740 matches
-
scenariu de paternitate literară, implicarea intimilor Henriette Yvonne Stahl și Ion Vinea în viața sa diurnă, dar, periculos, și în elaborarea propriei opere, determinînd dubii de mai toate naturile. Complăcîndu-se într-un moment de maxim profitabilă colaborare cu regimul prin cețoase servicii... de negru percepute celor doi, analiza însăși a propriei opere are de suferit în chiar gradul serios de îndoială privindu-i originalitatea. În plus, e și nefericita soartă a celor doi apropiați, rămași zălog unei Securități primitiv punitive după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
baconskyene posedă, dincolo de desfășurarea narativă ce justifică încadrarea tipologică menționată, un accentuat caracter parabolic; personajele, întotdeauna nenumite (cu excepția straniului călugăr Apolinarie din Farul), sunt în fapt ipostaze existențiale umane exemplare - paznicul, meșteșugarul, artistul, salvatorul -, încorporate vremelnic în trupuri și figuri cețoase, lipsite de orice concretețe. Lumea acestor umbre umane este una enigmatică, confuză și obscură, în care trăirile și percepțiile „personajelor” sunt abulice, situate la granița dintre vis și realitate, apropiind astfel scrisul lui B. de suprarealism - filon literar care, abandonat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit o bluză întinsă pe genunchi. Apoi, când văzduhul s-a amestecat cu umbra ultramarin, a ridicat capul, lăsând deoparte lucrul, cu ochii pierduți în depărtările cețoase ale câmpiei. Neîndrăznind să rupem tăcerea, îi aruncam din când în când priviri pe furiș: oare avea să ne facă o nouă confidență, și mai tainică, sau, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, avea să ne citească, aducându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
niște lacuri mari. Cel mai mult mă mira liniștea... În balconul nostru auzeam liniștea aceea somnoroasă a Parisului inundat. Niște valuri clipocind la trecerea unei bărci, o voce înăbușită la capătul unui bulevard scufundat. Franța bunicii noastre, asemenea unei Atlantide cețoase, ieșea din valuri. 2 - Chiar și președintele era nevoit să mănânce hrană rece! A fost prima replică ce a răsunat în capitala acestei Franțe - Atlantide a noastre. Ne imaginam un bătrân venerabil - ale cărui trăsături îmbinau nobila prestanță a străbunicului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
oare să descifrăm acele formule cabalistice? Potârnichi și ortolani! Prepelițe de podgorie à la Lucullus! Bunica, înțelegătoare, căuta echivalente evocând alimentele foarte rudimentare ce se găseau încă în magazinele din Saranza. Încântați, gustam din acele mâncăruri imaginare agrementate de răcoarea cețoasă a oceanului (Cherbourg!), dar trebuia deja să pornim din nou pe urmele Țarului. Ca și el, pătrunzând în palatul Élysée, ne-am fâstâcit la vederea tuturor acelor haine negre care au încremenit la apropierea lui - gândiți-vă puțin, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fermecate, învățate la banchetul de la Cherbourg, m-am simțit altfel decât ei. Nu din cauza erudiției mele (nu știam, pe atunci, cu ce semănau potârnichile și ortolanii aceia faimoși). Pur și simplu, clipa aceea care era în mine - cu luminile ei cețoase și cu mirosurile ei marine - transformase în ceva relativ tot ce ne înconjura: orașul și înfățișarea lui stalinistă, așteptarea nervoasă și violența obtuză a mulțimii. În loc de mânie împotriva oamenilor care mă impinseseră afară, simțeam acum o ciudată compasiune: ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals vis, plimbarea ei, seara, a fost atât de obișnuită, de reală! A traversat o stradă cu caldarâmul lucind la lumina cețoasă a unui felinar. A împins ușa unei brutării. Interiorul ei cald, bine luminat, i-a părut familiar - până și culoarea lemnului lăcuit al tejghelei, până și aranjarea prăjiturilor și a bomboanelor de ciocolată în vitrină. Patroana i-a zâmbit amabil
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mult mai multă pâine! Două, trei, ba nu, patru pâini mari și rotunde! Și să rețină numele străzii pe care era brutăria aceea grozavă. S-a apropiat de casa din colț, a ridicat ochii. Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau. „Ce proastă sunt!, și-a spus ea deodată. Asta e strada pe care locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Élysée m-au ajutat să înțeleg Doamna Bovary. Cu o intuiție fulgerătoare, sesizam amănuntul următor: degetele usuroase ale coaforului, care trag și netezesc cu îndemânare părul Emmei. În salonul acela strâmt, aerul e greu, flacăra lumânărilor care alungă umbrele serii - cețoasă. Femeia așezată în fața oglinzii tocmai și-a părăsit tânărul amant și acum se pregătește să se întoarcă acasă. Da, am ghicit ce putea să simtă o femeie adulteră, seara, la coafor, între ultima sărutare de la o întâlnire la hotel și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
orașul acela franțuzesc, într-o dimineață luminoasă de toamnă -, când a simțit irealitatea absolută a acelei plimbări atât de simple, totuși, a scos din buzunar un petec de hârtie și a recitit a suta oară vestea morții, înscrisă cu litere cețoase, și numele soțului ei, scris de mână cu cerneală violetă. Cineva o striga deja la celălalt capăt al coridorului. Urma să sosească un nou convoi de răniți. „Samovare!” Așa îi numea uneori, în conversațiile lor nocturne, tatăl meu și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
piață...” Da, o parte din viața mea rămăsese în urmă. Copilăria. În fond, conversațiile noastre despre verzi și uscate nu erau, în vara aceea, cu totul nejustificate. Ploua adesea și, în amintire, tristețea mi-a colorat vacanța aceea în tonuri cețoase și calde. Uneori, în străfundul cenușiului lent al zilelor, se ivea pe neașteptate un crâmpei din serile noastre de altădată - vreo fotografie descoperită din întâmplare în cufărul siberian, al cărui conținut nu mai avea de mult nici un secret pentru mine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
creierul cu decibelii lor. Mai târziu, în liniștea serii, priveam îndelung câmpia pustie cu dungile întunecate ale ierbii smulse ici și colo. Îmi spuneam că a fost odată un copil care își imagina un oraș fabulos înălțându-se deasupra orizontului cețos... Copilul acela nu mai exista. Mă vindecasem. Din ziua aceea memorabilă de aprilie, mini-societatea școlară m-a acceptat. Colegii m-au primit cu generozitatea aceea condescendentă pe care o ai față de neofiți, față de reconvertiții zeloși sau de pocăiții entuziaști. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
flancul unei șalupe care purta urme de incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei, o funie întinsă lângă cabină: câteva bucăți de pânză colorată fâlfâiau ușor - rufe care se uscau de ani de zile... Seara era caldă, cețoasă. Mirosul apei se îmbina cu efluviile fade ale socului. Din când în când, un vas care se vedea trecând în depărtare, în mijlocul Volgăi, trimitea în șenalul nostru un șir de valuri leneșe. Barca noastră începea să se legene, frecându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-o singură viață cerul acela de primăvară și trupurile lor schilodite... „Stalin? Dumnezeu?”, era să întreb, dar aerul de stepă făcea cuvintele aspre, greu de rostit. Nu mai fusesem niciodată atât de departe. Saranza se înecase demult în adierea cețoasă de la orizont. Escapada aceea fără țel ne era indispensabilă. În spatele meu, simțeam aproape fizic umbra unei mici piețe moscovite... Am ajuns în cele din urmă la un terasament de cale ferată. Șinele lui marcau un hotar suprarealist în nemărginirea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să găsesc un hotel, apoi un apartament cât mai aproape de noul meu post, la radio... La Paris, dimineața am avut iluzia trecătoare a unei adevărate reîntoarceri: pe o stradă, nu departe de gară, o stradă încă somnoroasă în dimineața aceea cețoasă, am văzut o fereastră deschisă și interiorul unei încăperi ce respira un calm simplu și cotidian, dar misterios pentru mine, cu o lampă aprinsă pe masă, o comodă veche din lemn întunecat, un tablou ușor desprins de perete. M-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Am grăbit pasul, bâjbâind pe un gazon ud. M-am sufocat. Vederea mi s-a fărâmițat într-o mulțime de fațete tăioase. Mi-a venit să mă ascund ca un animal. O poartă larg deschisă m-a îmbiat cu golul cețos al unei alei largi care se întindea dincolo de ea. Parcă înotam între două șiruri de copaci, în aerul mat de la sfârșitul zilei. Aproape imediat, aleea s-a umplut de fluierături stridente. M-am întors într-un pasaj mai strâmt, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea, dându-și deoparte șuvițele ude de pe frunte. Genele ei se irizau sub razele asfințitului... NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910. Auzeam liniștea cețoasă, clipocitul apei la trecerea unei bărci. O fetiță, cu fruntea lipită de geam, privea oglinda palidă a unui bulevard inundat. Trăiam atât de intens dimineața aceea tăcută dintr-un mare apartament parizian de la începutul secolului... Și dimineața aceea dădea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
VIEȚII Iată-ne cu iarna în țară! Parcă nesperat de repede! Ea a sosit noaptea, pe furiș, de pe vârful munților în vale, și s-a grăbit să-și scuture cojoacele pe fața pământului pentru ca să se afirme stăpânirea ei... Dimineață posomorâtă, cețoasă, care te îmbie să nu-ți părăsești cearceafurile moi și pledul pufos, plăcut mirositor a levănțică... Limbile vechiului orologiu arată deja ora șapte. Cu mare efort deschid geamul deja brumat de steluțe argintii. Vreau să văd ce se petrece afară
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
m), acoperit de zăpezi veșnice 463, Cape Farewell (extremitatea nord vestică a Insulei Sudice). În ziua de 24 martie 1770, Cook atinge extremitatea nord-vestică a Noii Zeelande, care va primi ulterior denumirea de Cape Farewell. Continuă Înaintarea pe o vreme cețoasă prin strâmtoarea ce-i va purta numele. Dacă la Început atitudinea băștinașilor a fost războinică, aceștia năpustindu-se spre bărcile englezilor, noile descinderi pe țărm, spre sud sud-vest au fost mai prietenoase, maorii dorind să facă troc, mai ales cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
-se mai bine sau mai rău din același pământ, încălzite mai mult sau mai puțin de același soare, înmulțindu-se în timp, rămânând fiecare cu individualitatea și soarta sa. Și toate vorbeau românește: mai răstit, mai duios, mai înțelept, mai cețos, mai spurcat, mai anapoda și-n câte alte feluri că deh! mare-i grădina Domnului - și apoi, nu-i așa? nici într-o familie, cât de mică, adeseori nu vorbesc toți aceeași limbă. Ba să vorbească toți aceeași limbă! Și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu al amintirilor. Angelic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
la aniversarea lor. Nu bănuia că-și vede tatăl pentru ultima oară. S-a întors la București. A doua zi, 26 noiembrie, s-a scurs în liniște. A urmat ziua de miercuri, 27 noiembrie 1940, care, încă din zori era cețoasă și friguroasă. Se părea că vara tîrzie se sfîrșise. Noaptea de 26 spre 27 noiembrie s-a dovedit a fi o noapte ieșită din comun pentru București. Legiunea a organizat un raid demențial la închisoarea Jilava, unde erau deținute "somitățile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
până la maltratare, dacă veneau în contact cu un Frate de Cruce, un legionar, sau dacă citeau un conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
săi de o strălucire nepământeană o atitudine diferită: o înțelepciune în același timp sălbatică și glacială, afirmând lumea Voinței"98. Regimul nocturn sugerează deopotrivă lumea către care deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o lume fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei existențiale. Singurele personaje cărora le putem vedea fața par cufundate în somn, un somn care ia un aspect letal. Umanitatea proiectată într-un cosmos închis oricărei explicații pare la rândul ei prizoniera angoasei. Trupurile sunt purtate într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apariții, Maria Magdalena, ori poate sfântul Ioan, pentru că este greu de decelat în ce privește făptura fantomatică care pare să vegheze scena. În mijlocul cerului întunecat se deschide un ochi de lumină, insuficient pentru a lumina scena, amplificând parcă mai mult caracterul ei cețos. În Noua revistă română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect religios, de un simbolism difuz, semnate de Vermont; Iisus care predică, pe măsură ce, în fața lui, sunt aduși bolnavii, generează un efect de siluetă, o imaterialitate pe care pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]