783 matches
-
acești trei ani, Bineînțeles, dacă nu s-au mutat în acești trei ani. Comisarul își plimbă privirea prin micul living, întârzie asupra televizorului, ca și cum ar fi sperat să-i vină o inspirație de la el, apoi spuse, Agent, dă-i domnului carnețelul dumitale și împrumută-i pixul ca să scrie numele și adresele celor despre care ne-a vorbit, cu atâta amabilitate, adineauri, mai puțin ale puștiului cu strabism, care, oricum, n-ar folosi la nimic. Mâinile bărbatului tremurau când primi pixul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
citeau cu greu, Pot să folosesc altă foaie, întrebă el, Câte vreți, răspunse agentul. Caligrafia începu să iasă mai fermă, nu avea să-i mai fie rușine de felul în care scria. În timp ce agentul își lua înapoi pixul și înmâna carnețelul comisarului, bărbatul se întreba cu ce gest, cu ce cuvânt ar putea să-și atragă, fie și în ultima clipă, simpatia polițiștilor, bunăvoința lor, complicitatea lor. Deodată își aminti, Am o fotografie, exclamă el, da, cred că o mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Excelentă cafea, doamnă dragă, poate că voi reconsidera hotărârea de a nu o bea și pe a doua. Medicul și soția sa terminaseră deja. Nici unul dintre ei nu se atinsese de fursecuri. Comisarul scoase dintr-un buzunar exterior al sacoului carnețelul de notițe, pregăti pixul și-și lăsă glasul să curgă pe un ton neutru, inexpresiv, ca și cum nu l-ar fi interesat cu adevărat răspunsul, Ce explicație mi-ați putea da, doamnă dragă, pentru faptul că nu ați orbit acum patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și tinerețea și prima lui iubire, la colțul zidului viaductului. Aceasta a fost clipa În care dr. Czinner a dat cu ochii de domnul Opie, care stătea singur Într-un compartiment de clasa a doua și scria ceva Într-un carnețel. Îl urmări cu un fel de lăcomie rușinată, pentru că era pe cale să cedeze unei credințe pe care se mândrise c-o ținea la distanță. Dar dacă Îmi aduce liniștea, protestă el și, Încă Înainte de a-și clarifica obscurele asociații ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e tot. Mi s-a promis un apartament mai spațios pentru mine și pentru copii și o slujbă provizorie. Bibliotecară pe timp de un an la o școală. După aceea rămîne să mă descurc cum pot. Am găsit ieri un carnețel de-al lui cu niște Însemnări ciudate. Nu Înțeleg nimic, dar simt că există acolo un sens care ar putea explica unele lucruri. Ți le reproduc aici: „În R., cînd vrei să faci saltul, plasa socială te prinde În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au fost corecte de la bun început. E foarte posibil să creadă lucrul ăsta. Sper să-mi simtă și puțin lipsa. Acum stau la birou, la mașina de scris, în dormitor. Ian e întins pe pat, doarme pe un teanc de carnețele. Zgomotul dictafoanelor nu-l mai deranjează. După atâta timp, nici eu nu-l mai aud. Curând, voi pune motanul în cutia lui de transport, voi strânge dictafoanele și voi pleca de acasă, poate pentru totdeauna. La două nopți după ce podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sălbăticie naturală, tot mai mica Antarctică a timpului. În inima acestui timp-spațiu izolat și tăcut am închis în cele din urmă caietul cu notițe și tabele decodificatoare. Terminasem. Am frunzărit textul complet al Fragmentului becului încă o dată și am închis carnețelul. M-am plimbat prin cameră câteva minute fără să văd sau să privesc cu adevărat, greoi, cu ochii împăienjeniți de somn. Erau în text lucruri la care nu mă așteptasem. Pasaje incomode, care complicau situația. M-am uitat la ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pustiu. Voiam să mă concentrez asupra altor lucruri, să fac ceva, nu să zac nemișcat și tăcut într-o cameră impersonală. Am pus deoparte Fragmentul becului și caietul cu scheme decodificatoare și, din buzunarul stâng al rucsacului, am scos un carnețel de reporter și un binoclu. Haina îmi era în sfârșit uscată și caldă după o jumătate de zi petrecută pe calorifer (caloriferele funcționau neîncetat la hotelul Willows, lucru pe placul Tușii Ruth și al lui Ian deopotrivă). Odată cu cheia camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zece seara, iar asta însemna că puteam veni și pleca după bunul meu plac, lucru folositor pentru genul acela de expediții matinale, de supraveghere, necesare colectării unei noi rezerve de corespondență. Știam deja de unde puteam vedea bine orașul. Am aruncat carnețelul, binoclul și telefonul mobil în buzunarele mari și goale ale pelerinei și am dus tava goală pe care fusese cina - „Se pare că ai pierdut noțiunea timpului, dragă, așa că ți-am adus ceva în cameră“ - jos, la recepție. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin deschizături, cățărându-ne pe molozuri, coborând scări de ciment pe care scria DOAR PENTRU PERSONAL în măruntaiele unor clădiri părăsite și încă-n viață. Ne opream să ne odihnim odată la două sau trei ore. Scout verifica într-un carnețel roșu distanța parcursă și beam apă și poate mâncam ceva, apoi îl pasam pe Ian de la unul la celălalt și porneam iar la drum. Treceau bucăți de timp incolor. După-amiaza devenea seară și rămâneam în pană de glume și jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de lângă rucsacul meu și m-am uitat în sus, la nori. — Cred că-mi amorțesc picioarele. Lumina slabă a amurgului de care aveam parte nu era de-ajuns pentru a citi, așa că Scout aprinse lanterna ca să-și consulte din nou carnețelul. — Ne descurcăm bine, zise. Mâine ar trebui să ajungem la destinație. Mâine. Mâine ar trebui să-l găsim pe Trey Fidorous. — Bun, am spus, închizând ochii și negândindu-mă la nimic altceva decât la bucuria de-a sta nemișcat. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luăm doar o pauză scurtă. Dar data viitoare poți să faci ce vrei. Doi ochi mari și verzi mă priviră cu dispreț printre barele subțiri. — Cum stăm? am întrebat și i-am întins sticla lui Scout. Ea ridică privirea din carnețelul roși, luând-o. — Bine. La capătul pasajului ăluia ar trebui să fie intrarea în subsolul unei biblioteci. Acolo trebuie să ajungem. Pasajul ăla? M-am uitat în depărtare. Pasajul cu pricina părea scurt și întunecos și aducea mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am mai băut o gură de apă, apoi am pus sticla deoparte, m-am ridicat în picioare și mi-am pus rucsacul în spate. Tocmai îmi verificam buzunarele ca să mă asigur că am tot ce-mi trebuie, când am observat carnețelul roșu al lui Scout pe podea, lângă perete. M-am aplecat ca să-l ridic. Îl răsuceam în mâini, când ea se ivi din nou la intrarea în pasaj. — Ți-am spus eu că ăsta e drumul bun, strigă. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intrarea în pasaj. — Ți-am spus eu că ăsta e drumul bun, strigă. E o spărtură în zid care conduce direct în depozitul bibliotecii. Noi... Eric, oprește-te. Se uita țintă la mine. — Nu, scuze, nu voiam să... Am ridicat carnețelul roșu în aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Se uita țintă la mine. — Nu, scuze, nu voiam să... Am ridicat carnețelul roșu în aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică electrizantă. Am rămas șocat pe loc, cu mâna în care țineam carnețelul lui Scout încă îndreptată în spate. — Nu te întoarce, spuse ea blând. Adu doar mâna în față foarte, foarte încet. Am dat să mișc mâna, dar apoi, pe podea, în spatele meu, am simțit ceva, umbra unei mișcări tot mai iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ordine, zise ea. Cărțile. Toate cărțile astea înseamnă că nu poate intra aici, nu-și poate croi drum până la noi. Mă cuprinse pe după mijloc cu brațul, susținându-mă pe jumătate. Hai să ne îndepărtăm de capăt, doar ca să fim siguri. Carnețelul tău, am spus, încă nu tocmai sigur pe mine, ți-am pierdut carnețelul. — Nu contează, idiotule. Suntem oricum pe ultima turnantă. — Credeam că abia mâine ne va ajunge. Așa credeam și eu. Hai să găsim un loc unde să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu-și poate croi drum până la noi. Mă cuprinse pe după mijloc cu brațul, susținându-mă pe jumătate. Hai să ne îndepărtăm de capăt, doar ca să fim siguri. Carnețelul tău, am spus, încă nu tocmai sigur pe mine, ți-am pierdut carnețelul. — Nu contează, idiotule. Suntem oricum pe ultima turnantă. — Credeam că abia mâine ne va ajunge. Așa credeam și eu. Hai să găsim un loc unde să ne așezăm, să ne punem gândurile în ordine. — Fir-ar a naibii de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
decodificare să fie foarte încet și anevoios. Adică tu crezi că există un sistem? — Da, încuviință Fidorous. Dar asta nu e decât vârful aisbergului. Uite. Luă un pix din buzunarul jachetei sale și găsi o pagină goală într-unul dintre carnețele. — Prima literă din tot Fragmentul becului este C de la „Clio, cu masca de scafandru pe față“, corect? — Mda. — Dar înainte să aplici QWERTY pentru a o decodifica, în însemnările tale se spune că, la origine, litera asta a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mașină. Toate computerele erau deschise. 4. Butoaie. Trei butoaie mari, închise, din plastic transparent stăteau aproape de partea din față a montajului. Acestea fuseseră umplute cu registre Pagini Aurii și alte cărți de telefon, dimpreună cu ghemotoace lipicioase de bilețele Post-it, carnețele de adrese și mai multe agende Filofax. Fiecare butoi mai conținea două sau trei dispozitive din plastic negru, care semnau cu niște aparate fax mici sau cu telefoanele modificate, prevăzute cu mici antene telescopice. Fidorous spuneau că acestea erau aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu scotea o vorbă: era limpede că nu voia să mai vorbească decît În prezența unui martor. În cele din urmă apăru un individ mătăhălos, Într-un costum de gata, care se așeză pe al treilea scaun și scoase un carnețel și un creion. Avea niște urechi enorme și blegi și părea rușinat, ca un taur care și-ar da seama că a intrat Într-un magazin de porțelanuri. În mîinile lui stîngace, atît creionul cît și carnețelul păreau că suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și scoase un carnețel și un creion. Avea niște urechi enorme și blegi și părea rușinat, ca un taur care și-ar da seama că a intrat Într-un magazin de porțelanuri. În mîinile lui stîngace, atît creionul cît și carnețelul păreau că suferă, iar uriașul dîndu-și seama de asta, suferea la rîndu-i. Va să zică așa, domnule Rowe, Începu grăsunul și oftă, În timp ce-și vîrÎ degetele sub coapse, pentru a-și proteja unghiile. Ai venit aici de bunăvoie, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și albi, ca un cabinet medical. Femeia care ședea, fumând, pe canapeaua acoperită cu o mușama cafenie o aștepta. Nu părea din personalul închisorii. Întrebări : despre familie, anii de liceu, de institut, colegi, prieteni, frați, mătuși, bunică. Nota într-un carnețel mic, cu coperți din piele albă, așezat pe genunchi. Stiloul subțire și scurt, ca o bijuterie, alerga deasupra genunchiului alb, care zvâcnea. Apoi, apăru medicul. Femeia dirija operațiile care trebuiau făcute : cântărire, măsurare, reflexe, teste psihice. Medicul părea mai curând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plebei animale. Când treci de la putință la act, însă, poate însemna lașitate.“ Domnul Nalbandu corectează, de multe ore, memoriul tehnic, recitește, pedant, ca totdeauna, fiecare frază, ștergându-și chelia înainte de-a relua, încă o dată, pagina parcursă ; Sandu Stoian răsfoiește carnețelul cu schemele tragerilor loto, tabele, diagrame și probabilități, încadrează cu tuș suma la care au ajuns economiile lunare pentru mașină, pliază planșele venite de la heliograf și aruncă un mentosan între dinți ; politicosul Mișu Varlam și-a descheiat elegantul sacou cărămiziu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]