1,722 matches
-
lui Starbuck aplecată peste parapet și-i făcu semn să întoarcă vasul și să-l urmeze, nu prea repede și de la o distanță potrivită. Ridicîndu-și privirea, îi zări pe Tashtego, pe Queequeg și pe Daggoo, care se cățărau nerăbdători pe catarge, în vreme ce vîslașii se hîțînau în cele două ambarcațiuni sfărîmate, care tocmai fuseseră trase lîngă bord și încercau de zor să le repare. în timp ce se depărta, Ahab îi zări și pe Stubb și pe Flask, care se foiau pe punte, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui. Se stăpîni însă. Și, băgînd de seamă că flamura nu mai fîlfîia în vîrful arborelui mare, îi strigă lui Tashtego - care tocmai se cocoțase acolo - să coboare ca să ia un alt steag și să-l bată în cuie pe catarg. între timp, balena își încetinise fuga - cel puțini așa li se părea celor din ambarcațiunea lui Ahab, care înainta atît de repede spre ea; pe semne că obosise după trei zile de goană necontenită, cu povara aceea de parîme încurcate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balenă, se rupse la capetele a două scînduri, astfel încît ambarcațiunea se scufundă aproape pînă la nivelul copastiei; bălăcindu-se prin apă, oamenii încercau acum să o scoată afară cu ispolul și să astupe spărtura. Cam tot atunci, în vîrful catargului, Tashtego încremeni cu ciocanul în mînă, iar flamura roșie îl învălui ca o pătură, apoi zbură drept înainte, prin fața lui, ca și cum i-ar fi sărit inima din piept. Starbuck și Stubb, stînd dedesubt, pe bompres, zăriră în aceeași clipă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se abătu asupra provei de tribord a corabiei, azvîrlindu-i în aer pe marinari, cu scînduri cu tot. Unii se prăbușiră cu fața în jos. Capetele harponiștilor din arboradă se zguduiră pe gîturile lor de tauri, aidoma vîrfurilor dislocate ale unor catarge. Auzeau cum prin spărtură pătrunde apa, ca un torent de munte într-o rîpă. Ă Corabia! Dricul! Al doilea dric! strigă Ahab din ambarcațiune. Dricul din lemn american! Scufundîndu-se sub corabia îngreunată de apă, Balena Albă înaintă în lungul chilei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răsuci brusc și ieși din nou la suprafață, departe de celălalt bord, dar la cîțiva iarzi de ambarcațiunea lui Ahab și rămase, un timp, liniștită. Ă îi întorc spatele soarelui. Ce faci, Tashtego? Vreau să-ți aud ciocanul! O, voi, catarge, turlele mele de neînfrînt! Tu, chilă trainică și tu, cocă lovită numai de zei, tu, punte de nădejde, tu, cîrmă trufașă și tu, prova îndreptată spre Pol - corabie pîndită de o moarte glorioasă! Ți-e dat să pieri fără mine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mării. Oamenii uluiți rămaseră o clipă locului, apoi se întoarseră. Ă Dumnezeule, unde-i corabia? Unde-i corabia? Printre talazurile negre și sălbatice îi zăriră în curînd silueta fantomatică și lunguiață, mistuindu-se ca Fata Morgana prin ceață; doar vîrfurile catargelor mai erau afară din apă, iar pe vergile lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de lealitatea lor sau poate de destin, continuau să vegheze în creștetul corabiei ce se scufunda. Cercurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o bucățică din vergă, precum și lunga flamură fîlfîitoare, ce se desfășura calmă, parcă în bătaie de joc, deasupra talazurilor nimicitoare - în clipa aceea, un braț roșu și un ciocan ieșiră din apă, încercînd să prindă și mai vîrtos flamura de catargul ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
calmă, parcă în bătaie de joc, deasupra talazurilor nimicitoare - în clipa aceea, un braț roșu și un ciocan ieșiră din apă, încercînd să prindă și mai vîrtos flamura de catargul ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și, atunci, simțind acel freamăt eteric de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și, atunci, simțind acel freamăt eteric de deasupra lui, sălbaticul scufundat în apă își pironi, cu ultima-i suflare, ciocanul în aripa aceea. Și astfel, cîrîind sălbatic, pasărea cerului, cu pliscu-i imperial întors în sus și cu trupul înfășurat în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de Editura Științifică în 1971 și elaborat de un colectiv de autori condus de Gh. Bibicescu) AMBARDEE - abatere bruscă din drum a unei nave, sub forma unui salt lateral al provei. ARBORADĂ - totalitatea arborilor îcatargelor) unui vas cu pânze. ARBORE - catarg îcel din centru se numește „arborele mare“). ARBORELE ARTIMON - ultimul arbore al unui velier. ARBORELE GABIER - partea unui arbore, cuprinsă între gabie și crucetă. ARBORELE TRINCHET - primul arbore îîncepînd de la prova) al unui velier. ARBORET - partea unui arbore, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parîmă de aceeași grosime printr-o împletire specifică a șuvițelor, pe o lungime determinată. MĂR-CĂLĂUZĂ - piesă rotundă și plată, din lemn de esență tare, cu unul sau mai multe orificii circulare, care servește la ghidarea unor manevre curente îparîme). MĂRUL CATARGULUI - partea superioară a unui arbore. MOL - construcție hidrotehnică într-un bazin portuar, în prelungirea cheirilor. MUS - ucenic-marinar. PALANC - sistem de macarale simple ori multiple, prin care se trece o parîmă numită „curent“. PALMA ANCOREI - partea finală, mai lată, a brațului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fixă ce întărește arborii spre prova și spre pupa. STRAPAZANE îsau furcheți) - suporturi metalice în care se sprijină ramele unei ambarcațiuni. TACHET - piesă de lemn sau de metal, în formă de T fixată în punte, pe bordaj sau pe un catarg și servind la legarea manevrelor curente. TAMBUR - cilindru metalic orizontal sau vertical pe care se înfășoară o parîmă. TENDA - apărătoare de pînză, întinsă deasupra punții unei nave, pentru a proteja echipajul de ploaie sau de razele soarelui. TERȚAROLĂ - partea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Orizont” ș.a. Cu o regularitate bulversată de la o vreme de seismele istoriei, își alcătuiește cărțile de poezie, publicând În insula unde-nfloreau coralii (1931), Leagăn de îngeri (1935), Jocul cuvintelor (1939), Vămile văzduhului (1942), Donna Sixtina (1970) și volumul retrospectiv Catarg (1973). În 1944 face să apară antologia Ardealul cântat de poeți. Mai puțin sistematic s-a manifestat vocația lui critică, al cărei resort l-a constituit uneori înclinația polemică. Recenzii și notițe critice îi apăruseră în 1926 și 1927 în
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
realistă a provinciei, făcută din perspectiva unui tânăr intelectual. SCRIERI: În insula unde-nfloreau coralii, Târgoviște, 1931; Leagăn de îngeri, București, 1935; Jocul cuvintelor, București, 1939; Vămile văzduhului, București, 1942; Donna Sixtina, București, 1970; Confesiuni literare. Dialoguri, I, București, 1971; Catarg, pref. Ovidiu Papadima, București, 1973. Antologii: Ardealul cântat de poeți, pref. edit., București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, V, 314-315, VII, 144-145, VIII, 210-212; Ionescu, Război, I, 186-187; Ovidiu Papadima, Matei Alexandrescu, „Leagăn de îngeri”, G, 1935, 6; Octav Șuluțiu
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
literatura română. Este lector la Catedra de teatrologie și literatură universală a Institutului de Arte din Chișinău. Și-a susținut teza de doctorat în filologie cu tema Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu. Debutează în culegerea colectivă Dintre sute de catarge (1977). În 1988, publică placheta Rouă de cuvinte. Cultivă o lirică de confesiune erotică, în tonalitatea și cu atributele romanței: cadru, atmosferă, vocabular, simbolistică. Poeziile-romanțe ale autoarei mărturisesc unele tangențe cu romanțele lui I. Minulescu, bizuindu-se pe o formulă
BARLADEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285646_a_286975]
-
în tonalitatea și cu atributele romanței: cadru, atmosferă, vocabular, simbolistică. Poeziile-romanțe ale autoarei mărturisesc unele tangențe cu romanțele lui I. Minulescu, bizuindu-se pe o formulă lirică simplă și melodioasă, pe o bună tehnică de versificație. SCRIERI: Dintre sute de catarge (în colaborare), Chișinău, 1977; Rouă de cuvinte, pref. Leonida Lari, Chișinău, 1988; Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu, Chișinău, 1996. Repere bibliografice: G. Mazilu, „Rouă de cuvinte”, „Tinerimea Moldovei”, 1988, 28 octombrie; E. Lungu, Când Euridice scrie și plânge, „Orizontul
BARLADEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285646_a_286975]
-
bănățeană interbelică, în linia lui Grigore Popiți și Constantin Miu-Lerca. SCRIERI: Lumina cântecului, Timișoara, 1986; Poeme, Reșița, 1993; Poeme Sânziene, Reșița, 1997; Îndestularea cu dor, Reșița, 1997; Oglinzi în inima pietrei, Reșița, 2002. Repere bibliografice: Olimpia Berca, Dintre sute de catarge, O, 1985, 26; Constanța Buzea, Șase ipostaze ale aceluiași izvor, AFT, 1985, 8; Octavian Doclin, Poetul în valea miracolelor, „Semenicul”, 1997, 1-2; Ionel Bota, Fals tratat despre „întemeierea” melancoliei. Eseu asupra poeziei lui Iosif Băcilă, Reșița, 2002. O.B.
BACILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
simț pedagogic sau psihologic al adulților, doar câți copii au devenit oameni de treabă contrar evenimentelor nefaste. Și mă încred în mila și intuiția părinților pe durată lungă. Încălzirea globală și broaștele țestoase Când cei doi pescăruși au aterizat pe catargul vaporului, absorbind efectele binefăcătoare ale odihnei, după lungi zboruri zdrobitoare, nu puteau renunța la polenul fertil al comunicării cotidiene, care aduse atâta noutate și zbucium cu ea. -Unde ai fost? -Departe, unde broaștele țestoase își depun ouăle pe malul nisipos
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
comandant al diviziei, și domnii consuli din oraș"2272. De asemenea, în seara zilei de 1 iulie 1898, "toate vapoarele din port erau luminate"2273, iar pe vasul Regele Carol I fusese realizat "un prea frumos arc electric de la un catarg la altul"2274. A doua zi, 2 iulie 1898, "M. S. Regele, în trăsura primăriei, cu domnul ministru Stolojan, precedat de trăsura ce conducea pe domnul prefect și pe domnul primar, și urmărit de alte trăsuri cu domnii generali Vlădescu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături... le stă bine la olaltă, Ea frumoasă și el tânăr, el înalt și ea înaltă. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spânzurate de catarg Și încet înaintează în lovire de lopeți, Legănând atâta farmec și atâtea frumuseți... Luna... luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munții cu păduri Și insulele-n mare? Vrei poate-n faptă să arăți Dreptate și tărie? Ți-aș da pământul în bucăți Să-l faci împărăție. Îți dau catarg lângă catarg, Oștiri spre a străbate Pămîntu-n lung și marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Și pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Și vezi ce te așteaptă". În locul lui menit din cer
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munții cu păduri Și insulele-n mare? Vrei poate-n faptă să arăți Dreptate și tărie? Ți-aș da pământul în bucăți Să-l faci împărăție. Îți dau catarg lângă catarg, Oștiri spre a străbate Pămîntu-n lung și marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Și pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Și vezi ce te așteaptă". În locul lui menit din cer Hyperion se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
optsprezece keni. Lățimea, de cinci keni și jumătate, iar înălțimea este de paisprezece keni, un shaku și cinci suni. Înalții oficiali voiau să afle mai întâi de toate forma galionului care urma să se construiască în curând. — Va avea două catarge: cel mare avea cincisprezece stânjeni, iar catargul mic - treisprezece stânjeni. Carena vasului o vom lăcui. În timp ce tălmăcea întocmai cuvintele constructorului, misionarul se gândea în ce scop aveau de gând japonezii să folosească o astfel de corabie. Înalții oficiali mai spuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jumătate, iar înălțimea este de paisprezece keni, un shaku și cinci suni. Înalții oficiali voiau să afle mai întâi de toate forma galionului care urma să se construiască în curând. — Va avea două catarge: cel mare avea cincisprezece stânjeni, iar catargul mic - treisprezece stânjeni. Carena vasului o vom lăcui. În timp ce tălmăcea întocmai cuvintele constructorului, misionarul se gândea în ce scop aveau de gând japonezii să folosească o astfel de corabie. Înalții oficiali mai spuseră că vor să știe cum se deosebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se auzea nechezat de cai. Se găsea și ulm japonez tăiat de pe muntele Kenjō din spatele golfului pentru luntrii și pentru cherestea, dar și cedru adus cu bărcile din peninsula Ojika. Pentru chila galionului aveau să folosească ulmi japonezi, dar pentru catargul mare căraseră chiparoși de la Kesennuma și Esashi. De pe toate cele trei coaste ale golfului se auzeau fără încetare pocnetul cuielor bătute și vuietul copacilor doborâți. Câteva care încărcate cu butoaie de lac pentru carena vasului trecură scârțâind prin fața misionarului. Dulgherii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]