719 matches
-
vechime mai mare, fiind foarte probabil în uz încă din secolul anterior. Din această cauză se poate presupune că este vorba de o veche biserică din Cocu, eventual din împrejurimi. Biserica cea veche de lemn din Cocu este surprinsă de catagrafiile din 1808, 1824 și 1833 și era ridicată pe moșie de moșteni. În Cocu, după numele vechi Cocul în Vale sau Valea Cocu, lăcașul a servit o bună vreme drept biserică parohială, înainte de a fi fost înlocuit de actuala biserică
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
decorativ la intrare și la stâlpii pridvorului. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica formează împreună cu troița de la 1911, din fața bisericii, și cimitirul din jur un ansamblu valoros, așezat într-un cadru natural pitoresc. Vechile catagrafii surprind cel puțin două biserici de lemn în Găbrieni, fost Alimăneștii de Jos, una cu hramurile „Sfântul Nicolae” și „Cuvioasa Paraschiva”, pe moșie megieșească, de moșneni, și una cu hramul „Sfinții Voievozi” pe moșia Schitului Berislăvești. S-a păstrat cea
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
Catagrafia, în limba greacă: "kataghrafí (ϰαταγραφń)", este un vechi act de cancelarie în Țările Române cu semnificația de recensământ sau inventar. Regulamentul Organic dispunea să se întocmească catagrafii de repartizare a impozitelor pe cap de locuitor, din 7 în 7 ani
Catagrafie () [Corola-website/Science/324158_a_325487]
-
Catagrafia, în limba greacă: "kataghrafí (ϰαταγραφń)", este un vechi act de cancelarie în Țările Române cu semnificația de recensământ sau inventar. Regulamentul Organic dispunea să se întocmească catagrafii de repartizare a impozitelor pe cap de locuitor, din 7 în 7 ani. Potrivit unui obicei îndătinat, pe care și Regulamentul Organic l-a consfințit în 1831 în Valahia și în 1832 în Moldova, preoții și alți slujbași, care nu
Catagrafie () [Corola-website/Science/324158_a_325487]
-
Regulamentul Organic l-a consfințit în 1831 în Valahia și în 1832 în Moldova, preoții și alți slujbași, care nu primeau salarii, erau compensați prin scutire de impozite. Spre a se preveni înmulțirea lor excesivă, s-a dispus întocmirea de catagrafii speciale ale bisericilor și slujbașilor bisericești. Întocmite de administrația județelor, aceste catagrafii se păstrau în visteria tării, care le consulta ori de câte ori primea propuneri de noi hirotonii, spre a se încredința dacă și câți preoți mai sunt în slujbă la biserica
Catagrafie () [Corola-website/Science/324158_a_325487]
-
în Moldova, preoții și alți slujbași, care nu primeau salarii, erau compensați prin scutire de impozite. Spre a se preveni înmulțirea lor excesivă, s-a dispus întocmirea de catagrafii speciale ale bisericilor și slujbașilor bisericești. Întocmite de administrația județelor, aceste catagrafii se păstrau în visteria tării, care le consulta ori de câte ori primea propuneri de noi hirotonii, spre a se încredința dacă și câți preoți mai sunt în slujbă la biserica în discuție și dacă „cei ceruți de preoți” nu fac cumva parte
Catagrafie () [Corola-website/Science/324158_a_325487]
-
visteria tării, care le consulta ori de câte ori primea propuneri de noi hirotonii, spre a se încredința dacă și câți preoți mai sunt în slujbă la biserica în discuție și dacă „cei ceruți de preoți” nu fac cumva parte din rândul birnicilor. Catagrafiile bisericești păstrate din secolele 18 și 19 formează o importantă sursă documentară în istoria Țărilor Române.
Catagrafie () [Corola-website/Science/324158_a_325487]
-
noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul ridicării bisericii de lemn din Cârcești poate fi aproximat spre sfârșitul secolului 18. Construcția este antedatată de anul "„1808”" însemnat pe peretele de sud-est al altarului. Această biserică a fost surprinsă în catagrafia de la 1824, în Cuca-Debuncești, fiind făcută de enoriași, și în catagrafia de la 1833, pe moșia Mănăstirii Cotmenei. Cele două catagrafii indică ridicarea bisericii într-o comunitate de clăcași ai Mănăstirii Cotmenei, prin eforturi proprii. Pe peretele de la intrare, în stânga ușii
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
lemn din Cârcești poate fi aproximat spre sfârșitul secolului 18. Construcția este antedatată de anul "„1808”" însemnat pe peretele de sud-est al altarului. Această biserică a fost surprinsă în catagrafia de la 1824, în Cuca-Debuncești, fiind făcută de enoriași, și în catagrafia de la 1833, pe moșia Mănăstirii Cotmenei. Cele două catagrafii indică ridicarea bisericii într-o comunitate de clăcași ai Mănăstirii Cotmenei, prin eforturi proprii. Pe peretele de la intrare, în stânga ușii, este însemnat: anul erei bizantine "„7339”", care se traduce prin anii
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
18. Construcția este antedatată de anul "„1808”" însemnat pe peretele de sud-est al altarului. Această biserică a fost surprinsă în catagrafia de la 1824, în Cuca-Debuncești, fiind făcută de enoriași, și în catagrafia de la 1833, pe moșia Mănăstirii Cotmenei. Cele două catagrafii indică ridicarea bisericii într-o comunitate de clăcași ai Mănăstirii Cotmenei, prin eforturi proprii. Pe peretele de la intrare, în stânga ușii, este însemnat: anul erei bizantine "„7339”", care se traduce prin anii 1830-1831 ai erei noastre. Acesta corespunde foarte probabil unei
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
se încadrează într-un ansamblu valoros, așezată într-un peisaj pitoresc. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul ridicării bisericii de lemn din Bărbălani se poate aproxima în al doilea deceniu al secolului 19. În catagrafia Argeșului de la 1824, în Bărbălani este menționată o biserică de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, "„pe moșiea Cotmenii, făcută de diaconul Ioan [Schițean] i Drăghici ..., epistații moșiei”", alternativ "„Drăguț ot Cotmeana”". Într-un anuar al Mitropoliei din 1909 este notată
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
1909 este notată o renovare la anul 1859. În Anuarul Eparhiei Argeșului de la anul 1934 biserica era în stare de ruină. În lipsa unor inscripții certe, istoricii au datat biserica nuanțat. Radu Crețeanu o datează de pe la anul 1790, interpretând probabil datele catagrafiei de la 1824. Nicolae Stoicescu ia în considerare schimbarea de hram când propune o reparație radicală la 1859. Ioana Cristache-Panait propune o datare asemănătoare celei a lui Radu Crețeanu, dar nu-și poate clarifica exact schimbarea de hram. Deoarece în Bărbălani
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
reparație radicală la 1859. Ioana Cristache-Panait propune o datare asemănătoare celei a lui Radu Crețeanu, dar nu-și poate clarifica exact schimbarea de hram. Deoarece în Bărbălani nu a fost atestată vre-o biserică nici în anul 1774 nici în catagrafia de la 1808, lăcașul de lemn actual poate fi datat numai între anii 1808-1824. O oarecare restrângere a perioadei în care putea fi ridicată este dată de icoanele vechi păstrate. Două din vechile icoane împărătești se aseamănă picturii de pe tetrapod, datat
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
Deja pe la 1833 satul Râca din Strâmba (numit acum Râca-Veche) e ignorat de stăpânire și apare pe Harta administrativă a țării Românești din 1833 pe noul amplasament, având ca nucleu cătunul Moșteni, sub denumirea de Râca-Nouă. Într-un Extras din catagrafia statistică făcută în anul 1810 din ordinul armatelor rusești de ocupație (document păstrat la Academia Română în manuscris cu litere chirilice) satul Râca-Nouă, cu biserica cu hramul Sf. Dumitru, avea șase preoți și doi diaconi la o populație de 435 de
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
istorice conservate. Vechimea bisericii de lemn din Borovinești este necunoscută, se poate însă data înainte de anul 1800. Tradiția susține aducerea ei din satul Cicănești, unde a fost ridicată de jupânul Ștefan, pe moșia mănăstirii Tutana. Biserica a fost surprinsă de catagrafiile din 1808, 1824 și 1833 în Cicănești, cu hramul „Buna Vestire”. A fost înlocuită de o biserică de zid în anul 1867 fiind apoi transferată și refolosită de noua comunitate, după un vechi obicei al zonei. Momentul ridicării acestui lăcaș
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
Proilaviei s-a întins și asupra raialelor Giurgiu, Turnu și Orșova, deși, așa cum a mai fost menționat, nu există nici un izvor direct sau circumstanțial care să certifice acest lucru. O descoperire recentă aruncă o nouă lumină asupra acestui aspect. Astfel, Catagrafia bisericilor bucureștene pe anul 1810 amintește și de "„preotul Radu sin popa Ivan, hirotonisit preot de Vladica Cerveno chir Chiril, pe biserica din Giurgiu în anul 1802 August 25”". Din această inscripție rezultă că respectivul preot a fost hirotonit de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
mult împotriva slugerului Tudor, că este de partea turcilor."” La plecare, trupele otomane vor devasta mănăstirea, aducând distrugeri însemnate în special picturii interioare. Biserica mănăstirii va fi reparată parțial în 1832, iar pictura va fi restaurată abia în anii 1970. Catagrafia Țării Românești din 1823 menționează Mănăstirea Plătărești, arătând că aceasta se află într-o stare de degradare avansată, având prăbușite ambele turle. În anul 1836, mănăstirea intră în subordinea "Departamentului Credinței" (echivalentul Ministerului Cultelor pe timpul Regulamentului Organic), care a transformat
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
în culori, se păstrau însă și numirile vechilor mahalale. E amintită astfel, într-o jalbă din 29 septembrie 1840 a unui Chircov Mirigi, „mahalaua armenească, unde numitul avea o casă supusă dărâmării din cauza alinierii uliței ce mergea către biserica armenească”. Catagrafia din 1837 constată ca pe lângă această mahala armenească, și pe cea a „Bisericii Vechi” cu cel mai mare număr de contribuabili precum și „mahalaua Belvederului”, un nume nou de după 1828. Hotărârile maghistratului, potrivit articolului 38 al Regulamentului Organic, trebuiau să fie
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
populației. La vechiul nucleu care după cum am arătat continuase să traiască în Brăila sub stăpânirea turcească s-au adăugat o serie întreagă de țărani români veniți din satele raialei, continuând un proces ce a avut loc necontenit în perioada 1540-1828. Catagrafiile ilustrează, de altfel, acest proces printre locuitorii din „mahalaua ot poarta cea mare, cei veniți de prin satele raielii” este și „unchiașul” mijlocaș, deci de stare materială de mijloc. Acest aflux rural este procesul obișnuit în toate orașele noastre , și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]