1,078 matches
-
în anul 1958. În anul 1971, cu ocazia construirii noilor rezervoare de apă, au fost reluate săpăturile care de atunci se desfășoară an de an. Ruinele castrului au rămas în picioare până târziu în Evul Mediu. Apoi, pietrele fasonate din castrul roman au fost folosite pentru construcția a numeroase clădiri din centrul Turzii. În castru au fost descoperite mai multe obiecte vechi (piese arhitectonice, sculpturi, mozaicuri, inscripții pe piatră, monede, obiecte mărunte), cele mai multe dintre ele găsindu-se acum în diferite colecții
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
fost reluate săpăturile care de atunci se desfășoară an de an. Ruinele castrului au rămas în picioare până târziu în Evul Mediu. Apoi, pietrele fasonate din castrul roman au fost folosite pentru construcția a numeroase clădiri din centrul Turzii. În castru au fost descoperite mai multe obiecte vechi (piese arhitectonice, sculpturi, mozaicuri, inscripții pe piatră, monede, obiecte mărunte), cele mai multe dintre ele găsindu-se acum în diferite colecții și muzee din țară, printre care și în Muzeul de Istorie Turda, sau din
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
-se acum în diferite colecții și muzee din țară, printre care și în Muzeul de Istorie Turda, sau din străinătate, majoritatea la Budapesta și Viena. În punctul „Piatra Tăiată“ se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
Turda și Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca obiective importante cum sunt: turnul de Nord-Vest, un turn de curtină, porta decumana și principia sunt astăzi puncte vizitabile. Obiectele descoperite aici sunt expuse la muzeele din Turda, Cluj-Napoca, Aiud, Budapesta și Viena. La castru se poate ajunge cu mașina pe două drumuri de access: pe lângă Colegiul Național Mihai Viteazul și dinspre DN1, pe strada Romană. Pentru construcțiile din castru și din colonia Potaissa romanii au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
Obiectele descoperite aici sunt expuse la muzeele din Turda, Cluj-Napoca, Aiud, Budapesta și Viena. La castru se poate ajunge cu mașina pe două drumuri de access: pe lângă Colegiul Național Mihai Viteazul și dinspre DN1, pe strada Romană. Pentru construcțiile din castru și din colonia Potaissa romanii au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi (Săndulești, zona Cheile Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
poetul maghiar Sándor Petőfi în luna iulie 1849, în drum spre câmpul de luptă de la Albești (lângă Sighișoara), unde și-a găsit moartea pe data de 31 iulie 1849. În curtea casei se păstrează mai multe piese române aduse din castrul Potaissa, precum și vechea poartă de lemn prin care a trecut Petöfi Sándor la scurtă sa vizită aici. Casă Sándor Petőfi din Turda este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România
Casa memorială Sándor Petőfi de la Turda () [Corola-website/Science/307019_a_308348]
-
a fost construită în 1540, la ordinul episcopului de Oradea Gheorghe Martinuzzi, totodată cancelar și vistier la Curtea Regală maghiară. Cetatea a fost înălțată pe malul drept al râului Someșul Mic, la o distanță de numai câțiva kilometri de ruinele castrului roman "Secunda Pannoniorum" și în vecinătatea micului sat Gherla, actual municipiu. Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colțuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri și
Cetatea Gherla () [Corola-website/Science/307034_a_308363]
-
("Patavissa") a fost o așezare dacică, iar în timpul stăpânirii romane sat ("vicus") și apoi "colonie" (pe teritoriul actualului oraș Turda, județul Cluj), la poalele "Dealului Cetății" pe care era amplasat importantul castru roman . Situl arheologic ce conține resturile orașului Potaissa sunt clasate ca monument istoric, cu codul . A fost ridicat la rangul de "municipium" de împăratul roman Septimiu Sever (193-211) și la cel de "colonie", probabil, de împăratul roman Caracalla (211-217), bucurându
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
atrăgea după sine scutirea de impozitul funciar. A cunoscut o mare dezvoltare începând din 167-168, când s-a stabilit aici legiunea a V-a Macedonica. În punctul „Piatra Tăiată“ se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede (o tetradrahmă, un denar din timpul împăratului roman Domițian, un denar din vremea lui Macrinus și alte două monede). Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar. Pentru construcțiile din castru și din colonia Potaissa romanii au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi (Săndulești, zona Cheile Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
Construcția clădirii fostei Primării, ulterior sediul Tribunalului, apoi a Judecătoriei Turda, din Piața Republicii nr. 5, a avut loc între anii 1795-1806, folosindu-se exclusiv pietre fasonate aduse din castrul roman Potaissa de pe „Dealul Cetății”. Pe podele se mai văd si astăzi cărămizi care poartă inscripția reliefată LVM (Legiunea a V-a Macedonica). Edificiul a fost proiectat de arhitectul autodidact János Kövesi, care a proiectat și clădirea fabricii de bere
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
etaj, de mari proporții, cu acoperiș terminat în turn, care este important nu atât pentru vechimea sa (fiind clădit între anii 1795-1806), ci mai ales pentru ca este clădit aproape în întregime din material provenit din pietrele care reamintesc puterea Romei (castrul roman Potaissa). Din castrul roman au fost aduse cărămizi cu ștampila LVM (Legiunea a V-a Macedonica), în pereți au fost incastrate monumente sculptate, iar pe coridor o masă funerară în relief. “Palatul Orașului” a început sa fie construit în
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
cu acoperiș terminat în turn, care este important nu atât pentru vechimea sa (fiind clădit între anii 1795-1806), ci mai ales pentru ca este clădit aproape în întregime din material provenit din pietrele care reamintesc puterea Romei (castrul roman Potaissa). Din castrul roman au fost aduse cărămizi cu ștampila LVM (Legiunea a V-a Macedonica), în pereți au fost incastrate monumente sculptate, iar pe coridor o masă funerară în relief. “Palatul Orașului” a început sa fie construit în anul 1795, în timpul locotenenței
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
fortificată (limes) între dacii din Imperiu și dacii liberi, rămași în afara cuceririi romane. Pe Măgura Stânii și sub Vârful Druia se găsesc urme ale acestor fortificații antice . Prin sat se văd încă urmele unui vechi drum roman, ce trecea de la castrul de la Românași spre Porolissum. Drumul a rămas la suprafață în zona bisericii și prin dreptul casei parohiale și a cimitirului. Prima atestare documentară a satului are loc în Evul Mediu (1438). În sat a existat, până acum câțiva ani (1997
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
Prin anul 845, geograful arab Ibn Hurdadbeh a descris orașul ca fiind în ruină, servind ca escală pe drumul spre Constantinopol. Pe atunci orașul antic, cu cartierele sale portuare, fusese abandonat, populația retrăgându-se pe "acropolis"-ul fortificat, un "kastron" (castru) bizantin. Pierderea graduală a controlului bizantin în Asia Mică, în sec. al 11-lea, a întărit rolul strategic al orașului, transformându-l în principala bază de plecare a campaniilor bizantine împotriva turcilor selciukizi. In 1080 împăratul Alexis I-ul Comnen
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
de la Durgău, Romanii au exploatat si masivul de sare învecinat de la Băile Romane (în zona ștrandului actual). Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman Potaissa a apărat exploatările de sare de la Turda. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
foarte cunoscuta stemă a Vaticanului). Biserica actuală este o construcție bine închegată, cu fundațiile de la navă, cor si sacristie ridicate într-o singură etapă. Materialele folosite au fost piatra de carieră de dimensiuni medii, lespezi mari de piatră aduse din castrul roman Potaissa, rebuturi de piatră medievală prelucrată, precum și pietre refolosite de la construcția mai veche. Toate acestea au fost așezate în asize aproximativ regulate, egalizate cu pietre mici și fragmente de cărămizi romane. Mortarul este de bună calitate, dur, din nisip
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
-lea în spatele casei cu etaj de lângă biserică, pe partea sudică (spre piață). Poarta fortificației a fost demolată cu ocazia clădirii acestei case cu etaj, care a folosit materialul din acea poartă. Zidurile au fost construite exclusiv cu pietre aduse din castrul roman (ca, de altfel, multe din clădirile turdene, de pildă Tribunalul, fosta Primărie). Un puternic incendiu a afectat lăcașul la începutul secolului al XIX-lea, când acoperișul incendiat a provocat prăbușirea bolților corului și navei, deteriorând grav interiorul bisericii. A
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
istorie Nicolae Cena", din Herculane, înființat în anul 1924 și denumit așa in memoria marelui patriot, prezintă documente referitoare la istoria stațiunii, pietre votive din timpul romanilor, diferite alte materiale arheologice, monede antice, piese de ceramică, podoabe, inscripții, basoreliefuri din castrul Ad Mediam, arme, piese de harnașament. Este amenajat în fostul cazino, monument de arhitectură in stil baroc austriac, construit in 1862, de arhitectul Daderer. După pensionare în anul 1908 generalul s-a retras la Mehadia, comuna natală. Aici a întreținut
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
trezească în sufletul acestora sentimentul conștiinței naționale. A contribuit cu mari sume de bani la cumpărarea de cărți pentru biblioteca parohială. De asemenea a manifestat un interes deosebit pentru activitatea arheologică. A făcut săpături pe locul numit "Zidina" unde fusese castrul roman Ad Mediam, unde a descoperit o serie de monede, documente religioase, profane, inscripții, statui pe care le-a adunat. De asemenea, a construit macheta castrului roman "Ad Mediam". Prin comunicarea științifică prezentată la Academia de Științe din Viena, la
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
interes deosebit pentru activitatea arheologică. A făcut săpături pe locul numit "Zidina" unde fusese castrul roman Ad Mediam, unde a descoperit o serie de monede, documente religioase, profane, inscripții, statui pe care le-a adunat. De asemenea, a construit macheta castrului roman "Ad Mediam". Prin comunicarea științifică prezentată la Academia de Științe din Viena, la 17 mai 1911, rezultatele cercetărilor sale l-au făcut cunoscut în lumea oamenilor de știință și de cultură. Comunicarea a fost tradusă din limba germană în
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
știință: Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan, episcopul Miron Cristea, apoi a fost vizitat de prim-ministrul generalul Alexandru Averescu și de Andrei Bârseanu, președintele ASTRA de la Sibiu. A fondat un muzeu la Băile Herculane, căruia i-a donat descoperirile sale de la castrul roman, ale cărui colecții au început să fie constituite începând cu anul 1922. Vasta sa bibliotecă a donat-o Liceului "Traian Doda" din Caransebeș.
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
sub numele de "Symisne". Descoperirile arheologice (fragmente ceramice, unelte din piatră, arama și bronz) demonstrează o locuire mai veche a așezării. În epoca română acest teritoriu făcea parte din zona sistemului de apărare române a provinciei Dacia, în sectorul dintre castrele Tihău și Cășeiu, în zona defensivă contra dacilor liberi, care trăiau la nord de Someș. În jurul anului 1350 familia Bánffy a colonizat aici populație slavă (rușini), de la care provine și numele așezării. În anul 1366 localitatea este atestata sub denumirea
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
unități auxiliare și utilizate că baze logistice pentru legiunile române, după cum explică Vegetius. În epoca medievală termenul a fost refolosit pentru a desemna castele cu ziduri concentrice, în special cele construite de cruciați în Orientul Mijlociu. Ca exemplu, un astfel de "castru medieval" este Belvoir, fortificație construită de cavalerii Ioaniți. În limba latină se folosea ca termen generic pentru castre cuvîntul "praesidium", însemnând „post de gardă” sau „garnizoana”. Termenul „castru” se regăsește în vechile limbi italice oscană și umbriana, precum și în limba
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
fost refolosit pentru a desemna castele cu ziduri concentrice, în special cele construite de cruciați în Orientul Mijlociu. Ca exemplu, un astfel de "castru medieval" este Belvoir, fortificație construită de cavalerii Ioaniți. În limba latină se folosea ca termen generic pentru castre cuvîntul "praesidium", însemnând „post de gardă” sau „garnizoana”. Termenul „castru” se regăsește în vechile limbi italice oscană și umbriana, precum și în limba latină, si probabil că provine din limba proto-indo-europeană. În limba greacă termenii "stratopedon" („tabăra armatei”) și "phrourion" („fort
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]