KorAP: Find »[drukola/base=ceapă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...332 >

8,276 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

fără nici o emoție, scurt și cu scârbă, strivind milimetrul de tutun rămas ca pe un gândac împuțit. Fata asta nu se înfioară deloc!, gândește grădinăreasa, e brici, te taie din priviri! Frumoasa Neli începuse să împletească deja prima cunună de ceapă, lua câte o ceapă aurie, apoi câte un fir de rafie, lipindu-le pe amândouă, ca și cum ar fi vrut să nu se rupă vreodată funia aia colorată de soarele verii și al toamnei, să fie puternică precum memoria. Fuseseră suficient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și cu scârbă, strivind milimetrul de tutun rămas ca pe un gândac împuțit. Fata asta nu se înfioară deloc!, gândește grădinăreasa, e brici, te taie din priviri! Frumoasa Neli începuse să împletească deja prima cunună de ceapă, lua câte o ceapă aurie, apoi câte un fir de rafie, lipindu-le pe amândouă, ca și cum ar fi vrut să nu se rupă vreodată funia aia colorată de soarele verii și al toamnei, să fie puternică precum memoria. Fuseseră suficient de ploioase, dar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de ploioase, dar și de călduroase, și vara, și toamna încât să crească lucerna (cosită deja de trei ori) în grădina întinsă de nu-i vedeai capătul, să se facă fructele, să se facă legumele (roșii, vinete, morcovi, sfeclă și ceapă), porumbul și via, ultimele așezate în apropierea gardului din lemn, foarte înalt, încât greu te puteai uita din stradă în curtea celor doi actori. Inundațiile din 2005, cea din septembrie, mai ales, că aia turnase puhoaiele și în București, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de octombrie - erau 30 de grade Celsius și înflorise liliacul a doua oară, iar prin păduri sau pe la margine de drumuri, salcâmii scoteau din muguri flori albe și parfumate - cele două vorbeau de ceva timp, se vedea după cununa de ceapă începută, o funie încărcată de vorbe, o ceapă, o vorbă, după pomul plin de povestea aia despre teatru și despre talentul Loredanei, că nu poți să asculți și să nu știi. Era un pom roșu cu o sută de mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
înflorise liliacul a doua oară, iar prin păduri sau pe la margine de drumuri, salcâmii scoteau din muguri flori albe și parfumate - cele două vorbeau de ceva timp, se vedea după cununa de ceapă începută, o funie încărcată de vorbe, o ceapă, o vorbă, după pomul plin de povestea aia despre teatru și despre talentul Loredanei, că nu poți să asculți și să nu știi. Era un pom roșu cu o sută de mii de brațe și nouă fețe. Câtă vreme tânăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
astea sunt rolurile. Lori lasă castronul enorm în mijlocul mesei, polonicul mic alături, vă puneți fiecare sau, ca să nu vărsați, vă pun eu? Ne punem noi, îi răspunde Căpșuna, își ia prima, puțin, pe fundul farfuriei adânci, să nu se îngrașe, ceapă verde nu vreau, orișicât. Vă duceți la proprietatea voastră de la țară, aveți vreo casă pe-aicea?, o întreabă gazda parșiv, poate-poate, că n-am văzut-o destul, zice tânăra actriță, dați și voi o bere pe chestia asta?, îi întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mare și Maestrul. Vichi, nevasta lui de-a doua, parcă dormea, a trebuit să forțez eu situația, am să-ți spun cum. Nu vă cred!, se miră grădinăreasa, adăugând poveștii un râs ascuțit și funiei pe care o împletește o ceapă aurie, cum să nu afle o nevastă?, poate n-a vrut să arate că știe, n-avea nevoie de discuții... — A aflat ea, dar greu și numai pentru că am vrut eu. Uneori, ne suiam în mașina lui și zburam în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
spuneau că e frumoasă, pe fața căreia, de când povestea, apăruseră niște riduri adânci, două șanțuri săpau de la nas spre gură, coborau, tipăreau vizibil o oboseală ciudată. E rândul ascultătoarei să-și cântărească stăpâna, să mai împletească în funie o altă ceapă coaptă și grasă, strălucind în soarele de octombrie, care prevestea, așa cum scria T.S. Eliot, the cruelest months... — Acuma, doamna Neli, mai lăsați-mă-n durerea mea, vorbesc așa cum pot și cum a fost, ca să înțelegeți mai bine, dacă nici cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
fi luat comuniștii pe la spitale, că ești anormal, ce să știe proștii?, noi eram din altă lume... Ar fi spus, poate, că sunt nebună, tovarășa învățătoare a înnebunit!!! Păi, mie îmi asta trebuia? Că erau activiștii PCR cu ochii cât cepele pe noi, mai ales pe intelectuali. Așa ai apărut pe lumea asta, dintr-un preot ca un soare și din mine, o învățătoare talentată la teatru, și la comedie, și la dramă, ai venit vorbind deja de la început. Cu intonație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
râde, o face pentru ceilalți, numai eu știu asta, luptă pentru normalitate, asta face mereu. Femeia vorbise cu o tristețe pe care încearcă să o ascundă, se îndreaptă cu gândul doar spre gătit, strecoară păstăile fierte deja, taie mărunt niște ceapă, pune totul într-o cratiță mare, alături așază un pahar cu smântână, să-l pună peste mâncare, la sfârșit, după ce fierbe totul mai bine. Taie mărunt niște mărar din grădină, la difuzor e muzică populară oltenească, Unde-o fi Oltul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de mărar, dar am învățat încetul cu încetul, m-a ajutat o vecină, tanti Sorina, la început o rugam pe ea să cumpere una-alta, o întrebam cum să fac o ciorbă, ea m-a învățat să fac supa de ceapă cu care am rupt gura târgului, rafinată mâncare, mănâncă toți ca sparții. Învățam să fac lucruri mici, obișnuite, ștergeam geamurile, spre exemplu, nu?, ce-i aia?, o nimica toată, dar eu, prima dată când am șters geamurile, am spart sticla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mă linișteșteee!!!... Haaaideți, doamna Loredana... de pe scaunul ei de nuiele, Neli se roșise de mai multe ori până acuma și, când aude ea de centimetri, fața frumoasă, fără un rid, se înrourează vizibil, Neli se oprește din împletit funia de ceapă, haideți, doamna Loredana, că nu vă cred, multe le-ați exagerat, le-ați ambalat așa, ca pentru mine și pentru cununa de ceapă. — E ora adevărului, parcă așa ne-am înțeles, actrița se uită lung la mâinile ei schimbate, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de centimetri, fața frumoasă, fără un rid, se înrourează vizibil, Neli se oprește din împletit funia de ceapă, haideți, doamna Loredana, că nu vă cred, multe le-ați exagerat, le-ați ambalat așa, ca pentru mine și pentru cununa de ceapă. — E ora adevărului, parcă așa ne-am înțeles, actrița se uită lung la mâinile ei schimbate, la cercul verighetei, adevărul meu, spus cum vreau eu. Doar n-o să te apuci să vorbești pe undeva, că ești aici, cu mine, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
averea!!! O durere ascunsă iese la suprafață, în ochii de aur apar lacrimi, nasul i se umple de o zeamă groasă și grea, își apucă nările și suflă cu putere, fârrr! Mucii sar prin lucernă și trifoi. Bulgării aurii de ceapă se înfioară. — Nu numai averea, vă leagă foarte multe, nici eu nu le știu pe toate, dumneavoastră le știți, asigurările, cadourile, lucrările la casă făcute cu oamenii de la facultate, ați trecut amândoi prin atâtea, știți unul de altul, de cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
știți, asigurările, cadourile, lucrările la casă făcute cu oamenii de la facultate, ați trecut amândoi prin atâtea, știți unul de altul, de cele făcute și nefăcute, secretele unei căsnicii, doar n-o să vă despărțiți acuma. Cât termin de-mpletit cununa asta de ceapă, povestiți-mi mai bine de fata asta, de Tina, când îmi spuneți povestea Tinei?, aș fi vrut eu să mă duc într-o zi la ea acasă și să mă fac binișor că îi ghicesc în cafea, s-o trag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Să văd și eu minunea, adică să rămâneți liniștită, ați obosit, se vede, v-ați consumat grozav... nu vă supărați, dar chiar ați îmbătrânit puțin, degeaba v-ar judeca cineva, contează doar povestea... Și grădinăreasa face o pauză, continuă împletitul cepelor, apoi, o secundă, se uită lung la tânăra femeie, chiar că s-a schimbat!, își spune ea, coborându-și pleoapele împovărate de roșu. Dar cu Tina?, nu mi-ați spus prea multe, cum e povestea cu ea?... Și mâinile negre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
își spune ea, coborându-și pleoapele împovărate de roșu. Dar cu Tina?, nu mi-ați spus prea multe, cum e povestea cu ea?... Și mâinile negre, bătătorite de pământul din grădină, ale Frumoasei Neli se opresc din împletit firele de ceapă, femeia de vreo 50 de ani se odihnește de parcă ar fi obosit sus, pe Dealul Sohodolului de lângă Burdusacii ei, prin pădurea din margine de sat, parcă palmele ei primesc energie de la soarele toamnei, parcă razele pătrund în carne și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ani de meserie. Cu Anita mea... Se apropie închiderea stagiunii și voi avea muuult mai muuult timp liber. Înțelegi. Octavă al tău. — Am pornit grădina asta, grădina la care dumneavoastră, Frumoasă Neli, munciți, în care acuma împletiți cununile astea de ceapă, iar eu povestesc, nu mai pot să păstrez atâtea întâmplări numai în sufletul meu, chiar dacă taina, misterul, secretul, ele creează împărăția femeii, acolo este ea stăpână, ăla e regatul ei: secretul bine păstrat. Iar eu nu mai vreau să am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
îl pierdea. Astea-s poveștile, nu?, te descarcă și, dacă o spui, te mai liniștești, poți trăi ușurat, s-a mai tulburat puțin și apa din pahar, vă spun eu îndată și ce este cu apa asta... Prima cunună de ceapă e operă de artă, ați agățat-o deja în măr, de mult ați ridicat-o la vedere, e așa de frumoasăăă!!! Ați început-o pe-a doua... — Să se usuce până la sfârșitul toamnei, să rămână, dacă vă ascult, merge treaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
bărbatul, și-a lăsat chiloții sub perna ei, dar Neli tace, nu vrea s-o supere pe femeia cu rochia decoltată până la fund, ea vrea, mai ales, să asculte povestea Tinei până la sfârșit, de aceea doar împletește la funia de ceapă, deloc automat, se uită cu grijă la colacul lung, din sfere aurii, e toamnă târziu și totul era copt și cules - roșiile, vinetele și dovleceii, morcovii, sfecla și strugurii din margine de grădină... Era moldoveancă? Doamna Loredana, am văzut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
împrejurul lor, cum doamna a exclamat bucuroasă cu adevărat, se vedea asta: bine e acasă, a fost bine și la mare, dar ca aici, nu e nicăieri! Acum, grădinăreasa prinde în cununa lată, împletită pe mai multe rânduri, încă o ceapă galbenă, tare, puternică, bine uscată. Vor rezista mult timp. Lângă tânăra actriță, pe jos, e aruncată aceeași revistă în care era cronica teatrală despre Regele Lear. Privirea femeii cu ochii de aur evită mereu hârtia. Nevestele lui, femeile lui, toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
atâta timp și tot nu mai venise nimeni în grădina plină de meri, cu pârâul ca sângele. Tara e tot acolo, întinsă la pământ, parcă doarme... Grădinăreasa se pregătește să ridice în mărul care le stăpânește a doua coroană de ceapă, nu mi-ați spus ce e cu apa, cu paharul ăsta, pe masă, că tot n-ați băut deloc din el, vedeți, eu am terminat de împletit cununile de ceapă, le-am agățat în copacul sub care stăm, dumneavoastră ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ridice în mărul care le stăpânește a doua coroană de ceapă, nu mi-ați spus ce e cu apa, cu paharul ăsta, pe masă, că tot n-ați băut deloc din el, vedeți, eu am terminat de împletit cununile de ceapă, le-am agățat în copacul sub care stăm, dumneavoastră ați terminat poveștile, cam nimicesc poveștile astea, ați obosit, parcă sunteți altfel, Doamne, cât v-ați schimbat! Eu, la fel, îmi tremură picioarele, sunt obosită și grea, vedeți?, am obosit amândouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ați obosit, parcă sunteți altfel, Doamne, cât v-ați schimbat! Eu, la fel, îmi tremură picioarele, sunt obosită și grea, vedeți?, am obosit amândouă, dumneavoastră ați povestit încontinuu, eu am ascultat încontinuu, cuvintele de poveste ne-au schimbat, până și cepele astea au devenit mai grele. Îîî, tot nu mi-ați spus ce e cu paharul... — Paharul?, o să-l duc la pârâul din dreapta grădinii și am să arunc apa asta nenorocită, cică se duce durerea și răul pe apă curgătoare, așa-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pe oricine într-o mumie aurită - se uită lung de-a lungul drumului pe care nu trece nimeni. E liniște. Rămasă în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o mână și mângâie cepele coapte din funia agățată în măr: ce lume, ce ocină și ce moșie mi-a arătat stăpâna mea, ce vorbe mânuiește, cât am umblat în cruciș și-n curmeziș, câte mi-a arătat, Doamne, am uitat cu totul de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]