KorAP: Find »[drukola/base=cavou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...47 >

1,171 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

frămînta, că nu ești singurul om care nu mă înțelege. Ștefan: Iliuță, cumnate. Eu nu mă prea amestec în ale altora sau dacă o fac, o fac atunci cînd mi se cere părerea. Ilie: Eu ți-am cerat părerea în legătură cu cavoul. Așa că... Ștefan: Lasă, frate, cavoul. Ascultă, poate că nici eu nu înțeleg întotdeauna, și pe toți. Dar asta mi se pare că nici nu se poate, așa că trăiesc din ce pricep. Ilie: Și trăiești bine, minunat! Ștefan: Nu știu, dacă

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
om care nu mă înțelege. Ștefan: Iliuță, cumnate. Eu nu mă prea amestec în ale altora sau dacă o fac, o fac atunci cînd mi se cere părerea. Ilie: Eu ți-am cerat părerea în legătură cu cavoul. Așa că... Ștefan: Lasă, frate, cavoul. Ascultă, poate că nici eu nu înțeleg întotdeauna, și pe toți. Dar asta mi se pare că nici nu se poate, așa că trăiesc din ce pricep. Ilie: Și trăiești bine, minunat! Ștefan: Nu știu, dacă trăiesc bine sau minunat, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
spune! Ștefan: Ba mai spun. Și uite cam ce: n-o mai fă pe mortu-n păpușoi, lasă naibii fandoseala, sau angoasa, cum i s-o mai fi spunînd, ieși dintre dosarele alea soioase în care stai îngropat, că ăsta-i cavoul tău și altul nu-ți mai trebuie, și uită-te, frate, la lume, dar știi cum, cu ochi bine deschiși, deschiși de tot. Ilie: Să mă uit la lume! Ștefan: Da, dom'le, și muncește cu adevărat! Ilie: (revoltat) Să

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
post de șef de echipă pe șantier, și cînd îi privi tu colo, la vreo douăzeci de băietani ca bradu' și vreo douăzeci de fetișoare ca piatra cum strigă ei "salut, soare!", o să zbîrnîi, nu altceva, și uiți și de cavou, și de toate aiurelile. Ilie: Mă, tu ești propagandist! Ștefan: Ba nu, mă Ilie, sînt un bărbat, și încă viu. Femeie, gata, mergem! Salutăm familia și pe curînd. Măi, Miniuță, mai dă-i și tu un brînci, acolo! Mina: Încotro

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
mai impetuos) În schimb are rost să mă contrazici tot timpul, să-mi dai peste cap toate hotărîrile și planurile... Să mă ridiculizezi! Asta are rost, nu? Mina: (cuminte, dar stupefiată) Doar nu vrei să-mi spui că povestea cu cavoul e un plan care... Ilie: (violent) E un plan și încă unul foarte serios, la care m-am gîndit mult și în care cred. Să știi asta!Dar e destul să vii tu cu observațiile tale plicticoase ca să mă zdruncini

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Mina: Ilie, nu cred c-ai să faci una ca asta. Ilie: (știe că e adevărat ce spune Mina) Ba fii sigură că am s-o fac. Și încă repede. Și încă definitiv. Mina: Pentru că nu sînt de acord cu cavoul? Ilie: Da, pentru asta și pentru celelalte. Cînd într-o casa unul trage într-o parte și unul în cealaltă, nu există decît o singură soluție: divorțul. Mina: Bine, dar nu pot să cred că un cavou... Ilie: (strigînd din ce în ce mai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
de acord cu cavoul? Ilie: Da, pentru asta și pentru celelalte. Cînd într-o casa unul trage într-o parte și unul în cealaltă, nu există decît o singură soluție: divorțul. Mina: Bine, dar nu pot să cred că un cavou... Ilie: (strigînd din ce în ce mai tare) Ba să crezi! Să crezi si asta și tot ce altceva îți voi spune. O familie înseamnă credință comună, armonie unitate. Auzi? Dacă vrei să fii cu mine, trebuie să crezi ca mine, să fii una

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
paralelism) Nu, nu i nici o aluzie... (își îndreaptă, discret, privirea spre colț; Ilie observă) Mă duc pînă la bucătărie. Ilie: N aș vrea să te duci... Mai stai aici. (pauză) Știi, Mina, m-am gîndit bine și am renunțat la cavou... (pauză mare în care cei doi se privesc cu surpriză, uimire și neîncredere) Mina: (cu oarecare teamă) Din cauza mea? (greoi) Ilie: Nu știu... poate... dar am ajuns la concluzia că n-are nici un rost... zău așa. Mai întîi că e

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
devreme pentru noi ca să ne gîndim la... Bani închiși... bani zidiți... Și-apoi, vorba lui Ștefan, mai bine facem o excursie în străinătate. Ne mai deșteptăm un pic... Chiar am să mă interesez de chestia asta... Dă-l dracului de cavou! (după o pauză) E bine așa? Mina: (încă prudentă)... E bine. Ilie: (mulțumit de el) Dacă-i bine, atunci dă-mi o țuică. Îmi dai? (se scoală din pat, trec amîndoi în sufragerie) De fapt, să știi, renunțasem la cavou

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cavou! (după o pauză) E bine așa? Mina: (încă prudentă)... E bine. Ilie: (mulțumit de el) Dacă-i bine, atunci dă-mi o țuică. Îmi dai? (se scoală din pat, trec amîndoi în sufragerie) De fapt, să știi, renunțasem la cavou în clipa în care tu te-ai opus. De-atunci încă. Mina: (surprinzătoare) Nu înțeleg de ce-ai renunțat la cavou. Ilie: Bine, Mina, dar nu-mi spuneai tu că... Mina: Și dacă spuneam! Ilie: Și Vera și Ștefan... nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
mi o țuică. Îmi dai? (se scoală din pat, trec amîndoi în sufragerie) De fapt, să știi, renunțasem la cavou în clipa în care tu te-ai opus. De-atunci încă. Mina: (surprinzătoare) Nu înțeleg de ce-ai renunțat la cavou. Ilie: Bine, Mina, dar nu-mi spuneai tu că... Mina: Și dacă spuneam! Ilie: Și Vera și Ștefan... nu mi-ați spus în față că-s nebun? Mina: Ascultă, Ilie: nu trebuie neapărat să te culci dacă doi îți spun

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
atîta ordine mai știu și eu; întîi masa și apoi somnul. Cu toate că, ce-i drept, se poate și invers. Fie așa cum spui tu. Nu-i prima hotărîre pe care mi-o dai peste cap... Mina: Iar îmi scoți ochii cu cavoul ăla! Ilie: Nu, gata cu cavoul! Nu mai cred în eli. Gata (mișcîndu-se, dă cu ochii de colțul camerei; se oprește, privește atent, contrariat) Mina, mi se par mie sau tu ai mutat niște lucruri de-acolo...! Mina: Nu, nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
întîi masa și apoi somnul. Cu toate că, ce-i drept, se poate și invers. Fie așa cum spui tu. Nu-i prima hotărîre pe care mi-o dai peste cap... Mina: Iar îmi scoți ochii cu cavoul ăla! Ilie: Nu, gata cu cavoul! Nu mai cred în eli. Gata (mișcîndu-se, dă cu ochii de colțul camerei; se oprește, privește atent, contrariat) Mina, mi se par mie sau tu ai mutat niște lucruri de-acolo...! Mina: Nu, nu ți se pare. Le-am mutat

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
are nici un merit. Nu v-am spus cu cine am băut? După aceea mi-a venit dor de cumnatul meu și l-am vizitat. (rîde ca de-o glumă) El, săracul, credea că m-am dus pe capul lui cu cavoul. Ha! Nu-i așa, Ștefane, că așa ai crezut? Ștefan: Păi așa am crezut. De unde să știu eu c-ai renunțat la cavou! Ilie: Am renunțat, frate, și știu eu de ce! (se uită spre colț) Și vino, dom'le, mai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
vizitat. (rîde ca de-o glumă) El, săracul, credea că m-am dus pe capul lui cu cavoul. Ha! Nu-i așa, Ștefane, că așa ai crezut? Ștefan: Păi așa am crezut. De unde să știu eu c-ai renunțat la cavou! Ilie: Am renunțat, frate, și știu eu de ce! (se uită spre colț) Și vino, dom'le, mai încoace... Am schimbat cavoul pe-o excursie. Și-acum veneam la tine pentru un schimb. Am nevoie de pila ta. Că ești mare

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
așa, Ștefane, că așa ai crezut? Ștefan: Păi așa am crezut. De unde să știu eu c-ai renunțat la cavou! Ilie: Am renunțat, frate, și știu eu de ce! (se uită spre colț) Și vino, dom'le, mai încoace... Am schimbat cavoul pe-o excursie. Și-acum veneam la tine pentru un schimb. Am nevoie de pila ta. Că ești mare, dom'le! Dom'le, nu-mi place să mă duc în Albania. Sincer îți spun. Și vreau să-mi pui o

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
zici că nu poți, nu-i nimic. Dau excursia pe orice. Înțelegi? Nu-mi place deloc să mă duc în Albania. Ștefan: Păi de ce-ai luat-o?! Ilie: Ca să-mi respect o hotărîre. Ștefan: Tot așa spuneai și cu cavoul... că e cel mai rentabil lucru, că... Ilie: Da, dar uite că am renunțat. Pentru că nu mai avea putere. Ștefan: Cum adică? Ilie: Adică nu-mi mai spunea nimic. Nu mă convingea! Așa că acum îmi refac speranțele. Nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
acasă, nu se teme de eventualități nedorite se dovedește, la prima încercare severă, un discurs fals, găunos, înțesat de complexe Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care le-am suportat în "epoca aia de aur coclit" (expresie din Cavou bar) sînt străvezii, după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
suflu, intră dezorientat, dezechilibrat cu bucăți de gunoaie pe el; se împiedică și, strigînd "Nu așa!", rostogolește împreună cu toate obiectele măturate de vînt pînă în culise; după cîteva clipe de liniște totală, se aude: Parcă era un cîntec pe-aici...") Cavou bar In memoriam Sfîntului Corneliu Coposu IAȘI aprilie-iunie 1995 Constantin Popa: Cavou bar sau numele dezamăgirii. Măștile absurdului În gama de stări a acestui teatru, un diez la cheie poartă exasperarea. Exasperările, antrenînd escaladarea în iluzoriu sau, dimpotrivă, căderea în

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
și, strigînd "Nu așa!", rostogolește împreună cu toate obiectele măturate de vînt pînă în culise; după cîteva clipe de liniște totală, se aude: Parcă era un cîntec pe-aici...") Cavou bar In memoriam Sfîntului Corneliu Coposu IAȘI aprilie-iunie 1995 Constantin Popa: Cavou bar sau numele dezamăgirii. Măștile absurdului În gama de stări a acestui teatru, un diez la cheie poartă exasperarea. Exasperările, antrenînd escaladarea în iluzoriu sau, dimpotrivă, căderea în apatie, au, după cum se poate constata, o dublă motivație dramatică, propagîndu-se în

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dezamăgirii. Măștile absurdului În gama de stări a acestui teatru, un diez la cheie poartă exasperarea. Exasperările, antrenînd escaladarea în iluzoriu sau, dimpotrivă, căderea în apatie, au, după cum se poate constata, o dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi liberi!", " Nu plecăm acasă, morții nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge să fie socotit un bezmetic. Încît, vine vremea cînd dezesperatul Octav, îngrețoșat de vicleimul atîtor rele, schimbă drama cu o farsă, deschizînd un "cavou bar", tocmai bun pentru morții care nu și-au dorit vreodată la viața lor barem un cal verde. Cu somațiile, cu neliniștea și cu neîmpăcările ei, cu acea patetică implicare ce colorează îndeobște rostirea dramaturgului, piesa (în al cărei final

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
zonele de activitate politice, economice, culturale nedreptatea marginalizării celor care au suferit în regimul comunist, îmbogățirea în afara oricăror norme etice sau legislative și, în sfîrșit, absența oricărei perspective de schimbare, adică ratarea a însăși revoluției; aceasta ar fi problematica piesei "Cavou bar". Întrebăriel care se zbat în acest discurs, pe care l-am vrut politic, militant, sînt grave, cu atât mai grave cu cît nu duc la răspunsuri cît de cît clare. Cine a făcut revoluția? A fost revoluție? Cine ar

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
în cort) Octav: Bine, mama, și? Marieta: Uite, ți-am adus... o să vezi în sacoșă. Octav: Da nu stați? Luați loc! Marieta: Stați domnu' doctor. Eu... ți-am spus... vreau să intru în cimitir... să văd ce mai e cu cavoul ăla al nostru... pînă acum i-au furat lacătele de trei ori... Și fotografiile... Ce sălbăticie! Octav: Luați loc, dom' doctor... Stați. Marieta: Bine, eu am plecat... și mă-ntorc... (pleacă spre cimitir, pe lîngă gard) Octav: Nea Socrate, vrei

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]