2,337 matches
-
Grupurile inițiale care se ridicaseră împotriva comuniștilor erau reprezentate în principal de generali contrarevoluționari și armatele locale de cazaci care juraseră credință Guvernului Provizoriu. Printre cei mai importanți conducători s-au numărat: Alexei Maximovici Kaledin (cazacii de pe Don), Alexander Dutov (Cazacii din Orenburg) și Grigori Mihailovici Semenov (Cazacii din Baikal). În noiembrie, generalul Mihail Vasilevici Alexeev, fostul Comandant Suprem țarist, a început să organizeze Armata a Voluntară.( Добровольческая Армия Dobrovolceskaia Armia) în Novocerkassk. Lui i s-au alăturat în decembrie Lavr
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
erau reprezentate în principal de generali contrarevoluționari și armatele locale de cazaci care juraseră credință Guvernului Provizoriu. Printre cei mai importanți conducători s-au numărat: Alexei Maximovici Kaledin (cazacii de pe Don), Alexander Dutov (Cazacii din Orenburg) și Grigori Mihailovici Semenov (Cazacii din Baikal). În noiembrie, generalul Mihail Vasilevici Alexeev, fostul Comandant Suprem țarist, a început să organizeze Armata a Voluntară.( Добровольческая Армия Dobrovolceskaia Armia) în Novocerkassk. Lui i s-au alăturat în decembrie Lavr Gheorghevici Kornilov, Denikin și alții. Ajutați de
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
Alexeev, fostul Comandant Suprem țarist, a început să organizeze Armata a Voluntară.( Добровольческая Армия Dobrovolceskaia Armia) în Novocerkassk. Lui i s-au alăturat în decembrie Lavr Gheorghevici Kornilov, Denikin și alții. Ajutați de Kaledin, au cucerit Rostovul în decembrie. Însă cazacii nu erau foarte dornici de luptă și când a început contraofensiva sovietică sub conducerea lui Vladimir Alexandrovici Antonov-Ovseenko, cazacii au dezertat în masă din unitățile lui Kaledin, care s-a sinucis. Forțele lui Antonov au recucerit rapid Rostovul și până la
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
i s-au alăturat în decembrie Lavr Gheorghevici Kornilov, Denikin și alții. Ajutați de Kaledin, au cucerit Rostovul în decembrie. Însă cazacii nu erau foarte dornici de luptă și când a început contraofensiva sovietică sub conducerea lui Vladimir Alexandrovici Antonov-Ovseenko, cazacii au dezertat în masă din unitățile lui Kaledin, care s-a sinucis. Forțele lui Antonov au recucerit rapid Rostovul și până la sfârșitul lui martie 1918 a fost proclamată Republica Sovietică de pe Don. Armata Voluntară a fost evacuată în februarie și
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
s-a sinucis. Forțele lui Antonov au recucerit rapid Rostovul și până la sfârșitul lui martie 1918 a fost proclamată Republica Sovietică de pe Don. Armata Voluntară a fost evacuată în februarie și a scăpat în Kuban, unde s-a unit cu cazacii din zonă. Forțele lor reunite au încercat să cucerească Jekaterinodar, dar fără succes. Kornilov a fost ucis pe 13 aprilie într-un bombardament de artilerie, iar comanda a fost luată de Denikin, care s-a retras spre Don. Aici, sovietele
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
unui mare număr de credincioși catolici în noile teritorii cucerite a făcut și mai grea integrarea cetățenilor de altă credință decât cea ortodoxă. În timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774, Rusia a fost confruntată cu Răscoala lui Pugaciov. În 1773, un cazac de pe Don, Emilian Ivanovici Pugaciov s-a proclamat reînviatul țar Petru al III-lea. Un mare număr de cazaci, diferite triburi turcice care erau nemulțumite de creșterea centralizării statului rus, dar și muncitorii industriali din Munții Ural și iobagii care
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
credință decât cea ortodoxă. În timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774, Rusia a fost confruntată cu Răscoala lui Pugaciov. În 1773, un cazac de pe Don, Emilian Ivanovici Pugaciov s-a proclamat reînviatul țar Petru al III-lea. Un mare număr de cazaci, diferite triburi turcice care erau nemulțumite de creșterea centralizării statului rus, dar și muncitorii industriali din Munții Ural și iobagii care doreau libertate s-au alăturat răscoalei. Implicarea adâncă a forțelor armate ruse i-au permis lui Pugaciov să preia
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
ori în decursul timpului și extinsă. Zidurile cetății sunt martore a mai multor evenimente istorice și a numeroase bătălii. Bătălia cea mai importantă a avut loc în anul 1621, când s-au înfruntat în fața cetății armatele aliate polono-lituaniene și a cazacilor, conduși de hatmanul Jan Karol Chodkiewich (35.000 de luptători) cu armatele zaporojenilor, conduși de hatmanul Petro Konașevici-Sahaidacinîi. Cetatea Hotinului este cel mai mare monument istoric și de arhitectură din raionul Hotin. Este interesant de vizitat Muzeul Civilizației Populare, aflat
Raionul Hotin () [Corola-website/Science/307359_a_308688]
-
început să se distanțeze două grupări: una promoscovită, condusă de arhiepiscopul Vladimir Cantarean și episcopul Vichentie Moraru de Tighina și alta românească, în frunte cu episcopul Petru Păduraru de Bălți. În lupta dintre cele două grupări, intervin forțele separatiste ale cazacilor transnistreni și ale Armatei a 14-a ruse, pentru a-l scoate din reședința episcopală din Bălți pe episcopul Petru. Temându-se să nu piardă jurisdicția asupra Bisericii Ortodoxe din Basarabia, Patriarhul Alexei al II-lea a cerut arhiepiscopului Vladimir
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
folosească unități ale Armatei a XIV-a ruse din Transnistria cu scopul de a-i subordona pe călugării și profesorii de la Seminarul monahal , care nu l-au recunoscut ca rector. După câteva luni de confruntări, de partea sa fiind situați cazacii transnistreni și organizații publice, conflictul a fost formal rezolvat prin noua soluție a Sinodului, care l-a revocat pe PS Iustinian din funcția de rector și l-a numit în locul său pe mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului. În urma demersului Mitropolitului
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
au început să se distanțeze două grupări: una promoscovită, condusă de arhiepiscopul și episcopul Vichentie Moraru de Tighina, și alta românească, în frunte cu episcopul Petru Păduraru de Bălți. În lupta dintre cele două grupări au intervenit forțele separatiste ale cazacilor transnistreni și ale Armatei a 14-a ruse pentru a-l scoate din reședința episcopală din Bălți pe episcopul Petru. Temându-se să nu piardă jurisdicția asupra Bisericii Ortodoxe din Basarabia, patriarhul Alexei al II-lea a cerut arhiepiscopului Vladimir
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
fost creatorul și directorul Serviciului Secret de Informații al Armatei Române (SSI) în perioada 1924-1940. s-a născut la 8 noiembrie 1887, în satul Zebil (comuna Sarichioi, județul Tulcea), fiul preotului Nicolae Moruzov și al Mariei, dintr-o familie de cazaci zaporojeni, refugiați în România la o dată neprecizată. Într-o declarație dată în 20 noiembrie 1940, sora sa, Pelaghia, se declara ""de origine rusă"".(citat în ) Bunicul său, Simion Moruzov, a fost de asemenea, preot. Tatăl său, Nicolae Moruzov, a fost
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
ministru al Apărării prin decretul lui Mircea Snegur. A creat ministerul de la zero în condiții de război! A fost perioada de luptă cu separatismul în anii 1990-1992 și de război cu Armata a 14-a, cu gardiști din Transnistria și cazaci din Rusia. s-a născut în anul 1944 în satul Țarigrad (raionul Drochia), într-o familie de țărani de etnie română. Între anii 1949-1957, s-a aflat împreună cu părinții în Kazahstan, unde aceștia fuseseră deportați ca urmare a condamnării la
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
Se povestește că acad. Alexandru Graur, după una din orele de asistență la clasă, în baza cărora trebuia să-i dea un calificativ tânărului asistent, ar fi spus că ""lui Poghirc i se potrivește catedra cum i se potrivește unui cazac să stea în șa"". Avea un simț special al valorii, un soi de intuiție care-i permitea să distingă calitatea intelectuală a tinerilor încă neformați, și așa se explică de ce de el s-au atașat oameni precum Culianu, Slușanschi, Francisca
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
student al seminarului, s-a alăturat Partidului Revoluționar Ucrainean (RUP). În 1902, fiind amenințat cu arestul, s-a mutat în Kuban, la Ecaterinodar ( azi: Krasnodar), unde a lucrat, la început, ca învățător și, după o vreme, ca arhivar la arhivele cazacilor din Kuban. În decembrie 1903 Simon a fost arestat pentru că a organizat o filială a RUP în Ecaterinodar și pentru publicarea de articole antițariste în presa din afara Rusiei. A fost eliberat în martie 1904 și a locuit pentru puțină vreme
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
Lituaniei în secolul al XIV-lea. Orașul a trecut sub administrația Poloniei în 1569. În 1648, Poltava a fost ocupat de magnatul ruteno-polonez Jeremi Wiśniowiecki (1612-1651). Poltava a fost garnizoana de bază a unuia dintre cele mai distinse regimente de cazaci. În 1667 orașul a trecut sub stăpânirea Imperiului Rus. În bătălia de la Poltava din 27 iunie /8 iulie 1709, țarul Petru cel Mare, aflat în fruntea a 45.000 de soldați a înfrânt armata suedeză de 29.000 de oameni
Poltava () [Corola-website/Science/306786_a_308115]
-
și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare. În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a încojurat ctitoria logofătului Toader Bubuiog cu ziduri durabile de piatră și a construit un turn masiv cu parter și trei etaje. În anul 1653, cand cazacii lui Timuș Hmelnițki au jefuit și incendiat locașul de cult. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
așa, asirieni, asmați, așanti, australieni, austrieci, avari, aymara, azteci babilonieni, baltici, bantu, basci, basuto, bașkiri, bavari, beciuani, belgieni, beluci, bengalezi, berberi, birmanezi, bisaya, boșimani, botocuzi, bretoni, britoni, bulgari, burgunzi, burhikuni, buri, buriați cabili, cafri, calmuci, canaci, canadieni, caribi, chatti, caucazieni, cazaci, ceceni, cehi, celți, cerchezi, cherokee, cherusci, chewsuri, chinezi, cimbri, ciuvași, copți, coreeni, corsicani, creoli, croați, cumani daci, dahome, dakota, damă, damara, danezi, dorieni, druzi egipteni, elvețieni, englezi, eschimoși, estonieni, etiopieni, etrusci, evenci, evrei, ewe falași, felaci, fenicieni, finlandezi, flămânzi, francezi
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
pivniță de piatră, zidul de incintă cu turn și cerdac mare deasupra porții. Vasile Lupu a închinat mănăstirea la Arghirocastro de la Adrianopole (mănăstire grecească din Rumelia, astăzi pe teritoriul Turciei europene, numele actual al Adrianopolei fiind Edirne). În mai 1653, cazacii lui Timuș Hmelnițchi au jefuit biserica, au distrus odoarele și i-au torturat pe călugări. Fiul domnitorului, Ștefăniță Lupu, la rândul lui domn al Moldovei (1659-1661), s-a îngrijit pe cheltuiala sa de pictarea interioară a bisericii, apelând la aceeași
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
10 decembrie 1997. Populația orașului pe 1 februarie 2013 era 780 880 de oameni. Numele (în kazahă însemnând „capitală”) a fost ales pentru că este ușor de pronunțat în multe limbi. Orașul a fost fondat în anul 1830 ca un avanpost cazac, în urma unui ordin, sub denumirea de Akmolinsk. Fondatorul a fot colonelul Feodor Kuzimici Șubin al doilea, participant la bătălia de la Borodino. Pentru meritile sale în dezvoltarea relațiilor ruso-kazahe, Șubin a fost decorat cu ordinul Sfântei Ana de gr. II. În
Astana () [Corola-website/Science/307392_a_308721]
-
și vechiul teritoriu al Kievului de la sud la nord. Astfel, numele regiunii poate fi tradus cu aproximație ca „Teritoriul de dincolo praguri”. În perioada secolelor al XVI-lea - al XVIII-lea, regiunea a avut un statut de teritoriu semi-independent al cazacilor, cu centru administrativ al Siciul Zaporojean. Regiunea este cuprinsă în Ucraina zilelor noastre, acoperind teritoriul regiunilor Dniepropetrovsk, Zaporoje și Kirovohrad, ca și unele părți ale regiunilor Herson și Donețk. În antichitate a fost locuit de triburi traco-scitice și germanice. Din
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
a avut de altfel unele conflicte cu berladnicii. În sec. XIII teritoriul va intra sub dominație tătară, iar mai târziu sub cea lituaniană și implicit polonieză. Cu toate acestea își va păstra un caracter distinct, un mare rol avându-l cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiți de mai multe ori în izvoarele lituaniene și poloneze "dacii de la Nipru". Aceștia au fost în permanență foarte legați de Moldova, familiile de frunte ale zaporojenilor fiind înrudite cu cele boierești din Moldova iar domnitorii
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
altfel unele conflicte cu berladnicii. În sec. XIII teritoriul va intra sub dominație tătară, iar mai târziu sub cea lituaniană și implicit polonieză. Cu toate acestea își va păstra un caracter distinct, un mare rol avându-l cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiți de mai multe ori în izvoarele lituaniene și poloneze "dacii de la Nipru". Aceștia au fost în permanență foarte legați de Moldova, familiile de frunte ale zaporojenilor fiind înrudite cu cele boierești din Moldova iar domnitorii Moldovei fiind de
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
Siciul Zaporijian . Din secolul al XV-lea până la sfârșitul celui de-al XVII-lea, Zaporojia s-a aflat în conflict cu Marele Cnezat al Moscovei, Regatul Poloniei și Imperiul Otoman. Deși regiunea s-a aflat sub controlul formal al Poloniei, cazacii nu au fost niciodată pacificați, iar zona era considerată periculoasă, refugiu al briganzilor și proscrișilor, iar locuitorii săi - turbulenți. În afară de numeroasele atacuri ale vecinilor, locuitorii Zaporojiei au trebuit să facă față atât marelui număr de noi refugiați, care soseau din
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
periculoasă, refugiu al briganzilor și proscrișilor, iar locuitorii săi - turbulenți. În afară de numeroasele atacuri ale vecinilor, locuitorii Zaporojiei au trebuit să facă față atât marelui număr de noi refugiați, care soseau din toate regiunile, cât și conflictelor dintre șlahta poloneză și cazacii care se bucurau de o largă autonomie în regiune. În plus, cazacii declanșau deseori raiduri de jaf în regiunile învecinate Imperiului Otoman, ceea ce ducea la campanii de represiune din partea tătarii, vasalii turcilor. După Tratatul de la Pereiaslav din 1654, Zaporojia a
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]