736 matches
-
1844 va face o călătorie în Spania, unde tatăl său i-a lăsat creanțe importante de recuperat. Călătoria sa nu va da roade în această privință, căci era vorba în principal de creanțe asupra guvernului, dar Bastiat, care iubea caracterul cavaleresc al spaniolilor, gustul lor pentru independența individuală și mai ales acest bun și mare simț al umorului pentru care Sancho Panza, acest economist fără să o știe, a rămas întruchiparea nemuritoare, Bastiat, deci, nu a regretat deloc cheltuielile de călătorie
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
prin limba amestecată, plină de imposibile neologisme (milian, manin, vasfrîns, covil, pelice, vîntă etc.), par astăzi bizare, mai ales romantice, lipsite de percepțiunea istorică. Dimpotrivă, ele aparțin tipului clasic și această intenție cere circumstanțe ușurătoare. Modelul lui Asachi e romanul cavaleresc, acela întrupat în Ariosto mai ales, adică istoria aventuroasă cu fabulos aranjat în gust clasic, cu lipsa totală de instinct geografic. Pretutindeni sunt numai păduri mari și întinse pajiști, castele și grădini pierdute în imense singurătăți, în ciuda cărora, fară nici o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
geografic. Pretutindeni sunt numai păduri mari și întinse pajiști, castele și grădini pierdute în imense singurătăți, în ciuda cărora, fară nici o respectare a legilor timpului, eroii se întîlnesc să se bată. Europa și Asia sunt aduse antropologic la același tip ideal cavaleresc. Afară de viteji apar doar păstori, necromanți, bătrâni eremiți. Obsedat de ideea miturilor, Asachi a luat în mână cronicile moldovene și a dat materiei ei sens picaresc. În Dragoș totul este fabulos. În Cumania mică, în cetatea Romidava, stăpânește Haroboe, om
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
colosale. În fine, în fața lui Ștefan cel Mare se aduc daruri cu învederat aspect de Renaștere, diademe de aur, ulcioare de bronz, lacrimatorii, monede cu efigiile împăraților Tauridei. În Bogdan-voievod, nuvelă fantezistă, se dă la Hîrlău o luptă de stil cavaleresc: "săbiile și lăncile scapără și scânteiază de loviturile puternice ale măciucilor fericate, pavezile remboambă". Petru Rareș e nuvela cea mai lungă, aceasta cu oarecari satanisme romantice. Fundamentul rămâne cel clasic. Lacul Brateș e descris în maniera Salvator Rosa, pescuitul formând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
beagă, câinii latră, Caii nechează ușor; Mai departe, La o parte. Sub o măgură de piatră, Cîntă-n fluier un păstor. Basmele sunt propriu-zis niște balade în felul Bürger și Uhland, cu acțiunea într-un ev cețos sau fabulos, în genul cavaleresc, conținând un amestec de macabru, fantastic și supranatural, cântând geniile nopții, strigoii, silfii (aici ielele), tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de titlu și de blazon, și, de asemenea, pe vechimea acelui titlu. Cum se va vedea, Ovidiu o face (aproape) cu toți destinatarii scrisorilor sale din Tristele și Ponticele. Începe, cum e de așteptat, prin a insista asupra vechimii titlului cavaleresc al stirpei sale, care era de altfel modestă 150. Într-o scrisoare către Suilius, ginerele soției sale, declară: "Dacă examinezi cu grijă stirpa mea, vei descoperi numai cavaleri, încă de la prima origine, prin nenumărați strămoși"151. Repetă acest lucru și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
părți din Fasti (cu siguranță, refăcute), reînnoiește elogierea acestei străvechi și nobile descendențe a lui Augustus. Într-adevăr, trebuie să ținem cont de faptul că Augustus s-a născut (pe 23 septembrie 63 î.H.) din tată plebeu al ordinului cavaleresc. Mai mult, prietenii lui Octavian afirmau că străbunicul lui patern era un fost sclav neguțător de frânghii și cel matern un african ce făcea parfumuri și lucra la moară... Octavian însuși era bucuros să spună că familia sa era veche
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
expediție erotică: se furișează, dă roata casei, străjuiește lingă iatac, cumpănește pașii pe prispă, totul cu mare „fereală”. Amorul conachian cerc mereu discreție, nu poate Înflori decît În mare taină, departe de orice indiscreție omenească. Simț exagerat al pudorii, simț cavaleresc al onoarei, grijă față de reputația Stăpînei cită vreme iubirea nu e legiuită?! Toate acestea, probabil, la un loc. În plus, tendința lui Conachi de a asuma lent obiectul liric (În cazul de față: obiectul erotic), ceremonia apropierii de el. Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
eroică. Erotocrit arde de dorința ca „Areti pe el călare cu ochii ei a-l vedea / Și sulița să apuce ca un viteaz luptător / Să se arate pre sine peste toți biruitor”... Cu alte cuvinte: vrea să Înnobileze la modul cavaleresc sentimentul său. Noblețea cîntecului nu-i suficientă. Trebuie și noblețea armelor. Erotocrit este, În fond, un trubadur care Într-o mină ține chitara, semnul inspirației, și În alta lancea, semnul curajului viril. Două arme care deschid drumul spre inima Stăpînei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Chartres și de la Paris sînt cele mai cunoscute. Cruciada. Dar aceasta nu e totul. Biserica din epoca feudală, sub conducerea papei, a căutat să creștineze societatea sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește politica și războiul. Am văzut cum a favorizat instituția cavalerească. Se poate spune de asemenea că ea a reușit să conjuge forțele războinice și elanul religios din secolele al XI-lea și al XII-lea, într-o întreprindere excepțională, condusă de *legații papei: cruciadele, destinate să ia înapoi mormîntul lui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a acestei prime părți a secolului al XVII-lea. Într-o țară abia refăcută din tulburările secolului precedent, o nobilime turbulentă încearcă, fie prin complot, fie prin război civil, să se opună progresului absolutismului monarhic, referindu-se la vechile valori cavalerești sau feudale, în timp ce, copleșită de impozite, populația se revoltă în strigăte de "Trăiască regele fără gabelă (taxă pe sare)" și găsesc adesea în clerul sau seniorul local un apărător contra cerințelor comisarilor regali (document 2, p. 209). Este și momentul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
că trag ca un diavol! strigă indianul. Cele trei ambarcațiuni ale vasului nostru, ațîțate de provocările neamțului, începură să înainteze în rînduri strînse și, în curînd, aproape că-l ajunseră din urmă. Cei trei secunzi, încremeniți în atitudinea mîndră și cavalerească, pe care-o au hatamanii cînd se apropie de pradă, își îndemnau din cînd în cînd vîslașii de la pupa, cu strigătele: „Uite-o cum zboară! Ura, pentru briza stîrnită de babalîci! Jos cu neamțul! Să i-o luăm înainte!“ Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
această distinsă tagmă. Cel dintîi vînător de balene a fost viteazul Perseu, fiu al lui Jupiter; în treacăt fie spus, spre veșnica slavă a profesiunii noastre, prima balenă atacată nu a fost ucisă din vreun motiv josnic. în acea eră cavalerească a profesiunii noastre, vînătorii de balene ridicau armele doar pentru a-i ajuta pe năpăstuiți, nu pentru a-și umple bidoanele cu ulei. Cunoașteți cu toții frumoasa poveste a lui Perseu și a Andromedei; vă mai aduceți aminte cum încîntătoarea Andromeda
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cele care nu cuprind decît tineri masculi viguroși sau „tauri“, cum li se spune în chip familiar. Orice „școală“ de femele e însoțită invariabil de un mascul, adult, dar nu bătrîn, care, la cea mai mică alarmă, își manifestă firea cavalerească și curajul, așezîndu-se la urmă și acoperind astfel retragerea doamnelor. Acest gentleman este într-adevăr un soi de pașă lasciv, care înoată în lumea apei, înconjurat de mîngîierile și dragostea unui întreg harem. Contrastul dintre acest pașă și cadînele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
luntrii; mîna vînjoasă și bronzată mîngîie cu o cîrpă, cencio, plinurile și golurile unicei sale amante, întru neîntrerupta ei strălucire.) Culorile gondolei: negrul, aurul, roșul. Negrul ciumei care a decimat cîndva cetatea. Aurul majestuos al bogăției și nobleței. Roșul fastului cavaleresc. E o eleganță care logodește spaimele morții cu triumfurile vieții. Serenissima cetate, văzută, întîi, din trenul ce străbate apa leneșă a lagunei, spre a intra în gară, îți retează brusc preconceputa grandoare, instalîndu-te într-un fel de mică/mare deziluzie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai mult, v-am determinat o meditație, iată, atît de pasionată. (De altfel, nici o mirare din parte-mi, știind prea bine că orice domnișoară de rasă pune în idei și pasiune.) V-aș reproșa însă din capul locului (cerîndu-mi imediat cavalerești scuze) tonul ușor umil vizavi (cum se zice) de cea mai nouă generație de... creatori ieșeni, făcîndu-vă, de fapt, avocata/ avocatul unor exemplare teribil de îndrăznețe în a-și impune și a-și apăra singure demersul. De altfel, am îndoieli
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acaparați total de pasiunea lucrului lor plastic și mai puțin de cuvîntul scris au dat peste însemnările mele, mai și producîndu-le clipe de meditație. O faceți, în schimb, dumneavoastră, convingîndu-mă că știți să citiți. Și... totuși... totuși nu prea (iarăși cavalerești scuze), de vreme ce mi-ați cam deviat (intenționat?) sensurile celor notate de mine. V-aș sustrage, o secundă, de la trebi (eminescian, nu?) ca să vă mărturisesc ceva. Din rîndurile dumneavoastră nurlii ar reieși, ce mai!, ramolismentul meu în materie de noutate de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pieptoaselor castelane, rămase într-o pe cît de lungă, pe atît de virtuoasă așteptare. Redevenite fecioare. Și ar avea în vedere, juxtapus, o cu totul altă vitejie, una ce se consumă chiar sub ochii noștri, nu atît de pretabilă madrigalului cavaleresc, oricum consemnabilă. Se petrece în artele vizuale eufemism larg tolerant un fenomen, defel regional, răscolind straturi adînci ale ființei tinere cu precădere aduse cu perseverentă îndîrjire la suprafață pentru a atrage pur și simplu atenția. A provoca. Explicabil freudian, fenomenul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
con de lumină unde se află și figura voievodală și tot pe schemele gândirii populare, chipul boierului devotat, modelul monahal (Daniil Sihastrul) și prietenul nobil și credincios din cărțile de aventuri. Scrieri traduse și filtrate de sensibilitatea cărturarului "autor", romanele cavalerești, lucrările sapiențiale sau hagiografiile au toate o finalitate pedagogică, întărind în imaginarul colectiv memoria exemplarității și a eroicului. În această lumină așez tema reconsiderării istoriei și locul ocupat de ea în discursul secolului XVIII, în care se remarcă atitudini de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
etc), larg difuzate în toate mediile socio-culturale. Viața de curte și tema iubirii nu sunt reprezentate în spațiul românesc precum în artele occidentale (nici măcar pentru a preamări virtuțile eroului) și nici nu se acordă importanță cultului doamnei, precum în romanul cavaleresc francez. Imaginarul local a găsit totuși o formă de compensare în raport cu manifestările iubirii (atât de atent controlate) din romanele de aventuri, în care picarescul include eroticul sub forma topos-ului pasiunii (agápē) și a unei senzualități mai "relaxate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc face dovada unei opțiuni atât pentru "suprarealitatea" de sorginte orientală, cât și pentru cea a romanelor cavalerești occidentale. Istorii sau nuclee narative care au circulat în timp și în diverse culturi, texte cu funcții magice sporite de emergența miraculosului creștin, cărțile populare au fost adaptate și pe alocuri reformulate în spiritul tradiției locului, dar tot pe schemele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și Moartea lui Avraam se desfășoară pe aceeași schemă cosmico-eschatologică, dominată de imagini stereotipe, care slăbesc în final "tensiunea conflictual-magică, tangentă la existența propriu-zisă" (Ciobanu 118). Marile spații și locuințele fastuoase se bucură de cele mai reușite descrieri în romanele cavalerești. Marcate de suprarealitatea fantastică, trecând din mitologiile precreștine în ortodoxismul primar, asimilat de folclor și de credințele populare, romanele dezvoltă narațiuni de largă respirație, în care protagonistul nu este deloc străin de traseul inițiatic al eroului de basm. Dincolo de parabole
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este evidentă și în ceea ce privește statutul țăranului slav, aservit proprietății indivizibile comunitare, apoi unei iobăgii totalmente represive, pe cînd șerbul occidental "deși nu este liber, posedă pămînt".78 În sfîrșit, feudalitatea Vestului instituie un sistem de valori individualiste cu privire la codul onoarei cavalerești, prin care se valorizează nu numai rafinamentul moravurilor ci, în egală măsură, curajul și reușita personală. Ori, fie prin imitație, fie prin contaminare, acest cod se va extinde asupra clerului, care deja cultiva efortul intelectual, cît și la burghezimea orașelor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fel Încât În centrul sistemului ceremonial să nu se mai afle divinitatea, ci puterea politică laică. Vocabularul riturilor politice europene ar include elemente din sistemul liturgic, din cel al riturilor de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul politic avea misiunea de a prezenta Puterea regală În concretețea ei (așa cum ritul religios revela puterea divinității În obiecte tangibile): din această cauză, ritul dominant al acelor vremi era vizita regală, al cărui moment suprem
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]