2,246 matches
-
o vizibilă plăcere a jocului estetic, intertextual, în Abu-Hassan sau în Kir Ianulea, la I. L. Caragiale, dar și cu o sugestie, puternică, de sterilitate și marionetizare („trăiri”, gesturi, vervă) a lumii lui „Mitică”, din Momente și schițe sau D-ale carnavalului. Cu dezvoltări, la Gala Galaction, narativ-parabolice, într-un orizont de umanism și etos popular, balcanic și oriental (Papucii lui Mahmud) sau în visul lui Stoicea (Moara lui Călifar), cel pus la încercare de diavol, dar și cu ecouri, tot la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
care a avut-o această companie teatrală asupra poetului Mihai Eminescu este ilustrată cu multă măestrie de către Zoe Dumitrescu-Bușulenga în “Eminescu, Viață, Creație, Cultură”, Editura Eminescu, București, 1989. Primul spectacol în actuala sală a teatrului a fost piesa “D’ale carnavalului”, pe 30 decembrie 1956. Muzeul de Artă Vizuală, unic in România, a fost inaugurat în 1967. Cele mai importante colecții sunt cele de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă Îtapiserie, ceramică, sticlăă. O parte mai restrânsă a colecțiilor de pictură, sculptură
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
domnului Arghezi (205/1927) și Evoluția poeziei lirice după E. Lovinescu (206/1927). Revista găzduiește anchete și dezbateri pe diverse teme: Naționalism sau umanitarism? (7/1919), Libertățile noastre publice (68/ 1921). Numărul din urmă, tipărit cu roșu și subintitulat „De carnaval”, reunește, prin fragmente din opere sau declarații de principiu, nume importante ale literaturii, culturii, vieții politice și științifice românești a vremii. Dintre literați, sunt prezenți G. Bacovia, Lucian Blaga, E. Lovinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Ion Barbu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287501_a_288830]
-
și din aceste locuri - când scrii istoria lui Bulă, când faci o istorie românească numai În cheie anecdotică, sarcastică, dacă vrei, În care stilul solemn ritualic consacrat dezvăluirii memoriei se Întâlnește cu un efect clar de demitizare, un gust al carnavalului unor așa-zise figuri populare recrutate de oriunde, doar din zona „sacră” a istoriei neamului. Nu știu cum se va termina tot carnavalul tău de locuri ale memoriei. Sunt curios. Ovidiu Pecican: Așa este, multă lume se identifică cu paradele acelea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În care stilul solemn ritualic consacrat dezvăluirii memoriei se Întâlnește cu un efect clar de demitizare, un gust al carnavalului unor așa-zise figuri populare recrutate de oriunde, doar din zona „sacră” a istoriei neamului. Nu știu cum se va termina tot carnavalul tău de locuri ale memoriei. Sunt curios. Ovidiu Pecican: Așa este, multă lume se identifică cu paradele acelea de la 23 august, ale lui Ceaușescu, În care voievozii veneau pe cai și prezentau omagiu președintelui, vă amintiți... Marius Jucan: Da, se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În schimb cuvântul „invariant”. Împotriva lui am protestat, sper, explicit. Totuși, acești invarianți variază ici și acolo, măcar la nivelul subiectivității. Ruxandra Cesereanu: În ceea ce privește observația lui Marius, mie mi s-a părut că istoria poate fi Înțeleasă și ca un carnaval, În măsura În care Ovidiu refuză istoria ca știință. În acest carnaval, istoria constituie o uriașă materie epică, până la un punct. O mare poveste care conține povești mai mici, inserate, Însăilate, Înșirate ca mărgelele În derularea lor cronologică, scontând pe un anumit efect
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
explicit. Totuși, acești invarianți variază ici și acolo, măcar la nivelul subiectivității. Ruxandra Cesereanu: În ceea ce privește observația lui Marius, mie mi s-a părut că istoria poate fi Înțeleasă și ca un carnaval, În măsura În care Ovidiu refuză istoria ca știință. În acest carnaval, istoria constituie o uriașă materie epică, până la un punct. O mare poveste care conține povești mai mici, inserate, Însăilate, Înșirate ca mărgelele În derularea lor cronologică, scontând pe un anumit efect. Marius Jucan: O strategie un pic mai alambicată mi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
străzile unor orașe, dă năvală În casele noastre odată cu ziarul de dimineață, ne mânjește ecranul televizorului, clanța de la ușă, periuța de dinți 1. Echivalată cu „marea mascaradă” sau cu „bâlciul fără sfârșit”2, cu o „farsă tragică”3, numită „țara carnavalului fără carnaval”4, România comunistă le-a dat cetățenilor săi funestul prilej de a trăi - În termeni reluați obsesiv de Ion D. Sârbu În corespondența sa privată, precum și În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal - o tragicomedie, adică „tragedia ridicolă a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
orașe, dă năvală În casele noastre odată cu ziarul de dimineață, ne mânjește ecranul televizorului, clanța de la ușă, periuța de dinți 1. Echivalată cu „marea mascaradă” sau cu „bâlciul fără sfârșit”2, cu o „farsă tragică”3, numită „țara carnavalului fără carnaval”4, România comunistă le-a dat cetățenilor săi funestul prilej de a trăi - În termeni reluați obsesiv de Ion D. Sârbu În corespondența sa privată, precum și În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal - o tragicomedie, adică „tragedia ridicolă a poporului meu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
academie sui generis, în care se evidențiază fiecare prin forța exemplară a cuvântului rostit, a imaginației, a artei discursului și prin inteligența de a se supune unei teme date, ce trebuia ilustrată pertinent, prin exemple concludente. Asistăm la un adevărat „carnaval al închipuirii lor”141, un spectacol al imaginației debordante. Grupul femeilor din ramă cunoaște o anumită omogenitate și, deși sunt individualizate, trăsături generale pot fi identificate în cazul fiecăreia în parte. Numele lor sunt sugestive, simbolice, căci Evul Mediu, chiar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe care visează că o va atinge înt-o zi, perechile de îndrăgostiți care populează aleile sanatoriului, conotațiile erotice ale visului. Visele revin cu o intensitate sporită. Naratorul personaj are convingerea că acestea pot deveni substanța epică a unei viitoare cărți. Carnavalul la care periodic participă bolnavii este o metaforă a acestei lumi răsturnate din care fac parte. Naratorul personaj este asemenea unui ,,arlechin invalid" care asistă la spectacolul morții altora, regizându-și propria moarte. Discursul personajului este expresia unei dureri profunde
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în oniric: ... toate instituțiile căpătaseră forma serviciului lor, de exemplu, gara era neagră... poșta avea forma unei cutii pentru scrisori, galbenă cu dungi albastre, o librărie era în formă de călimară și alta în formă de volum frumos legat 377. Carnavalul organizat în spital este, poate, expresia cea mai clară a ideii conform căreia fiecare își dorește o altă identitate. Libertatea de expresie nu se poate exprima nicăieri mai bine decât aici. Masca oferă ceea ce realitatea nu poate da. Textul literar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fixează pe bolnavi de gutiere se extinde la relațiile sociale, la mondenități și flirturi... Reuniunile mondene, idilele înjghebate sunt întrerupte de către un fapt care accentuează fie tragicul, fie ,,caricaturalul negru" de a se comporta ca și ,,lumea celorlalți". Bolnavii sărbătoresc carnavalul, se costumează. Enumerarea îmbină fără insistență carnavalescul cu clinicul. Un tânăr ,,cu genunchi operat și fix" se travestește în prețios. Naratorul îmbracă un costum de arlechin. Un vizitator se așază la pian. Se cântă refrene la modă400. Astfel, tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
total repertoriul reprezentațiilor dramatice. Acest lucru l-a făcut beneficiind de sprijinul soților Neuber, directorii companiei teatrale din Leipzig, cu ajutorul cărora a început o luptă crâncenă împotriva teatrului burlesc ce se practica atunci, cu prelungirile grotești ale vechilor "jocuri de carnaval" și punctate de aparițiile stereotip ale arlechinului Hanswurst. 171 Alungarea clovnului de pe scenă nu s-a dovedit o sarcină ușoară întrucât publicul de rând încă mai prefera umorul vulgar și oarecum superficial al acestuia. În acest context, introducerea adaptărilor după
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
alte practici verbale, care variază în funcție de societăți: cuvintele obscene, cântecele deocheate, ritualurile de vrăjitorie sau satanice etc. sunt tot atâtea practici atestate constant, dar ținute sub tăcere, rezervate unor spații de sociabilitate foarte restrânse sau unor momente foarte deosebite (cf. carnavalurile de odinioară). Literatura pornografică este, prin urmare, pusă într-o dublă imposibilitate: 1) este imposibil să nu existe; 2) este imposibil să existe. Prima imposibilitate ține de ordinul faptelor: având în vedere ce este o societate, este ineluctabil ca asemenea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în ziarul „Înainte”, 1972), însă de o totală insignifianță. În publicistică, incisivitatea lui C. are răbufniri de pamflet. Compasiunea față de dezmoșteniții soartei se întovărășește cu ostilitatea față de spoliatori, demagogi și alți farsori care se pitesc îndărătul unor caraghioase „măști de carnaval”. Denunțând, cu un limbaj de stângă vehementă, „putrigaiul” atotstăpânitor, utopistul visează la „o perfecțiune a arhitecturii sociale”. În „panopticul” de politică externă, C. încondeiază în fraze acidulate hitlerismul tentacular și pe „frumosul Adolf”. Un stil alambicat, pretențios, gongoric înzorzonează notațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
parte din arsenalul punitiv al oricărui pamfletar, așadar comicul poate fi privit, din acest unghi, ca metodă soft de asanare a spațiului public, dar și estetică, prin natura sa ludic-spirituală și polifonică, grație căreia discursul comic se instituie ca un carnaval al limbajului. Ideea mascaradei, a deghizării, a dedublării se regăsește în mai toate categoriile comicului, însă cele predilecte sunt fără îndoială parodia și ironia. Prima, ca imitație distorsionată sau reductivă a obiectului real, este, în substanța sa, un atipic discurs
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sensul dat de G. Genette conceptului), care leagă scepticismul romantic eminescian de viziunea lucid-lirică a unui Arghezi în dialog cu alter ego-ul său Coco: "Privește tu câne scrie Caragiale străvechi prieten și todeauna supus al regilor creațiunii, privește imensul lor carnaval, vasta lor mascaradă. Iată-i, fiecare cu coroana și sceptrul său de pietre scumpe, măcar de lemn și ciobulețe de sticlă colorată, dacă nu nici atât, măcar de carton și peticele de hârtie văpsită. Între ei nici unul mai mare: toți egali
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din punct de vedere artistic o imitație; grotescul, o creație"262. În publicistica argheziană, imaginea grotescă pleacă de la o realitate minimală, pe care o conservă și în jurul căreia țese ficțiunea. Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare trăsătură fiind pusă sub o lupă deformatoare și cercetată minuțios. Când personajul diform se autodezvăluie ingenuu, părând să-și asume, în mod narcisist, urâțenia, el devine de două ori rizibil; iată cum figura sa
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cuvinte”, „Acum spune tu !”, „Lanțurile sunetelor”, „Câte cuvinte am spus”, „Câte silabe are cuvântul”, „Cu ce sunet începe cuvântul ?”, „Cine știe să spină mai multe cuvinte care încep cu sunetul...”, „Cine spune mai multe cuvinte care se termină cu sunetul...”, „Carnavalul sunetelor”. O deosebită importanță în dezvoltarea comunicării o au și jocurile didactice literare, cum ar fi: Hai să ne imaginăm”, „Călătorie în lumea poveștilor”, „Să născocim o poveste”, care, pe lângă faptul că au drept scop cunoașterea și recunoașterea unor personaje
Caleidoscop by Iuliana Cumpătă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93232]
-
deasupra paturilor funerare romane? Cine-a spus că tărâmul umbrelor e funebru? Cine n-a văzut în Cetatea morților din Cairo băiețandrii ce râd și se joacă printre morminte cu mingea? Banchetele cele mai vesele au loc după înmormântări, așa cum Carnavalul este chiar înainte de Postul Mare. Da, imaginea se cufundă în tragic, dar acesta are legătură mai degrabă cu Dionyssos decât cu Saturn. În fresca, oricât de macabră ar fi ea, de la Campo Santo din Pisa din perioada cea mai întunecată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lor, oamenii vii. Moartea în pericol Astăzi nu mai există monumente funerare, nici statui sau fresce în camerele morților. Mai puține blesteme, mai puține descântece. Odată cu ceremoniile de doliu și cu liturghia publică a funeraliilor, au dispărut din orașele noastre carnavalurile, serbările și mascaradele. Înlăturați scheletele din vedere, ce-i mai rămâne ochiului? Un flux de imagini, fără miză ori consecință, pe care-l numim "vizual". "Moartea lui Dumnezeu" era numai un episod, "moartea omului" este deja un fenomen mai grav
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
după bunuri, nu doar operele și piața de artă însăși, ci și imaginarul politic și chiar organizarea sacralităților colective (bicentenarul Revoluției franceze și, aproape peste tot, "Drepturile Omului"). Dacă astăzi totul a devenit artă (ambalajul, etalarea, animația și defilarea de carnaval, grafismul, designul, fotocopia, coafura, parfumeria, bucătăria etc.) și dacă "oricine este artist" (Beuys), nu înseamnă că registrul s-a epuizat? El nu mai desemnează decât o judecată de calitate printre altele. "E artă", spunem fără să ne gândim, în loc de: "e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
amoroase („înserarea”, „noaptea”, „matinalul”) sau în evoluția deplasării de la iatac spre o natură-martor, refugiu, exil; la fel, în urmărirea unei „patologii” a erosului (singurătatea, urâtul, mâhniciunea, necazul), cu primele accente misogine (la Anton Pann), sau în semiologia „obiectelor erotice”, în „carnavalul numelor” ș.a. Se găsesc aici, pe lângă justificarea lecturii tematiste, pagini persuasive, analize de subtilă acuitate. Participând la „cearta metodologică” a anilor ’70-’80, S. o face încă mai explicit în următoarea carte, Întoarcerea autorului. El reia aici, din perspectiva istorico-teoretică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
lipesc pe mască în jurul ochilor. Apoi se decupează două cercuri cu diametrul de 5 cm care se vor lipi peste petale după ce au fost decupate în dreptul ochilor. Se fixează elasticul care susține ochelarii. - Decuparea ochilor, rotund sau oval. Ochelari pentru carnaval Materiale și ustensile: Etape de lucru: baloane; , carton colorat; foarfece; lipici; hârtie glace, hârtie creponată panglică colorată sau rafie. - Umflarea balonului. de cerc cu diametrul de 8 cm. -Decorarea balonului cât mai vesel (ochi, gură, nas dintr un balon, păr
ABILITATI PRACTICE by PAULA AXINTE, RODICA LUNGU, MANUELA IRINA LUNGU () [Corola-publishinghouse/Science/769_a_1488]