57,403 matches
-
Se încăpățînau să clocotească în hotărîrea caniculei. Și, oh!, cîtă dezordine în odaia ticsită de ziare și volume sprijinind pereții să nu cadă peste trupul celui ce încă sufla. Se împlinise un fruct ciudat și eu, enorm sîmbure răsucit în carnea odăii, așteptam, doldora de insomnii, trezit de spaime ascuțite în chiar clipa ațipirii, pîndeam momentul de a-mi convinge concetățenii că e foarte înțelept să înțeleagă iminența autumnală. Și iarăși desfăceam sufletul cîte unui tom legat în pînză aspră la
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
ei în text: chiar în mijlocul portretului pe care naratorul îl face lui Aubrey de Vere; precedată imediat de fraza interogativă "Poate fi plăcere mai rară pentru cei care s-au împărtășit cu evalvie întru taina trecutului decît să întîlnească în carne și oase o icoană din veacuri apuse?" (p. 36); urmată imediat de pasajul despre asemănarea dintre lorzii englezi pictați de Van Dyck și tînărul încă necunoscut și fără nume. Referința la "cuconița care copia după Mignard" poate părea un non
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
picioarele ei saboții albaștri scînteiau de-a dreptul divin și pe trupul ei la distanțe egale de plexul solar sediul peștera străveche ale sufletului creșteau două ceasuri imense cu timpul sfîrîind cum fierul încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea și moartea poemului din
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
mîngîiată de viață am fost poate chiar leul și nu umbra leului am fost poate chiar tigrul și nu umbra tigrului am mîncat oricum din femeie cu mare poftăciune tăciune după tăciune am sorbit tot pînă la ultima celulă de carne linguriță după linguriță și ceșcuță după ceșcuță de speranță și disperare femeia este de la-nceputuri marea în care picură toată sarea lumii și cea aievea și cea din haos din necuprins femeia e sfoara singura pe care nu poți s-
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
alta și dintr-alta într-unul trupul meu și sîngele meu și mușchiul limbii mele au coborît pe pămînt și țîțele ei au pentru somnul meu scurt și pentru somnul meu lung definitiv corăbii în lacrima lor și au pentru carnea mea trecătoare cîteodată acră și deșucheată și rea sicriu de domn în zahărul și-n curcubeul lor înrobitor sonor * și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii decît ea hodă în metru haotic scrisă în țara lui guguștiuc
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte, cu unghiile zmulse de cleștișorii disperării (dis-pe-ră-rii, urlați în cppr, mai tare, mai tare, cu avînt!), da, mîinile cu oscioarele umflate, crăpate... să bezmeticești ca orbețul (mort-răscopt), amăgit a pipăi nimicul, carnea dizolvată-n zugrăveli șterse de intemperii exacte, realitatea topită-n jumări la minus infinit. îngeroioloiul ne prepară într-o omletă de amurg cu sos de paradis pierdut, regăsit, hăpăit, digerat...
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
nevoie chiar prin forța armelor! ... Ce vis curios! Afară începe să se lumineze de ziuă și ninge. Insula Liding abia se mai zărește. May O chema May. Nume de primăvară târzie. Avea priviri albastre, năsuc în vânt și buze de carne și fruct. Era înaltă, sinceră și subțire, dar amintirile ei sunau ciudat. Avea un copil lăsat în Finlanda și un iubit rătăcit pe ocean. Era mândră, încercată și liberă; dormise cu droguri, se trezise în frig. Se pierduse în Londra
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
Ioan Es. Pop cu o piele metodistă și o carne catolică, pândite mereu de oase ortodoxe, dar mai ales de păcate pe care nici o religie nu le poate absolvi, cu ele umblam toată noaptea pe străzi, din pantelimon în vatra luminoasă și retur, atingeam momfa pe la margine, credeam că după
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
după trei dimineața spaima va ceda, și uneori se întâmpla și asta, dar rar. cel mai adesea dârdâiam până la ziuă; mă întorceam acasă numai când groaza obosea atât de mult încât îmi lăsa în pace pielea metodistă, oasele ortodoxe și carnea catolică, știind prea bine că nici una dintre ele nu salvează și că noaptea următoare o vom lua de la capăt. * luni de zile, auzind că circulă din nou, am tot așteptat tramvaiul 56 pe la mine prin pantelimon. l-au așteptat și
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
l-am văzut pornind, dar n-a pornit ca blândul animal mecanic cu vagoane, a pornit cu o repeziciune nemaiîntâlnită. ei bine, cu viteza cu care își dăduse drumul, în patru secunde m-ar fi strivit: o murdară bucată de carne și terci ar fi rămas ca amintire a ființei mele pe trecerea de pietoni. dar nu. el venea cu atâta putere încât stătea încremenit în loc. n-o să uit niciodată așteptarea aceea și nici spaima că se va opri de-și
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
Emil Brumaru Am hoinărit cu carnea ușoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
Ovidiu Genaru Aproape O ajung din urmă și o întreb dacă este ea "Eu sunt", îmi răspunde, "Eu în carne și oase". Observând-o atent, am dubii: este și nu este ea în același timp. Și totuși seamănă. Mușc dintr-un măr și ea mușcă dintr-un alt măr. Chiar aici am fost părăsit de o femeie cu ani în
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
scarpină eczema nemărturisită, turtește-o deznădejde, două, potrivește în lopățele fracturile afective etc. Și tam-nesam, iarăși ghionturi, izbaiuri, bălăceli cu călcîiul în intimitatea inimii (vai!, cele patru camere de taină și sînge cald), reproșuri, insulte înșurubate-n încheieturile mîinilor, în carnea sufletului...
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
al unei umanități înghețate, conservată în stadiul primar al evoluției sale. Apoi, pustiirea orașului (odată cu învierea lugubră a morților) și scufundarea lui în noroi desemnează prăbușirea unei societăți în plan moral: adică moartea sa: "Așa cum orașul se scufunda insesizabil în carnea moale a animalului care trăia în temeliile orașului, tot așa ei se scufundau în iluzia morbidă, distructivă, care stătea la temelia moralei lor. Pentru că morala lor era terminată, depășită de istorie, învinsă, compromisă, desființată. Viața lor morală colcăia de aceleași
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
nu mai putea fi clădit pe alt cuvînt, nici o idee nu mai putea fi construită cu acele cuvinte compromise, gîndirea nu mai funcționa nici ea pentru că toate materiile ei prime, ideile, erau și ele compromise. Pluteau cu toții într-o altă carne, de animal aerian, într-o carne mult mai rarefiată însă, animalul care-i înghițea pe ei era mult mai vast, corpul său era de mărimea unui ocean. Pedeapsa lor cea mai cumplită era aceea că urmau să plutească în derivă
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
alt cuvînt, nici o idee nu mai putea fi construită cu acele cuvinte compromise, gîndirea nu mai funcționa nici ea pentru că toate materiile ei prime, ideile, erau și ele compromise. Pluteau cu toții într-o altă carne, de animal aerian, într-o carne mult mai rarefiată însă, animalul care-i înghițea pe ei era mult mai vast, corpul său era de mărimea unui ocean. Pedeapsa lor cea mai cumplită era aceea că urmau să plutească în derivă, singuri, pe suprafețe imense de carne
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
carne mult mai rarefiată însă, animalul care-i înghițea pe ei era mult mai vast, corpul său era de mărimea unui ocean. Pedeapsa lor cea mai cumplită era aceea că urmau să plutească în derivă, singuri, pe suprafețe imense de carne fluidă, fără nici o singură șansă de a se regăsi unii cu alții, de a se întrezări măcar, de la distanțe lungi". Atît și astfel a fost lumea pe care a părăsit-o Matei Vișniec în 1987 și pe care romanul său
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
de iepure așezată pe spatele/ reumatic al vatmanului/ niciodată nu se simte poetul mai singur/ decît față în față cu tramvaiul care duce la gară/ niciodată poetul nu se simte mai umilit/ decît față în față cu mașina de tocat carne/ niciodată gura sa nu este mai încleștată/ decît în fața cireșului înflorit/ poetul gîndește ca și cum/ ar striga după ajutor poetul respiră/ ca și cum aerul însuși ar fi un plămîn poetul/ trece pe stradă ca și cum ar păși/ pe valurile unui ocean dispărut/ e
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
are zahăr și îngrașă. Sau - și asta-i varianta de regim pe care eu, personal, o ador! - înseamnă pilaf cu pîine. Sau cartofi prăjiți cu pîine. Sau pîine cu zacuscă. În fine, orice cu pîine, pe considerentul că n-are carne. N-am înțeles niciodată de ce, în imaginarul masculin, cel mai periculos aliment pentru siluetă e carnea. Nu mănînci carne, deci slăbești. Dacă te-apuci să le explici cum ar trebui să disocieze alimentele, ca să slăbească, și că, de exemplu, doar
Despre burticile bărbaților by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21198_a_22523]
-
ador! - înseamnă pilaf cu pîine. Sau cartofi prăjiți cu pîine. Sau pîine cu zacuscă. În fine, orice cu pîine, pe considerentul că n-are carne. N-am înțeles niciodată de ce, în imaginarul masculin, cel mai periculos aliment pentru siluetă e carnea. Nu mănînci carne, deci slăbești. Dacă te-apuci să le explici cum ar trebui să disocieze alimentele, ca să slăbească, și că, de exemplu, doar carne cu salată (deci fără cartofi prăjiți!) e mai mult decît OK, nu obții nici un rezultat
Despre burticile bărbaților by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21198_a_22523]
-
cu pîine. Sau cartofi prăjiți cu pîine. Sau pîine cu zacuscă. În fine, orice cu pîine, pe considerentul că n-are carne. N-am înțeles niciodată de ce, în imaginarul masculin, cel mai periculos aliment pentru siluetă e carnea. Nu mănînci carne, deci slăbești. Dacă te-apuci să le explici cum ar trebui să disocieze alimentele, ca să slăbească, și că, de exemplu, doar carne cu salată (deci fără cartofi prăjiți!) e mai mult decît OK, nu obții nici un rezultat. Se uită cu
Despre burticile bărbaților by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21198_a_22523]
-
N-am înțeles niciodată de ce, în imaginarul masculin, cel mai periculos aliment pentru siluetă e carnea. Nu mănînci carne, deci slăbești. Dacă te-apuci să le explici cum ar trebui să disocieze alimentele, ca să slăbească, și că, de exemplu, doar carne cu salată (deci fără cartofi prăjiți!) e mai mult decît OK, nu obții nici un rezultat. Se uită cu ochi inteligenți la tine, îți lasă impresia că i-ai luminat și, peste două ore, îi prinzi înfulecînd o cratiță de pilaf
Despre burticile bărbaților by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21198_a_22523]
-
Simona Tache În timp ce multă lume care-a mâncat carne în post până n-a mai putut s-a dezlegat azi la pește, noi ne-am dezlegat la vinete cu mozzarella și parmezan la cuptor, made by partea feminină a familiei, după o rețetă a altei părți feminine, a altei
Dezlegare la legume by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21241_a_22566]
-
să se dea, înăuntrul ei, într-un registru, totuși, realist. Dar nu... Scenariștii și regizorul au ținut morțiș să ducă filmul în bălării. Halucinații peste halucinații, scene horror cu mult sânge, cioburi de oglindă și pile de unghii înfipte în carne și tot felul de alte tâmpenii, apogeul fiind transformarea Ninei, la propriu, în lebădă, preț de câteva scene suprarealiste, care îți năruie definitiv speranțele și așteptările de spectator. Finalul nu vi-l spun, că poate vreți să vedeți filmul și
Ce film mişto ar fi fost “Black Swan”, dacă n-avea un scenariu de rahat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21279_a_22604]
-
că aveam bunici la țară, care ne ajutau mult cu mâncare. Băgam și iahnie de fasole cu salam, și mâncare chioară de cartofi, și șnițele din parizer, dar, spre deosebire de alții, și mai săraci decât noi, mai aveam ouă, brânză și carne de la bunici. În rest, dorul unui Pepsi îl duceam cu anii. O dată, am fost atât de aproape de el, încât aș fi putut să-l ating. Luase taică-meu salariul și a vrut să-mi cumpere. Cât a stat însă la
Să ajutăm copiii să cânte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21308_a_22633]