se exprimă mai degrabă în afara cuplu lui le gi tim. Apro pie ri le corporale în prezența altora devin su biec te de șu șo tea lă și bârfă. Atin ge rea do ri tă, tan dră, re cep tată, carnală, fu ga ră se dis tin ge de cea rece și întâmplă toa re. Jo cul mâini lor și al privirilor se află sub supravegherea celorlalți. Ene, un chia șul din mahalaua Răzvad, lu cra în joia Paștelui la niște
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
între dragoste și datorie; memorii oficiale și memorii apocrife Tânărul Ludovic se apropia de vârsta de șaisprezece ani și din sursele apocrife aflăm că a început să simtă primii fiori ai dragostei, dar în același timp a descoperit și plăcerile carnale, pasiune care nu l-a părăsit niciodată, fiind recunoscut pentru numărul mare de amante pe care le-a avut. Lucrarea apocrifă intitulată Mémoires de M. de '*** pour servir à l'histoire du XVII* siècle, 1643 1690, publicată prima dată în
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
s-a desprins de mister și care poartă în ea stigmatul acestei separări: dezacordul inițial dintre spirit și materie care trebuia transformat în acord și armonie. Aspectul moral se referă la opoziția fundamentală dintre dorința esențială de reunire și dorințele carnale și multiple prea frecvent exaltate imaginativ și vanitos, la principiul răului reprezentat de antihrist ("Satan"). El nu mai veghează asupra creației nu participă la "actul creator", nu Dumnezeu a creat răul: acesta constituie condiția indispensabilă a dualității existenței, a dezacordului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a creat răul: acesta constituie condiția indispensabilă a dualității existenței, a dezacordului inițial care o definește pe aceasta, întreaga problemă a existenței constă în depășirea acestui dezacord, ceea ce nu se poate face decît prin întrepătrunderea dintre spirit și materie (elementul carnal), întrepătrunderea tot mai mare a acestora este principiul evoluției. Opoziția dintre spirit și lut va fi depășită evolutiv prin intermediul faptului manifest că spiritul se materializează, că materia se spiritualizează ceea ce este același lucru -, sau cum susține mitul creștin că SPIRITUL
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de armonizare a acestuia. Omul continuă totuși să trăiască trupește, căci rămîne animat de intenții perverse. Dar din cauză că sufletul lui e "mort" (mort pentru sensul vieții), viața lui nu mai are sens: el nu mai trăiește decît pentru satisfacerea dorințelor carnale, ceea ce mitul numește simbolic "moartea sufletului" (păcatul originar al naturii umane). Conform mitului, chiar și "morții sufletește" pot renaște pe parcursul vieții. Din punct de vedere psihologic, moartea elanului nu este niciodată totală. Elanul vieții este dinamic, acest dinamism constînd în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
intenționalitate evolutivă răspîndită în întreaga natură se manifestă cu maximă intensitate în omul sanctificat simbolic. Devenit manifestarea misterului al cărui simbol este "Dumnezeu", psihicul său se "divinizează" simbolic. Unit cu misterul prin dragostea activă de viață, purificat de exaltarea dorințelor carnale și de obsesia afectivă, eroul mitului trăt nu mai are nevoie să-și facă o imagine din mister, deoarece sensul mitului constă tocmai în faptul că el face lin el însuși imaginea vie. Misterul se limpezește, imaginea devine clară: misterul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
VIII/6: "ȘI UMBLAREA DUPĂ LUCRURILE FIRII PĂMÎNTEȘTI ESTE MOARTE, PE CÎND UMBLAREA DUPĂ LUCRURILE DUHULUI ESTE VIAȚĂ ȘI PACE". Nu este evident că moartea nu este în acest pasaj moartea trupului, ci "umblarea după lucrurile firii pămîntești", exaltarea dorințelor carnale, și că viața despre care vorbește el nu este "viața de după moarte", ci forța de spiritualizare (umblarea după lucrurile Duhului, sau, mai bine zis, emoția spiritualizantă)? VIII/13-l4: "DACĂ TRĂIȚI DUPĂ ÎNDEMNURILE EI [ALE CĂRNII], VEȚI MURI; DAR, DACĂ PRIN
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
un nou Profet, "mesagerul lui Dumnezeu", om real ca și vechii Profeți, inspirat ca și ei de "Cel Veșnic", Mesia Noului Testament: Iisus, numit simbolic "Cristos". Înțelegînd greșit vechile profeții, care anunță venirea unui Mesia spiritual, poporul așteaptă un Mesia carnal, un demagog care să-i ducă la victorie în lupta împotriva romanilor. Dar împărăția lui Cristos "nu este în lumea aceasta" (în această lume perversă și măcinată de permanente lupte pentru putere). Dezamăgit, poporul aservit îl reneagă pe noul profet
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
frumusețe fizică aparte. Amorul-pasiune crede Al. Paleologu, se cuvine înțeles și într-un sens extraconjugal, căsătoria fiind ultimul lucru la care bărbatul îndrăgostit s-ar putea gândi. Iubita este considerată o ființă tabú, pe care trebuie să o venerezi, dorința carnală fiind pusă sub semnul interdicției divine. După câteva luni de îmbrățișări dezlănțuite, Fred își impune o stavilă ascetică în relația cu d-na T., conform scenariului cavaleresc. Anima scriitorului este obiectivată de rigorile conștiinței. Pentru a simplifica, ar fi potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Hyperion, în vreme ce Fred Vasilescu nu e altceva decât rivalul său terestru, care reușește să se înalțe și fizic, și spiritual, la înălțimea mentorului său. Cătălina ni se înfățișează sub două ipostaze (ingenua cu aspirații spre absolutul celest vs. femeia carnală, <<chipul de lut>>), având drept personaje simetrice pe D-na T. și Emilia.263 Din perspectiva interpretărilor noastre, Ladima este "pământeanul", în sensul imaginarului bachelardian, și prima personae a Autorului, în vreme ce Fred întrupează a doua personae, cu imanentul său elementar-Aerul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de un par în cușca așezată sub estradă. Prea-Veneratul era stropit cu apă din belșug, frecat temeinic cu săpun și toate divinele zoaie (venite de la păcatele celui aflat pe scenă sau chiar de la copii, strămoși, amanți sau soți, venale sau carnale, ba chiar și cele cu cuvântul contra Supremului Rajah din Cerurile Hisdustane) se prelingeau pe trupul Țapului Ispășitor cel desemnat drept Mare Criminal și având titlul de Marele Jegos al Nației. Când apa sublimată astfel se scurgea în valuri, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
finalizată prin împreunarea partenerilor. 116 Crocantă; chiar "pipărată" de e vorba de povestiri (cele cu "pipe" și "pipițe" intră pe lista preferințelor, cele cu "papițoi" nu-s la fel de gustate). 117 Nu este vorba de bucătărie ci de trecerea prin raporturi carnale fără consimțământ (prin amenințare, șantaj etc.). 118 AS: Textul mi-a ajuns cu o pată asupra porțiunii în care am introdus punctele de suspensie. 119 AS: Este probabil vorba de Françoise Sagan, admirată de "les jeunes filles en fleurs"din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de viol consimțit, departe de far și de ochii "proprietarului". Cel ce-l învinuise pe Caffó de zoofilie, își exaltă acum senzațiile unice datorate sexualității pure, animalice. Abisul și agonia, experiențe existențiale prin care tocmai trecea, sunt estompate de pasiunea carnală extremă. Se lămurește tot mai mult asupra originii și identității oamenilor-broască, o forță asemănătoare uraganelor și cicloanelor, prin urmare nesusceptibili de ură, cu atât mai puțin "piticii", copiii cu rictus de delfin care voiau să se joace cu naratorul coborât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Brazilia, se-ntoarce sub imperiul morții lui Pessoa la Lisabona, se cazează la hotelul Braganza, unde are relații formale cu directorul și personalul, mai puțin formale cu camerista Lidia; muza poemelor sale clasiciste se întrupează spre a da naștere unei carnale iubiri furtive și pe deplin împărtășite. Apare însă și Marcenda, fiica unui notar din Coimbra, tânăra cu mâna paralizată ireversibil. Întâlnirile lor pudice, tip medic-pacientă, devin tot mai angajante și disperate, până ce Marcenda are tăria să renunțe. Visul privat al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Cel care induce somnul este un medic care se folosește de oglindă, de dublul, de fluidul astral, iatromantul induce ființei o stare de reverie, de magie erotică cu scopul de a o purifica de toate noxele mundane de toate umorile carnalului care o Împiedică În starea de trezie la ascensionalitate. Operatorul lucrează astfel la o nacelă subtilă, Îi modelează trupul astfel ca În starea de vis sa se poată anula corporalul. Alte figuri geometrice. Același spațiu casnic. Imaginea cercului este un
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ale viitoarei "nebunii" poetice marca Șerban Axinte sunt totuși demne de semnalat: "Rezum această boală/ printr-un mare piron/ înfipt în nebunia mea.// Acesta poate fi singurul meu răspuns./ O revanșă a celor câteva zeci de ciocane,/ o adevărată zestre carnală a binelui/ după botezul absolutizant al destinului". Pragurile Apeiron (Editura Outopos, Iași, 1999) este deja un pas înainte. Dacă nu i-au atenuat cu totul impulsul livresc, greu de controlat înainte, contactele biografice și culturale făcute în cei trei ani
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
exemple asemănătoare au putut determina includerea poeziei lui Emil Brumaru într-o categorie aparte a eroticii mistice. Analizând, bunăoară, câteva sonete din Infernala comedie, Bogdan Crețu a avansat chiar ideea că autorul acestui gen de poeme este un mistic camuflat: "Carnalul nu este aici simplă eboșă de concupiscență animalică (chiar dacă e, de bună seamă, ca la orice om normal, și asta), ci un soi de credință care impune o adevărată religie a simțurilor. Lexicul semnalează că avem de a face cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al inteligenței permanent biciuite este tentativa de spiritualizare a cărnii: Feofan execută lungi acte purificatoare, alunecând nu de puține ori spre un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nici un rest ("rotundul rod ce-i moartea: rotund precum era rotundul/ când nu existau cranii/ rodul acesta crematorial"), căci ființa cezarivănesciană pare marcată de la început de morbul descompunerii lente, insidioase, voluptuoase. Marca definitorie a acestei fatale predestinări este trupul, închisoarea carnală a cărei contemplare provoacă repulsie ori spaimă: "nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii,/ nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!// !niciun
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să redescopere sursele maestrului, de la Cântarea cântărilor la Sonetele shakespeariene (Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996). În descendența recunoscută, Emilian Marcu celebrează un eros împărțit, egal, între carnal și spiritual, în care vede o modalitate eficientă de transcendere a terestrului. În mai multe rânduri, feminitatea este asociată, blagian, luminii, așadar vieții și cunoașterii ("Pe-aprinse palisade te zdrențuie lumina" sau "Ascunde-ncet lumina-n căușul palmei tale/ Cât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dirijată înspre acest gen de metafore-simbol ale rezistenței ori supraviețuirii. Din acest motiv putem descoperi, de pildă, frecvent în textele antologice din Noduri... imaginea-nucleu a poeziei vitale, plină de sălbăticie, asigurând prin forță o binemeritată Victorie asupra viului deci asupra carnalului supus expierii. Pentru a intra în starea de grație propice intuirii miezului liric al lucrurilor, în starea beatitudinală a increatului mascat în poem și pentru convertirea lui în existent textual Starea a treia (potențialitatea) scriitorul se pregătește, își pregătește, printr-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și construiesc, din acest motiv, ca descripții expresive ale feminității dintotdeauna, doar întâmplător încarnate în iubita poetului: "iubita are nurii expresivi/ ca o sonată beethoveniană/ cu sâni și șolduri de statuie/ pare o statuie chtoniană/ ea se exprimă liber și carnal/ mater genitrix și Beatrice" Desigur că ceea ce prevalează este semnificația acestei existențe cu funcția de alter ego, în care actantul aventurilor lirice grandioase se poate reflecta în decursul meditației subsecvente, de regulă temporale: efigie a feminității înseși, partenera-obiect al transfigurării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sprijin (Editura Junimea, Iași, 1971), Nocturne (Editura Junimea, Iași, 1975), Pentru cine exist (Editura Junimea, Iași, 1979), Poezie deschisă (Editura Junimea, Iași, 1984), Ascunsa rană (Editura Helicon, Timișoara, 1996), Poezii din secolul trecut (Editura Junimea, Iași, 2002), notele mistice, înfiorările carnale trecute în extaze, pâlpâirile melancolice datorită cărora clipele de împlinire în doi devin forme de revelare a transcendenței. Toate contrazic diagnosticul mai vechi, pus de unii critici convinși, ca Virgil Cuțitaru, că Nicolae Turtureanu este "un glacial sedus de dorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]