2,977 matches
-
Midhat, alege patru oameni și trimite-i În solie la palatul Topkapî. Să-i ceară sultanului o Întrevedere unde va voi și când va voi el, dar nu mai târziu de o săptămână. Până atunci, Cuceritorii rămași să reintre În cazarmă. Cei care au ceva să-mi spună sunt liberi să vină oricând. Să mă aștepte, În formație completă, mâine, la revărsatul zorilor. Și Îți mulțumesc pentru gânduri. - Pentru... gânduri, stăpâne?! - Da. Știu că pot avea un ajutor În tine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se târască, să se umilească la picioarele lor, cum făcuseră cu celălalt bărbat. El n-are forță să articuleze nici două cuvinte. Ar fi mai bine să fugă. — Ești inconștient? întreabă sergentul. Trebuia să fii la gară acum sau la cazarmă . De unde vii? Pran înțelege, în cele din urmă. Îl cred de-al lor. Cu toate că e transpirat și murdar după cele cinci zile pe care le-a petrecut în aceleași haine, după felul în care își ține capul și mâinile, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi curățenia de primăvară și practicarea antrenamentului fizic. De aceea, trăiește într-un spațiu ale cărui obiecte sunt aranjate în rigoarea unghiului drept; sutele de cărți sunt plasate în ordine alfabetică pe rafturile bine șterse de praf, patul de cazarmă, tare, este făcut cu precizie soldățească, masa de scris nu are pe ea nicio foaie rătăcită, iar dulapurile cu uneltele sale de lucru mai puțin obișnuite, sunt încuiate și zăvorâte. Nici o imagine sculptată nu întinează puritatea pereților albi, nici un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
accentele și făcându-le să pară strigăte de măscărici prin bâlciuri. O jumătate de an Îi rămăsese până să termine. Șase luni Întregi și lungi. Într-un fel, asta era perioada cea mai ușoară a armatei. Scăpase de instrucție, de cazarmă, de umilințele din partea caporalilor și sergenților. Tatăl său dăduse o grămadă de bani, păsări, carne de porc și sticle de tărie făcută, pe furiș, la cazanul ascuns meșteșugit Într-un fund de grajd, ca ăi de la centrul militar să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru bibănașii din ciclul Întâi. De o lună, conducerea de partid și de stat a țării hotărâse ca el, militarul șofer, să muncească pe ogoarele patriei socialiste, spre propășirea materială și spirituală a Întregului popor. Se improvizase un soi de cazarmă În curtea cea mare a IAS-ului din sat. Camioanele care cărau recolta din fosta Baltă - de ani buni desecată - erau niște gioarse străvechi, care ar fi trebuit demult să fie trimise la topit. Motoarele urlau Îngrozitor, pocneau, scoteau fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pregătim.” Soldații, ca să nu se iște supărări, făcură bilețele, le amestecară În boneta unuia și traseră numerele de ordine. Așteptau cuminți, Înșiruiți la intrare, cu busturile goale și cu prosoapele atârnate pe mâna stângă, cum fuseseră Învățați de sergentul de la cazarmă că era regulamentar să intre dimineața În spălător. „Primii doi!” auziră din dormitor și li se făcu pielea de găină. În curând auziră paturile scârțâind fier pe fier și icnetele fericiților. Câtorva li se Înlăcrimară ochii și se scăpară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-sa fusese călcată În picioare, schilodită, scuipată și batjocorită cu vorbe grele, Îi fuseseră scoși dinții, i se umflaseră ochii, i se spărseseră buzele, Îi crăpaseră coastele. Fiul Își făcea armata nu foarte departe de Satul cu Sfinți, Într-o cazarmă dintr-un sat de dincolo de codrul de la Miazănoapte. Fugise din postul În care făcea de gardă, furase un tractor, gonise ca un nebun și nu oprise decât În fața casei șefului de post. Era noapte, iar adjutantul se Încinsese la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la ochi, și căpătase nemeritata permisie. Denunțul, Însă, fusese făcut prea târziu, când nea Mitu plecase deja să-și pândească nevasta lăsată În grija părinților ei și a cărei nesmintită credință voise s-o verifice. Când s-a Întors În cazarmă, degeaba a Încercat comandantul să afle adevărul, mai cu binele, mai cu răul, căci el n-a recunoscut nimic. În cele din urmă ofițerul, neavând dovezi să-l Înfunde, Îi căutase nod În papură, Îl degradase pentru o vină Închipuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coadă imensă la cinematografele unde rulau filme americane, când aștepta autobuzul care nu venea și, În general, când Încerca să arate că aștepta ceva cu nerăbdare ori chiar Îi era dor de cineva sau ceva. Despre Foameangât se zvonea prin cazarmă că era nepotul de frate al unui general și că marele grangur trăsese o grămadă de sfori - inclusiv pe la comisiile medicale - ca să-și scoată protejatul ofițer și să-l proptească nu - cum s-ar fi cuvenit - la comanda vreunui pluton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încă de adâncul leșinului. Monstrulică se Întrebase destulă vreme după aceea dacă Într-adevăr despiedicase arma, dar oricât de adânc scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre acel presupus gest. Tot ce știa era că la un moment dat zgomotele cazarmei Încetaseră brusc, În vreme ce din cer Începuseră să cadă din nou fulgi de zăpadă ce foșneau ușor și pașnic. Liniștea lăsată deodată și vraja stârnită de căderea zăpezii Îl duseseră atunci cu gândul pe Monstrulică pe vremea când i se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rămăsese o parte din spiritul Anului Nou. Seara aceea însemna a cincisprezecea zi din Luna Întâi. Tatăl lui Shojumaru nu era în tabără. În pofida frigului, stătea pe un taburet de campanie care fusese plasat pe creasta unei coline, departe de cazărmile improvizate. Nu era adăpostit de vânt, iar acesta îi tăia carnea și aproape îi îngheța sângele în vene. Dar Kanbei privea concentrat spre întinderea întunecată, de parcă ar fi fost statuia de lemn a unui războinic. — Tată, eu sunt. Când Shojumaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shojumaru înțelegea foarte bine, că tatăl său îi dezvolta simțul științei militare, în funcție de eveniment sau de moment. O căldură lăuntrică simțea până și în gravitatea tatălui său și se considera extrem de norocos. Kanbei își luă toiagul și porni, șchiopătând, spre cazărmi. Dar, în loc de a intra în tabără, păru să-și continue drumul singur în josul muntelui, iar însoțitorii lui îl întrebară, neliniștiți, unde se ducea. — La poale, răspunse simplu Kanbei și, cu toate că se sprijinea în baston, începu să coboare cărarea în pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de lumină, se întrebă: „De ce e capabil Hideyoshi?“ Apoi strigă, pe un ton aspru, cum nu folosea decât rareori: — Sakuza! Sakuza! Unde-i Sakuzaemon? Se întoarse repede și porni spre tabără cu pași lungi. Un vânt violent și neguros zgâlțâia cazărmile ca un val imens. — Da, stăpâne! Yojiro e aici! răspunse un slujitor, alergându-i în cale. — Yojiro, chemarea la arme. Plecăm imediat. În timp ce armata ridica tabăra, Mitsuhide le trimise depeșe urgente tuturor comandanților, inclusiv vărului său Mitsuharu din Castelul Sakamoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai bun prieten pe care l-ai avut vreodată, dar, pe urmă, vă treziți amândoi la realitate și vă alegeți cu un stăpân, nevastă, copii... Când privești în urmă la sentimentele pe care le-ați avut când locuiați împreună în cazarmă, descoperi că s-au cam schimbat. Felul cum vezi lumea, ochii cu care îi privești pe ceilalți - toate spun că te-ai maturizat. Prietenul tău nu mai e același și nici tu nu ești. Prietenii adevărați, curați și devotați sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lemne, se deschideau drumuri, peste tot se construiau fortificații și puteai crede că, peste noapte, avea să răsară un șir de fortărețe. Dar munca de construcție nu mergea chiar atât de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare. Fură clădite trei palisade de lemn, în timp ce chiar deasupra drumului pe care cel mai probabil avea să se îndrepte inamicul spre atac, fură înghesuite stânci enorme și copaci. Regiunea dintre Muntele Higashino și Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e adresată fratelui meu. Vino cu mine. Mergem chiar acum la fratele meu și anunțăm tabăra principală de la Muntele Nakao. Seniorul și vasalul ieșiră prin palisadă și urcară spre piscul Muntelui Yukiichi. Poziționarea oamenilor și a cailor, porțile palisadei și cazărmile deveneau tot mai strânse și mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru în zare cetatea, care arăta ca un castel, și putură observa nenumărate corturi răspândite pe culme. — Spune-i fratelui meu că am venit. În timp ce Yasumasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trupelor atacante să se apropie cu ușurință. Dar, când reușiră, în sfârșit, să traverseze primul șanț, văzură că soldații din castel dăduseră foc podului de la poarta din față. Flăcările săreau spre turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în fortăreața principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eram în drum spre Focșani, la unitatea de care aparțineam. Cum detașamentul nostru era deja constituit, iau în primire un pluton și la 22 februarie, pe o promoroacă geroasă, treceam Nistrul staționând provizoriu la Tiraspol. Am rămas cantonați într-o cazarmă sovietică, sperând să facem Paștele în această localitate, însă un ordin scurt ne pune în mișcare spre Răsărit, în necunoscut. Ne-am deplasat prin Dalnik și Vacarjani, localități în care avuseseră loc lupte crâncene în vara lui 1941, pentru cucerirea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fost amenajată pentru întrunirea sfatului țării și pentru alte întâlniri oficiale ale domnului, atunci când stătea în mănăstire. Clădirea are două balcoane cu scări exterioare, iar la parter și subsol sunt pivnițe. În cuprinsul incintei se aflau altădată toate construcțiile trebuitoare: cazărmi, grajduri, șuri, hambare dispuse în proximitatea curtinelor și de-a lungul lor pentru ca spațiul din mijloc să rămână liber și să poată asigura staționarea și circulația oamenilor din garnizoană și punerea cailor la conovețe. Fotografiile vechi ne dezvăluie existența pe
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
un podeț de lemn, care face legătura cu stăreția. La etajul doi, în foișor, se poate ajunge atât prin stăreție, cât și pe scările laterale lipite de turnul foișor. În cuprinsul incintei de la Cetățuia se aflau „altădată toate construcțiile trebuitoare: cazărmi, grajduri, șuri, hambare, în genere dispuse în proximitatea curtinelor și de-a lungul lor pentru ca spațiul din mijloc să rămână liber și să se poată asigura staționarea și circulația oamenilor din garnizoană și punerea cailor la conovețe. Din toate acestea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
bine adu-ți aminte de Poarta Cazacilor de la Curtea gospod, așezată la intrarea dinspre Ulița Rusească, cam spre răsăritul Curții domnești. De ce se cheamă Poarta Cazacilor? Pentru că în slujba voievozilor sunt și lefegii cazaci, iar lângă acea poartă își au cazarma. Simplu, nu? Ia adu-ți aminte de zapisul întocmit la 20 februarie 1734 (7242) și ai să vezi... Da, da. E vorba de zapisul în care se explică: „Adecă eu, Vasile cazac în Curte, împreună cu femeia mea Zamfira, făcut-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
slavă, ci în furci, precum criminalii dovediți, dar deocamdată cuțitul e în mâna lui. Totuși, el ar trebui să se consulte cu spiritul lui Ceaușescu, despre avantajele și mai ales, dezavantajele unei plimbări, în zi de Crăciun, la o anumită cazarmă din Târgoviște. Eu personal ,consider că ar fi primit acolo cu drag și hrănit din belșug cu plumb și fier, pentru întărirea oaselor. Dă-i Doamne gândul cel bun, ca să meargă cât mai curând acolo! Eliberarea finală a poporului român
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
rând cronologic așezate portretele domnitorilor Moldovei, începând de la Bogdan-Dragoș. Curțile erau înconjurate de un zid cadrat, întărit cu turnuri; în unul din acestea, cel dinspre Bahlui, care până la 1834 era încă în picioare, pe locul ce-l formează astăzi colțul cazărmii grenadirilor, ce iese în uliță în preajma caselor răposatului logofăt Grigorie Ghica, în acel turn zic, s-au tăiat vornicul Manolachi Bogdan și spatarul Ioan Cuza, prin porunca domnului Constantin Moruz, în 18 august 1778. Zidul dimprejurul curților avea trei intrări
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
socoteala d.d.vorn. F. Balș și V. Alecsandri (tatăl poetului), lucrările se și începură în primăvara anului 1841(...) Zidurile de primprejurul curților, în mare parte, precum și turnurile se stricaseră încă în anul 1834, spre a se face pe locul lor cazărmile oștinești, iar poarta curții, ascunzând privirea, fu doborâtă în anul trecut. Palatul în forma sa de astăzi, fu gata în toamna anului 1843 și peste iarnă Adunarea obștească ordinară și-a avut în el ședințele sale (...) Definitiva însă împlinire a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită, să joace jocul obligat. Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea afla despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]