3,622 matches
-
unul din osmalâi. Uite, bre, un moldovean! - făcu turcul din avangardă. — Și ce vrea, bre? - zise cel din tranșee. Nimic, bre, ce să vrea? Păi atunci hai sictir, bre! - zise supărat osmalâul. Cântă, bre! - îi dădu el o palmă după ceafa unuia cu vioara. Tuciuriul își puse instrumentul sub bărbie, își dezveli dinții ireproșabili într-un surâs luminos și porni un cântec săltăreț, din care Metodiu nu reținu decât primele două cuvinte: Ozoseip, ozoseip... Episodul 214 A FI TURC — Șezi, oleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ți fie frică - zise el. Dacă nu te-am omorât când te-am văzut venind, de ce-aș face-o acum? Oameni suntem... Metodiu se mulțumi să înghită, sfios, în sec. — Cald, bre - zise turcul dându-și și fesul pe ceafa și privind câmpia nemărginită: Mai dihai ca la noi. De unde sunteți de loc? - îndrăzni bunul călugăr. — Din Anatolia, bre, dintr-un sat, Cașmurük îi zice, dac-ai auzit - răspunse turcul. — N-am auzit, să fie cu iertare - răspunse Metodiu. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
meștere, dă-i drumul! Salută pe cei rămași pe caiac și se așeză pe un butoi. Căpitanul Georgios, tremurând ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse turcul, ridicând plosca adusă de grec. — Să trăiască și să înflorească - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nou și murmură: Și acum încearcă să te odihnești. Ai nevoie. Se ridică și făcu câțiva pași fără nici o țintă, dar, după câteva clipe, scoase din toc un pistol mare și, răsucindu-se puțin, trase un singur foc. Împușcat în ceafă, Maurizio Belli căzu cu fața în jos, fără să-și dea seama măcar de ce fusese ucis. Numărul unu, un flegmatic sud-african pe nume Sam Muller, care asistase la scenă fără să scoată un cuvânt, se întoarse și-i aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care nu dădea ascultare unei vechi zicători care, în puține cuvinte, concentra veacuri de experiență a nenumăraților călători pe pământul care nu servea decât doar pentru a fi străbătut, era condamnat dinainte să moară în această încercare. În general, capul, ceafa sau spatele, bine protejate, rezistă la soare, la căldură și la reverberația nisipului, de cinci ori mai bine decât pieptul, fața sau ochii; și dacă aceștia din urmă nu sunt destul de închiși la culoare, incapacitatea lor de a se apăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe întuneric, dar nu-mi explic de ce l-au executat în felul ăsta în plină zi. — Crezi că era grav rănit? — Nu părea. Vorbea normal când, dintr-o dată, ăla care pare a fi șeful i-a tras un glonț în ceafă... Poate că a făcut-o ca să ne acuze pe noi... - spuse Suleiman. — M-am gândit și eu, dar nu asta mă îngrijorează... - observă Gacel. Mă îngrijorează faptul că această execuție este o dovadă că sunt dispuși să meargă până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
CÎnd m-am mai obișnuit cu Întunericul din cameră, am observat că era nebărbierit de multă vreme, avea buzele crăpate și Îngălbenite de tutunul ordinar al țigărilor naționale, Își ducea simultan mîna stîngă la frunte și pe cea dreaptă la ceafă. Am crezut că e un tic, dar omul acesta care nu Împlinise Încă cincizeci de ani Îți lăsa impresia că joacă impecabil rolul unui octogenar nebun. Mai tîrziu, cînd venea pe la noi, În Tei sau În noul nostru apartament, proprietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Sună. Ce mă fac... dacă e ea? N-am mai văzut-o de cînd ...acum ce-i spun, că n-am știut, că am fost plecată din București, că m-am internat În spital, ei, care are un ochi În ceafă și le vede pe toate? Ce-i spun, că mi-a fost frică și nici nu mi-a păsat de ea, ci de mine? Sună. Nici dacă Îmi recunosc lașitatea n-o să mă creadă, o s-o țină pe-a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
reci ca țurțurii de gheață că gîndii că moartea d-acolo Începe. Și vecinele toate În jurul meu să-mi deie apă, să-mi deie pîine, pîn ce-a venit coana Didina și nu zici că-mi trage un pumn după ceafă, de-am gândit că atît mi-a fost. Și numa ce-ncep a tuși să-mi scot bojocii nu alta, simții că mi s-a rupt ceva În beregată și-am scuipat ditamai osu cu bale și sînge, da nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spre răsărit, alta spre apus. La răsărit e un copil care culege pietricele În parcul Ioanid, un băiețel de doi ani, oacheș și vorbăreț. Îi simt mîna În mîna mea, Îi aud rîsul, Îmi lipesc fața de adîncitura moale a cefei lui. Miroase a miez de pîine proaspătă. Trăiește. Respiră. Mănîncă. Plînge. Urinează. Îi cunosc fiziologiile pe de rost. E viața. E realitatea cu zgomotele ei, cu mirosurile ei, cu secrețiile ei; mi se oferă simțurilor, e asemeni mie alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Începe competiția, eu o Închei. La apus e alt copil care culege pietricele, o fetiță de doi ani, oacheșă și vorbăreață. Nu-i simt mîna În mîna mea, nu-i aud rîsul, nu-mi lipesc fața de adîncitura moale a cefei ei, nu are miros. Nu trăiește. Nu respiră. Nu mănîncă. Nu plînge. Nu urinează. E fetița care am fost - Ficțiunea. Rece. Inertă. E doar clișeul unei vieți păstrat Într-un seif al creierului. Între aceste două imagini În care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce-am trimis acolo europenii au cam obosit Îi salvează tehnica aici nemții sînt ași dar n-au coaie interesanți sînt asiaticii indienii vin cu altceva dar umblă prea mult la simboluri la metafizică e nevoie de o lovitură după ceafă de o realitate violentă o fotografie care să te pălmuiască să muște o fotografie agresivă asta le ofer eu pe oameni dacă Îi scarpini Îi adormi ce tot face cu batista aia galbenă uite c-o duce la gură doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fel și în celelalte tot așa, trei luni la rând, până ce a izbucnit revoluția. Atunci a venit Károly, conductorul, care m-a anunțat că, în drum către teatru, domnul artist Ulrich a fost împușcat. „Dar din imediata lui apropiere, în ceafă, așa că te rog să mă crezi, dragă Magdi, că nu a suferit deloc“. Și atunci mămica a începu să simtă că înnebunește. Că n-o să-l părăsească pe Ulrich. C-o să-l îmbălsămeze și o să-l ducă acasă. Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nimic adevărat în toată putrefacția. Și mămica a vrut să fugă la teatru după el, dar trei flăcăi de la brigada pentru Strălucirea Șinelor au prins-o, spunându-i că nu era la teatru și nici nu l-au împușcat în ceafă și cineva l-a văzut la poalele cetății cu un pistol, iar ei l-au văzut mort la capătul Străzii Principale, dar că nici acolo nu a fost împușcat în ceafă, ci a călcat pe o mină, și că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la teatru și nici nu l-au împușcat în ceafă și cineva l-a văzut la poalele cetății cu un pistol, iar ei l-au văzut mort la capătul Străzii Principale, dar că nici acolo nu a fost împușcat în ceafă, ci a călcat pe o mină, și că ei nu mai înțeleg nimic din toate astea. Apoi a venit șeful de gară care a întrebat câți scamatori ca asta există, pentru că și el a văzut unul la poalele cetății, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se întâmplă acasă. Cred că au oprit și căldura. E frig. Îmi doresc să fi avut o pătură pe care să mi-o arunc peste genunchi și ceva de pus pe scaunul ăsta ca să nu mă mai roadă plușul la ceafă. Dacă ar fi fost zi, aș fi putut vedea unde mă aflu. N-am mai fost niciodată atât de departe de casă. Probabil că suntem la aproape două sute de mile distanță. Când nu-i nimic de văzut, nu-ți rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de spaimă. M-a apucat de cap și mi-a șoptit la ureche: Nu îndrăzni să spui nimănui despre ce s-a întâmplat. Vei avea mari probleme dacă o faci. Ai înțeles? Unghiile ei s-au afundat în carnea de pe ceafa mea. Respirația îi era fierbinte și avea același miros rău. — Niciodată, nici un cuvânt, nimănui! Am încuviințat, pe jumătate de ușurare, fiindcă nu înțelegeam de ce mi-a poruncit doamna Watkins să tac. Eu mă gândeam c-o să trebuiască s-o implor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nici una dintre ele. Am oprit-o pe tanti Mae și m-am întors, în așa fel încât luna să-mi lumineze fața. Am întrebat-o cum arăt. S-a uitat la mine o vreme, apoi și-a pus mâna pe ceafa mea și mi-a zis că într-un an și ceva o să arăt foarte bine. Corpul meu prinde niște forme, zicea ea, iar fața mea începea și ea să arate ca a unui bărbat. Am pornit din nou la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și brațele pe hol, iar corpul pe scări. Partea din spate a capului începuse să i se înroșească, un roșu foarte deschis. Când mi-am strâns destul curaj să mă uit, am urcat pe scări până la el. Îl împușcasem deasupra cefei, unde începea gâtul. Sângele țâșnea în răbufniri scurte și curgea de pe hol până pe treapta de sus, unde făcea o băltoacă nouă într-una dintre zonele adâncite care se formaseră de la prea mult umblat, și se adăuga sângelui întărit al mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
evident. Pașii din spatele meu se potriveau cu ai mei cu o regularitate nenaturală și aveam o senzație înțepătoare între umeri ca și cum aș fi fost țintită de două puncte identice de laser roșu: o pereche de ochi care mă fixau în ceafă fără să clipească. De la studioul meu până la stația de autobuz era o distanță mică - nu conduceam pentru că mă duceam să mă întâlnesc cu Tom într-un pub din Camden unde mă așteptam să consum cantități considerabile de vin bun- așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de mari sunt bărbații în comparație cu femeile, cât de lungi le sunt mâinile și picioarele, ce umeri lați au. M-am gândit la blonda din bar și la cât de drăguță fusese. Dar cum să renunț la asta? Așa cum se aplecase, ceafa lui părea albă ca laptele sub o șuviță brunetă. Voiam să-mi înfig degetele în el și să-l trag peste mine chiar atunci, în acel moment. I-am spus corpului meu că întotdeauna e mai bine dacă aștepți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
amestecat cu țipătul celor răniți, căzând sub ploaia de gloanțe. La fel de neașteptat ca împușcăturile a răsărit un om din verdele pădurii, transformat acum în roșul și auriul toamnei. Purta o pușcă modernă în mâna dreaptă și cu stânga ținea de ceafă un animal împușcat. S-a apropiat de locul în care ne opriserăm muți de uimire. Pe măsură ce se apropia puteam să-i vedem hainele elegante de vânător. S-a oprit la câțiva pași de noi explicându-ne în franceză că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
timp destul de scurt. Remarcasem schimbarea produsă în pielea lui, un fel de organ subtil, o limită a două lumi, un organ exterior al echilibrului. Dar ochii erau plini de intensitate, bărbătești, forma capului statuară, acoperită cu părul fin, terminat pe ceafă cu un fel de puf amintind de băiatul din el. Acel puf care se inela singur și pe care l-am tăiat, păstrându-l într-o cutiuță de mătase - în același fel cum sublimul Leopold păstrase buclele fermecătoare ale fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și-l crăpă. Se descălță de un singur pantof, după care începu să-și miște degetele de la picioare, ordonat, întrucât era vorba despre un ritual. Numără astfel cu voce tare până la 62, după care își ridică piciorul, punându-l după ceafă. Bobby Teleferic răcni, îngrijorat. Astfel contorsionat, lui Michael îi scăpă privirea pe una dintre numeroasele reviste porno răvășite pe podea. Se înflăcără pe loc, uitând că în mod normal ar fi trebuit să continue prin a-și suge degetul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
apucându-l pe Burkeviț de buclele aspre, fierbinți la rădăcină, i-am ridicat capul din mâinile care îl cuprindeau ca o scoică și i-am întors fața spre mine ca să-l pot privi în ochi. Îi țineam părul strâns la ceafă și-i priveam de foarte aproape ochii mici, alungiți. O clipă, ochii aceștia plini de o suferință întunecată mă priviră, apoi, probabil, neputând să-și rețină lacrimile zgârcite de bărbat, se ascunseră după pleoape în timp ce între sprâncene se adânci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]