KorAP: Find »[drukola/base=cavou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...48 >

1,196 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

doi scunzi, unul pletoric, altul înarmat cu bastonul răsucit, se opriră și amândoi, din simplă curiozitate, avură simultan ideea de a vedea pe arhitect, Hagienuș gîndindu-se pe deasupra la posibilitatea de a-l descoase pe Ioanide asupra valorii reale a unui cavou de felul celui construit. Își și ticluise pretextul. Avea să-i spună arhitectului așa: "Domnule Ioanide, am venit să te rog să mă mai amîi puțin cu plata datoriei, fiindcă sunt foarte strîmtorat". Intrară deci în clădire și Suflețel vîrî

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de foartemare preț, dar dacă le vând, cu ce mai lucrez eu? Să mă ierte Dumnezeu și răposata nevastă-mea, îmi pare rău că m-am pripit cu monumentul. O s-ajung, Doamne ferește, de râsul lumii, să fiu nevoit sa vând cavoul, ca să-l pot plăti. Zicând acestea, Hagienuș se uita cu coada ochiului la madam Valsamaky-Farfara, să surprindă vreun reproș din parte-i. Însă madam Farfara primi chestiunea foarte calm și pozitiv: - Mulți au fost nevoiți să vândă locurile de la cimitir

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
și amînîndu-i: - Lăsați-mă și voi numai puțin, să mă obișnuiesc cu ideea, atât vă cer, ce Dumnezeu! Sau: - Săptămâna asta sunt prins, n-am să pot, însă în săptămînace-o veni putem să ne ocupăm de chestie. Fapt este că vându cavoul prin madam Valsamaky-Farfara pe preț ceva mai bun decât cel oferit de amatorul propus de Petrișor. Se pare că Saferian nu fu străin de această tranzacție, deși, conform moralei sale comericale, nu suflă nimănui nici un cuvânt, cu atât mai puțin

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Se pare că Saferian nu fu străin de această tranzacție, deși, conform moralei sale comericale, nu suflă nimănui nici un cuvânt, cu atât mai puțin lui Hagienuș. Încasîndu-și banii, orientalistul se găsi în fața unei noi probleme serioase: unde să ducă sicriul? Cavoul "mătușii", de care vorbeau copiii, era încuiat și cheia se afla în mâinile Florichii. Hagienuș încercă să ceară cheia sub pretext de a studia mutarea osemintelor. Florica și Petrișor țineau morțiș să meargă cu toții împreună, ceea ce nu convenea orientalistului, de

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
un loc. Când dădu de metal, nu mai avu nici o îndoială asupra adevărului și, spre a se pune bine cu copiii lui Hagienuș, le destăinui secretul. Scandalul ce urmă fu formidabil. G. Călinescu - Tată, țipă Petrișor la masă, ai vândut cavoul! Regele Lear privi pierdut în toate părțile, spre a vedea dacă are vreo cale de salvare, apoi se hotărî să înfrunte taurul ca toreadorii, cu mișcări repezi. - Păi, nu m-ați îndemnat voi să-l vând, copii? - Foarte bine, noi

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
în preocupările lui complexe erotice și paterne, nu știu nimic de toată afacerea, până ce într-o zi Gaittany zise: - Ai auzit de isprava lui Hagienuș? - Nu. Știu că nu mi-a plătit planul. - Domnule! Mi-a spus Smărăndache, a vândut cavoul.Ha-ha-ha! Ei, ce zici? - Un dobitoc! răspunse Ioanide. G. Călinescu XII A spune că arhitectul fugise de acasă cu Ioana e o mare exagerare. Cel mult Ioanide trăi câteva zile aproape marital cu fata doamnei Valsamaky-Farfara, și asta datorită faptului

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
fusese împușcată. Dar unde? Din întîmplare, Ioanide se întîlni cu Hagienuș, care, luând o figură lamentabilă, se scuză că n-a plătit ceea ce datora. Arhitectul făcu un semn de indiferentă. Hagienuș nu se socoti disculpat și continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ceea ce datora. Arhitectul făcu un semn de indiferentă. Hagienuș nu se socoti disculpat și continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
se socoti disculpat și continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum Hangerliu îl rugase călduros să cumpere cavoul pe numele lui

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum Hangerliu îl rugase călduros să cumpere cavoul pe numele lui, oferind îndată o sumă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum Hangerliu îl rugase călduros să cumpere cavoul pe numele lui, oferind îndată o sumă importantă, din care urma să plătească o cotă mai mică lui Hagienuș. ("Așa e comerțul!") După aceea îi cerea să dea o autorizație în alb de a se folosi cavoul de către altcineva. Hangerliu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
călduros să cumpere cavoul pe numele lui, oferind îndată o sumă importantă, din care urma să plătească o cotă mai mică lui Hagienuș. ("Așa e comerțul!") După aceea îi cerea să dea o autorizație în alb de a se folosi cavoul de către altcineva. Hangerliu zise că o rudă a lui cu nume notoriu făcuse un copil nelegitim care murise și voia să-l îngroape în mod cu totul discret. A-i divulga numele însemna a lua tot sensul acestei combinații. Saferian

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
nu i se părea convenabil. Într-un fel, ar fi atins și pe Gaittany. O cunoștea pe madam Valsamaky-Farfara și știa că în familiile mari se petrec tot soiul de intrigi. Cu alt obiect ar fi fost mai circumspect, un cavou i se părea a nu avea nimic dubios. Deci acceptă. Cu ocazia morții Pichii, primi vizita unui agent din partea Siguranței, care-l descusu asupra cumpărării criptei. Saferian mărturisi o parte din adevăr, afară de amănuntul că fusese vânzare fictivă. Ar fi

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
complicitate. Îl luase pentru sine, zise, și nu putuse refuza un serviciu delicat lui Hangerliu. De altfel agentul îl crezu, își permise numai să-i G. Călinescu arate și lui Saferian, ca să fie mai vigilent altă dată, la ce serveau cavourile. Îi prezentă o hartă sumară a cimitirului Bellu, pe care erau plasate câteva semne cu roșu în diferite puncte. Erau cavouri cumpărate sau obținute în felurite chipuri de Mișcare și care constituiau o adevărată tabără militară. În ele se depozitase

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
permise numai să-i G. Călinescu arate și lui Saferian, ca să fie mai vigilent altă dată, la ce serveau cavourile. Îi prezentă o hartă sumară a cimitirului Bellu, pe care erau plasate câteva semne cu roșu în diferite puncte. Erau cavouri cumpărate sau obținute în felurite chipuri de Mișcare și care constituiau o adevărată tabără militară. În ele se depozitase arme de proveniență germană, grenade, chiar două mitraliere. Fuseseră găsite și lăzi cu pesmet și conserve, sticle cu coniac, pentru fortificarea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
două mitraliere. Fuseseră găsite și lăzi cu pesmet și conserve, sticle cu coniac, pentru fortificarea fiziologică a unei eventuale trupe. Mausoleul lui Hagienuș-Saferian avea o poziție centrală în acest dispozitiv, înfățișa un adevărat post de comandă. Gavrilcea avea cheile tuturor cavourilor și supraveghea aprovizionarea lor cu armament, instruind elementele capabile să opereze în acel spațiu. În fiecare cavou erau suficiente lămpi electrice de buzunar cu baterii de schimb. În general, depozitele fuseseră, cu câteva excepții, ascunse în cripte, încît un vizitator

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
unei eventuale trupe. Mausoleul lui Hagienuș-Saferian avea o poziție centrală în acest dispozitiv, înfățișa un adevărat post de comandă. Gavrilcea avea cheile tuturor cavourilor și supraveghea aprovizionarea lor cu armament, instruind elementele capabile să opereze în acel spațiu. În fiecare cavou erau suficiente lămpi electrice de buzunar cu baterii de schimb. În general, depozitele fuseseră, cu câteva excepții, ascunse în cripte, încît un vizitator, grăbit întotdeauna în aceste locuri, n-ar fi bănuit nimic. Atâta material nu putuse intra în cimitir

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
degrabă astfel de transporturi se făceau noaptea, cu ajutorul cuiva dinăuntru și pe drumuri dosnice. Doi oameni fură dibuiți ca aparținând Mișcării și concediați, o pază severă se institui în cimitir. Saferian mai știa că Gavrilcea se ascunsese împreună cu Pica în cavoul așa-zis al său și că acolo fusese împușcată fata, în ce anume condiții nu aflase. Ioanide se duse la cimitir și merse drept la blestematul cavou, cu frica de a nu da undeva de mormântul Pichii, a cărui vedere

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
institui în cimitir. Saferian mai știa că Gavrilcea se ascunsese împreună cu Pica în cavoul așa-zis al său și că acolo fusese împușcată fata, în ce anume condiții nu aflase. Ioanide se duse la cimitir și merse drept la blestematul cavou, cu frica de a nu da undeva de mormântul Pichii, a cărui vedere n-o putea încă suporta. De departe cavoul era neschimbat și în zăpadă avea o diafanitate remarcabilă. Îngerul, de mână cu madam Hagienuș, arăta drumul paradisului. Sabia

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
fusese împușcată fata, în ce anume condiții nu aflase. Ioanide se duse la cimitir și merse drept la blestematul cavou, cu frica de a nu da undeva de mormântul Pichii, a cărui vedere n-o putea încă suporta. De departe cavoul era neschimbat și în zăpadă avea o diafanitate remarcabilă. Îngerul, de mână cu madam Hagienuș, arăta drumul paradisului. Sabia era numai puțin crestată într-un colț de un glonte. Ușa cavoului era întredeschisă și Ioanide observă și în metalul ei

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cărui vedere n-o putea încă suporta. De departe cavoul era neschimbat și în zăpadă avea o diafanitate remarcabilă. Îngerul, de mână cu madam Hagienuș, arăta drumul paradisului. Sabia era numai puțin crestată într-un colț de un glonte. Ușa cavoului era întredeschisă și Ioanide observă și în metalul ei câteva găuri de gloanțe. Înăuntru nu se vedea nimic deosebit, ba da, fire de paie, căzute probabil de la o ladă, și pete foarte absorbite pe dalajul interior. Era sânge închegat, intrat

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
întîrzieri excesive, Tudorel știa de unde s-o ia. Deși relativ târziu, cimitirul era deschis, unele persoane ieșind de la o înmormîntare. Gavrilcea luă pe Pica de braț și, cu ținută decisă, păși calm spre interiorul cimitirului și ajunse fără accident în fața cavoului, pe care-l deschise cu cheia chiar față de doi trecători grăbiți, venind de la o înmormîntare. Pătrunzând înăuntru, Pica avu la început o scuturare de oroare și întrebă cine era înmormîntat acolo. Gavrilcea o asigură că nimeni și trase o lespede

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
lespede din fața unui receptacul, scoțând dinăuntru un fel de revolver complicat ca o mică mitralieră și o cutie de gloanțe, apoi un altul mic, umplîndu-și după aceea buzunarele cu gloanțe din cutii ascunse în receptacul. Pica observă că pe dalajul cavoului era trântită o ladă de brad lunguiață, închisă cu cercuri de fier și prevăzută cu mânere de frânghie. După ce se alimentă cu gloanțe, Gavrilcea luă pe Pica de braț. - Trebuie să te întorci acasă! Îi spuse. Și-i dădu lămuriri

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de frânghie. După ce se alimentă cu gloanțe, Gavrilcea luă pe Pica de braț. - Trebuie să te întorci acasă! Îi spuse. Și-i dădu lămuriri. Aveau să meargă împreună până într-un loc al cimitirului, unde Gavrilcea mai avea cheia unui cavou. Pica pleca, iar el aștepta până la completa întunecare în celălalt cavou, urmând să iasă de acolo și să dispară sub protecția obscurității. Gavrilcea nu voia ca Pica să-l vadă pe unde fuge și cu cine se întîlnește eventual, temîndu-se

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de braț. - Trebuie să te întorci acasă! Îi spuse. Și-i dădu lămuriri. Aveau să meargă împreună până într-un loc al cimitirului, unde Gavrilcea mai avea cheia unui cavou. Pica pleca, iar el aștepta până la completa întunecare în celălalt cavou, urmând să iasă de acolo și să dispară sub protecția obscurității. Gavrilcea nu voia ca Pica să-l vadă pe unde fuge și cu cine se întîlnește eventual, temîndu-se ca nu cumva, arestată, să fie constrânsă a da relații. Deschise

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]