11,246 matches
-
i a răspuns femeii: -„Încă nu!” Stau și mă întreb de ce? Că n-am vrut niciodată să fac rău cuiva. Binecuvântez și acum pe toți cei buni și răi, văzuți și nevăzuți și le doresc conștientizare și Lumină și tot ce-și doresc, numai să nu mai aibă putere asupra mea și a casei mele și mulțumesc Maicii și Părintelui Ceresc și tuturor Înaltelor Spirite ce-mi stau mereu alături și mă protejează: MULȚUMESC! Într-altă seară am fost la mama
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ținut / niciodată de mână. / Iubesc orașul acesta străin / cu străzile lui furnicar, pe care pașii noștri/nu s-au intersectat nicicând. / Iubesc orașul acesta străin / cu vitrinele lui strălucitoare,/în fața cărora nu ne-am oprit împreună/alegând ceva... nu contează ce. / Iubesc orașul acesta străin și atât de pestriț,/în care toți aleargă grăbiți,/în care nimeni nu cunoaște pe nimeni, / în care se stă cu zecile de minute la stop, / în care imense clădiri de sticlă / se amestecă de-a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
trezească ființa amorțită de veșnica scuză... „Merge și așa”. Oamenii, din nefericire, nu mai știu, nu mai au răbdare să privească în sufletul celuilalt. Totul pare un du-te-vino, în viețile noastre. Nu e timp, nu avem timp, mereu aceeași placă ce-și derulează hitul într-un ritm nebun. Stop! Opriți caruselul, altfel ne vom dezintegra iremediabil, în acest univers. Dumnezeule! Prinsă de iureșul acestor gânduri, n-am realizat că, de mai bine de zece minute, mă învârt ca un leu în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ținut niciodată de mână. Iubesc orașul acesta străin cu străzile lui furnicar, pe care pașii noștri nu s-au intersectat nicicând. Iubesc orașul acesta străin cu vitrinele lui strălucitoare, în fața cărora nu ne-am oprit împreună alegând ceva... nu contează ce. Iubesc orașul acesta străin și atât de pestriț, în care toți aleargă grăbiți, în care nimeni nu cunoaște pe nimeni, în care se stă cu zecile de minute la stop, în care imense clădiri de sticlă se amestecă de-a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dimineață, șoptindu-mi, pentru veșnicie. -Te iubesc, mami! FLASH 10 (Despre oameni și câini) unei prietene cu suflet de copil: actrița Petronela Chiribuță - Mai bine ai crește un copil, nu să-ți pierzi vremea cu astfel de lucruri. Ești femeie, ce Dumnezeu! O priveau revoltate și în vocile lor, asprite de trecerea timpului, se simțea disprețul mai ceva ca lama unui cuțit. Scena ce mi se desfășura în fața ochilor părea desprinsă dintr-o sală de tribunal. „Completul”: câteva femei trecute de 60
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
revoltate și în vocile lor, asprite de trecerea timpului, se simțea disprețul mai ceva ca lama unui cuțit. Scena ce mi se desfășura în fața ochilor părea desprinsă dintr-o sală de tribunal. „Completul”: câteva femei trecute de 60 de ani ce-și petreceau după amiezile în parc, zilnic în același mod, făcând schimb de rețete, văitându-se de greutățile inerente vârstei și, inevitabil, discutând ultimele știri mondene de pretutindeni. Inclusiv pe cele din cartier. „Acuzata”- mult mai tânără, blondă, cu niște
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vorbi de rutină. De la cafeaua băută dimineața, încet pe terasă, printre sărutări cu aer adolescentin, până la momentele în care în bucătăria mică experimentau împreună diverse preparate culinare, toate aceste momente aveau savoarea de neegalat a începuturilor. Dulce, atât de dulce... - Ce-ai găsit tu la mine? Uită-te și tu... - Chiar pe tine, răspundea ea, trecându-și mâna drăgăstoasă prin părul lui grizonat. Discuția se purta aproape în fiecare dimineață, devenise un obicei... Lui îi plăcea să audă răspunsul ei, să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
această presimțire îl bântuie, cu puteri mereu sporite. "Salvarea" sa constă tocmai în capacitatea de a capta quiditatea obiectelor, retorica lor asumată și disimulată, care devine, printr-o logică a metaforismului, însăși esența poeziei. Dar, pentru Emil Botta, nu numai ce-ul obiectelor este "materie" poetică, ci în primul rând expresivitatea lor. "Expresivitatea lucrurilor (... ) nu trebuie oare să afle în limbajul însuși, și, mai exact, în puterea sa de deviație în raport cu folosirea sa obișnuită, o putere de a desemna care scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ei că sunt individual tirani, deși au practicat tirania. Pe de altă parte, nu cred să fi întâlnit vreun rus care să fie normal; asta nu mi-o pot explica decât prin faptul că, probabil, s-au corcit cu tătarii. Ce-și închipuie rușii? C-a fost pus jos Hitler și ei sunt vaccinați? Au intrat într-un teren minat: în spațiul planetar al intereselor anglo saxone, al negustorilor ăstora. Dacă ești în calea unui automobil anglo-saxon, apare războiul. Păi ce
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
cu popoarele limitrofe, căci n-au ce căuta în Europa. Visul meu e ca fiecare babă română să mulgă vaca cu cască militară pe cap. Eu nu sunt orgolios deloc. Dar dacă cineva mă calcă pe nojițe, mi-aduc aminte ce-am fost. Toată viața am dorit să ajung în clanul conducător, pentru a face oamenilor binele cu carul... Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuță de pușcăriaș. Ne dădeau o zeamă chioară și mămăligă friptă. M-au bătut... M-
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Neputincios În a-și salva copiii, agitându-se În toate părțile, chemând la rândul lui ajutoare. Totul a fost zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile, undeva În aval. Grea durere pentru cei rămași. O mamă Încă tânără ce-și striga cu disperare pierderea suferită, un bărbat Înnebunit de durere că nu și-a putut salva fetele de la Înec, văzându le cum erau Înghițite de ape. În urma carului funerar o femeie gârbovită de ani și de neajunsuri, bunica fetelor
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-i apere pe cei nevinovați, deschizând cerurile celor fără noroc. Bunica închidea fereastra și se-nchina și parcă ne apăra sfântul proroc! S-a înălțat la ceruri tras de caii de iarnă în drumul lui anotimpuri se răstoarnă, Cine știe ce-o să mai vină, ce frig în orbite, sau ce foc va arde altare învinuite de păcat, de pământul uitat cu soarele îmbrățișat. Singurătatea îmi sună în urechi ca un clopot și mă asurzește de tot. În fiecare colț se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
i-a răspuns femeii: -„Încă nu!” Stau și mă întreb de ce? Că n am vrut niciodată să fac rău cuiva. Binecuvântez și acum pe toți cei buni și răi, văzuți și nevăzuți și le doresc conștientizare și Lumină și tot ce-și doresc, numai să nu mai aibă putere asupra mea și a casei mele și mulțumesc Maicii și Părintelui Ceresc și tuturor Înaltelor Spirite ce-mi stau mereu alături și mă protejează: MULȚUMESC! Într-altă seară am fost la mama
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
costumele lor, Lucy și Shelley fug acasă, se dezbracă fără să fie văzute de bunica și se culcă. A doua zi dimineață, când coboară la micul dejun, fetele aud noutățile pe care le-a adus bunica din sat. − Știți voi ce-am auzit azi la piață? Baba Florea a văzut aseară niște stafii care au împins-o de și-a spart capul, iar țața Veta le-a văzut și ea, i-au furat cârja și au trântit-o de și-a
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
zona Brașovului și Făgărașului. Așezată, așa cum am arătat, în cea mai mare parte pe podul terasei din dreapta Prahovei, la altitudinea de 500-550m, Breaza este de fapt o grădină cu case și vile de vacanță, cu locuitori harnici, iubitori de frumos, ce-și petrec sfârșitul de săptămână într-un mediu liniștit, sănătos și tonifiant. Casele se risipesc pe pante, prin poieni și livezi, ori sunt grupate în lungul terasei pe o distanță de opt km. dându-i așezării chipul unui adevărat „Câmpulung
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
presupune și existența iubirii. Chiar și în cazuri de „căsătorie din dragoste” se întâmplă ca regula contractuală să nu lase iubirea să crească în toată libertatea. Ceea ce poate duce fie la ruptură, fie la conviețuirea în continuare a două persoane ce-și rămân străine. * * * Cititorul are dreptul să se întrebe de ce am făcut această lungă paranteză: doar de dragul de a povesti un film care m-a impresionat? Răspunsul este simplu: se pare că în substanța poveștii din pelicula inspirată de romanul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
orice trecere în fața Ilincăi. Hai să plecăm, se rugă Ilinca. Cum să plecăm? se împotrivi Tomiță. Și comoara? Păi da, ce facem cu comoara? Doar n-am venit aici după iezi, glăsui cu maturitate Bărzăunul. Ba eu plec acasă, fie ce-o fi, se arătă neînduplecată Ilinca. Mergi cu mine, Virgil? Îîîîî... începu să se bîlbîie Virgil, pus în cea mai cumplită cumpănă din viața lui. Să zică nu? Mai bine moare. Să zică da? atunci tot visul comorii se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
i-am chemat eu! Am înțeles! Virgil, auzind că pînă și acel străin, atît de respectat de Potîngă, era interesat de prezența lor acolo, se făcu mic de tot și simți inima bătîndu-i nu în piept, ci în cap. Oare ce-or să ne facă? gîndi el încruntîndu-se. În acel moment, aproape fără să fie observat, apăru Bărzăunul. Venea încet, uitîndu-se speriat în toate părțile, de parcă atunci ar fi căzut din lună. Dînd cu ochii de Virgil, se opri la cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ea, dar că nu s-ar mai duce a doua oară nici dacă-l tai. De ce? N-a vrut să-mi spună. Poate că... cine știe?... Tu nu știi cît îs de superstițioși moșnegii? Ori poate o fi știind el ce-o fi știind. Și tot el mi-a zis că apa lacului izvorăște din gropniță și, dacă mergi pe albia ei, ajungi la cetatea din Dealul Ursului. Na, că m-ai dat gata, făcu Virgil dezumflat. O fi poate vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spus doctorului de la dispensar, lui Pompiliu Stănescu, despre care zic unii că-și face injecții cu vin ca să uite total de existența apei, ei bine, i-a spus despre ce-au descoperit în Peștera Liliecilor! Veți zice, poate: ei, și ce?... Doar tot trebuia să se audă odată și-odată. Păi nu-i așa, frate! Hai să judecăm lucrurile cum trebuie. Nu-i așa, zic, pentru că la întoarcerea din pădure s-au sfătuit cu toții, în afară de Virgil, care tăcea și părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cumva să facă vreo cangrenă. Și, uite-așa, l-a luat iar de la început, să-i spună fiecare pas pe care l-a făcut din sat pînă la peșteră. Iar Nuțu... Nuțu a spus tot, ba chiar și pe deasupra. Adică ce pe deasupra? Păi, uite ce: văzînd cît de tare insistă doctorul asupra fiecărui amănunt, i-a spus că a mai văzut pe pereții peșterii, cum văzuse el într-un film american cu căutători de aur, un fel de pietricele mai strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Eu zic să mai așteptăm totuși o vreme și pe urmă luăm poliția și cîțiva vînători cu armele și mergem iar acolo, nu? Are dreptate Matei, fu de părere Nicanor. Cred că-i mai înțelept să tăcem din gură. După ce-și uscară bine hainele și se mai cinstiră cu cîteva ulcele cu vin de la moș Lazăr Brusture, plecară spre casele lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Unde se vede că orice om bea doar o singură dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși nu mă mai tem nici dacă se adună în haite, ca lupii! Ce-or să-mi facă toți Nicanorii și toate Răgăliile de care-mi spui?... Or să mă bată ?... E, he! Noi nu mai trăim în vremea bîtei, amice! Mă, taci, că de nu... Și Matei ridică mîna ca pentru a lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de viață se vor relua; viața embrionară din catacombele solului își va relua evoluția. Profesorul: Una dintre cele mai mari Agenții Spațiale ale Terei a trimis un robot care a aselenizat pe Marte. Și primele date transmise pe Tera confirmă ce spui: robotul deja a transmis fotografii și s-a apucat de săpat în sol și la analize, pentru a descoperi eventuale elemente care ar fi putut să susțină eventual cândva viața. Robotul minune a fost lansat în 2011, ora Terei
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de pe o planetă. Așa că vă sfătuiesc să controlați bine roboții cu inteligență artificială indiferent de generație. Aurora: Cum și cănd te odihnești? Evelin: Prin structura noastră noi nu obosim, dar periodic facem căteva ore de repaos singular, în care rememorăm ce-am făcut și ce urmează să facem. Aurora: Atunci odihnă plăcută. Ai la dispoziție tot laboratorul și apartamentul oaspeților. x x x în laborator, în jurul mesei: Evelin, Profesorul, Aurora, Eva și Adam. Ela servește suc și cafea. Evelin într-un
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]