1,815 matches
-
bine cu "abluțiunile" ritualului sinusian. La urmă, infirmierele împing proteza lui Joseph până lângă patul ei. Se dovedește că este exact ce crezuse: un fel de macara. Pe care o folosesc ca s-o ridice câteva minute, până îi schimbă cearșafurile. Când duc înapoi pe culoar aparatul, lovesc fără să vrea tija spiralată care începe să oscileze, iar bătrâna doamnă semnalizează îndelung din cap STOP. La prânz, i se servește o supă de legume, dar nu apucă să ducă lingura la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Într-o încăpere necunoscută sau aproape. Perdelele netrase complet filtrau o rază a apusului pe care ferestrele cu vitralii ale vilei vecine i-o trimiteau drept în ochi. Mâinile i se scăldau într-o hemoragie abstractă. Și le ascunse sub cearșaf. Era seară de-acum. În vreme ce dormea, cea dintâi zi fugise lăsând în calendarul vieții lui o pagină albă ca o groapă pe care nimic nu o va mai putea umple. Plaja era pustie... Numai un copil se bălăcea la malul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
brațul drept, rămân pe loc și continuă să țârâie, cum dă Dumnezeu. Imediat ce ațipește, clinc! Și asta ține până când vine o infirmieră care le potolește. Asistentele-adjuncte îi fac toaleta la pat și o ridică cu o macara ca să-i schimbe cearșafurile. Macaraua din Țiganul mitic, a cărui urmă a pierdut-o. Și apoi încep să-i vâneze vânturile. Fără vânturi, nu există vindecare. Ca să-i abată atenția, îi aduc un televizor. Unul adevărat, nu o girafă. Ia te uită! Se schimbă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Vasile Trandafir (Costan) - președinte-primar. Comisia care a făcut inventarul bunurilor aflate în locuințe au găsit la Vasilică Rosetti: 32 arginți (probabil piese cu valoare numismatică, istorică) și doar 1000 lei. Din tot ce-a avut, i-au lăsat plapumă, pernă, cearșaf. Li s-a lăsat o cameră cu ceva mobilă în casa Sofiei Rosetti. Vasile Vasilaș confirmă ceea ce bănuia numai, că întâi primăria (vornicia) a fost la Filipeni - Slobozia, acolo unde era sediul proprietarului moșiei. Catinca Boteanu nu-și amintea de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Vasile Trandafir (Costan) - președinte-primar. Comisia care a făcut inventarul bunurilor aflate în locuințe au găsit la Vasilică Rosetti: 32 arginți (probabil piese cu valoare numismatică, istorică) și doar 1000 lei. Din tot ce-a avut, i-au lăsat plapumă, pernă, cearșaf. Li s-a lăsat o cameră cu ceva mobilă în casa Sofiei Rosetti. Vasile Vasilaș confirmă ceea ce bănuia numai, că întâi primăria (vornicia) a fost la Filipeni - Slobozia, acolo unde era sediul proprietarului moșiei. Catinca Boteanu nu-și amintea de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
parcă e sărbătoare... E, și dacă nu e, surîde ea, s-o facem. Bine? Bine, răspund. Am băut lichior de cireșe, cafea și am vorbit mult, despre orice. După miezul nopții, așezată pe salteaua patului, întinsă jos și acoperită cu cearșafuri și pătură, cu spatele lipit de calorifer, rotind între degete paharul cu lichior, o aud exclamînd: Doamne!... și cînd te gîndești că între deznădejde și fericire nu-i decît un pas... Da, un pas, murmură ea, privind adînc în pahar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o sărut, mă așteptam să spună "noi nu sărutăm", dar m-a dezamăgit, cuprinzîndu-mă în brațe cu sete și patimă. Se făcuse tîrziu, afară era vreme rea, așa că a hotărît să doarmă la mine. M-a primit lîngă ea, sub cearșaf, cu brațele desfăcute, însetată de îmbrățișare. Dar cînd am vrut să mă apropii mai mult, m-a oprit prompt: Nu. Întîi mergi la frații mei să te botezi, participi la o adunare, și-apoi o să ne iubim cît vrei." Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din 1877 sublinia acțiunea Întreprinsă de Învățătorul Ilie Pop din Șomcuta Mare, președinte al Reuniunii Învățătorilor din Chioar, care a colectat cu ajutorul a 5 fetițe și a 7 băieți de la școală 10 kilograme de scamă. Un număr de 73 de cearșafuri pentru armată a confecționat Școala de fete nr. 2 din Craiova.O Însemnată cantitate de scamă, lenjerie și cafea au colectat Învățătorii din Salcia, Burila Mare și Cocora (Mehedinți). --Și În anii 1916 - 1918 Întreaga suflare românească din toate provinciile
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Florin FÎnaru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93539]
-
vadă dacă nu se Întâmplă din nou. Dacă se Întâmplă, trebuie s-o Închid cât de repede și să storc hainele cu mâna. — Paola, asta trebuie să faci de fiecare dată când speli rufe? — Nu. Numai dacă sunt prosoape și cearșafurile alea de flanelă de pe patul Chiarei. Aici, se opri din vorbit și ridică degetul mare deasupra butonului când aparatul scoase un clic. Brusc, aceasta izbucni Într-o mișcare smucită și hainele dinăuntru Începură să se Învârtă, apăsate de peretele cuvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spus familiei să vină și să-l ia la două. Brunetti se duse la ușă și-o Împinse În lături. Înăuntru, doar la câțiva metri de ușă, trupul lui Ruffolo stătea Întins, gol și expus, pe-o masă de metal. Cearșaful care-i acoperise corpul stătea crâmpoțit pe podea, de parcă fusese smucit și aruncat acolo. Brunetti făcu câțiva pași În cameră și se uită la tânăr. Cadavrul stătea cu capul Întors pe-o parte, așa Încât putu vedea linia zimțată din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asemenea gen, cu iz intelectualist, situația era clară. Eram pur și simplu un gândăcel, cam scârboșel poate, după gustul unora. Năzuința ce avusesem, iată, se împlinise. Pohta ce-am pohtit m-a pocnit! Stăteam și mă holbam în mijlocul patului. Cutele cearșafului erau tot atâtea denivelări de relief, iar dormitorul întreg era imens. Brusc, am conștientizat că mi-e o foame teribilă. Trebuia să mă dau jos din pat și să trag o tură pe la bucătărie. Înainte, trebușoara asta ar fi fost
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din astea, stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de o nuanță delicată, bătând ușor spre lila. Tânăra mesteca în grabă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din momentul unic un act fad, lipsit de culoare și profunzime. Le-a fost rușine să facă duș împreună. În timp ce Ernest se spăla, Luana stătea ascunsă în așternut, înfiorată. Când îi veni rândul să intre în baie, se înveli în cearșaful alb și trecu iute pe lângă el, ferindu-și privirea. La scurt timp, începu să strige speriată. El intră peste ea, îngrijorat. Ce s-a întâmplat? Luana îi arătă firișoarele de apă înroșite. Ernest zâmbi. Stai liniștită. Așa trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știința secretă a lui Semjazà și practicăm vechile mituri. Eu eram precum Marcu s-a descris pe sine în cartea sa: „Atunci toți, părăsindu-l, fugiră care încotro; doar un băiat tânăr se ținu după el, îmbrăcat doar într-un cearșaf, și l-au oprit: iar el, desprinzându-se din cearșaf, scăpă de aceia gol pușcă“. Și Marcu a fost unul de-ai noștri. Acum câteva veacuri Marcu și-a trimis oameni de-ai lui care au întemeiat această biserică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eram precum Marcu s-a descris pe sine în cartea sa: „Atunci toți, părăsindu-l, fugiră care încotro; doar un băiat tânăr se ținu după el, îmbrăcat doar într-un cearșaf, și l-au oprit: iar el, desprinzându-se din cearșaf, scăpă de aceia gol pușcă“. Și Marcu a fost unul de-ai noștri. Acum câteva veacuri Marcu și-a trimis oameni de-ai lui care au întemeiat această biserică. Am aflat că în satele mai izolate și mai vechi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe scaunul lui Marco; îl adusese din Alexandria, pentru a se mângâia cu el în momentele de deznădejde; dar nimeni nu voia să-l asculte, și atunci Pinution a început să vindece oameni, în timp ce Apa, cântând și învârtindu-se în cearșaful său alb, s-a apucat să facă profeții; astfel, oamenii care mai înainte nu-i ascultau, acum îi prețuiesc și nu se abat de la vorbele lor; așa se face că de la Alexandria cuvintele lui Marcu răsună în Aquileia și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
datorită vindecărilor și profețiilor, și aici prima lege se unește cu cea de-a doua într-un singur fluviu care îl slăvește pe Tatăl Cel Atotputernic, nevăzut și nestrămutat“. - Acum eu nu caut să scap și nu mai renunț la cearșaful meu, a spus Garibaldo. L-am întrebat două lucruri: - Cum ți-a fost cu putință să te înfrupți din biblioteca secretă și ce înseamnă „cântând și învârtindu-se în cearșaful alb“? Mi-a povestit cum, odată ajuns la Grado și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu nu caut să scap și nu mai renunț la cearșaful meu, a spus Garibaldo. L-am întrebat două lucruri: - Cum ți-a fost cu putință să te înfrupți din biblioteca secretă și ce înseamnă „cântând și învârtindu-se în cearșaful alb“? Mi-a povestit cum, odată ajuns la Grado și spunând că vrea să meargă în pelerinaj la Sfânta Eufemia și la biserica din insula de-i zice Barbana, nu i-a fost greu să dea de preoți bolnavi. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apucat pe servitorul care tocmai îi făcea un masaj după ce-l frecase cu un unguent parfumat și l-am trântit la pământ, dislocându-i un umăr. Abia când m-am apucat să îndepărtez de pe el uleiul letal, frecându-l cu cearșaf, Rotari s-a ridicat în picioare și mi-a blocat mâinile. - Stiliano, ai înnebunit? Al cui e sângele ăsta de pe tine? Încă gâfâind de atâta efort, am izbutit totuși să-i spun ce mi se întâmplase. Auzind treaba cu unguentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
devastat, gol pușcă, așa cum îl văzusem prima oară. Ochii îi ieșeau din orbite, și a strigat: - Dă fuga Stiliano, Gaila e pe moarte! L-am urmat în fugă, și am găsit-o pe Gaila în pat, acoperită doar cu un cearșaf. Două slujnice îi ridicau capul, pe când răsuflarea ei aducea cu cea a unui spânzurat strâns tot mai tare de funia din jurul gâtului; fața i se albăstrise. Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul, dar am încercat să mă stăpânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ți se limpezește, uite! Suflarea sugrumată a devenit un horcăit șuierător și prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit la normal, mâinile i s-au relaxat, și ea s-a moleșit între cearșafuri. M-am îndepărtat de pat și m-am întors către Rotari. Înțepenise la căpătâiul patului, privirea alergându-i necontenit de la mine la Gaila. I-am pus o mână pe umăr și i-am spus: - Cred că a trecut. Cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în schimb, nu vedea de ce. Îi reaminti că deja făcuse figura cu drumețitul în tinerețe, cu Darcey, iar el ar trebui s-o cunoască destul de bine ca să știe că nu se poate caza decât în hoteluri de cinci stele, cu cearșafuri de bumbac egiptean, băi de marmură și acces la internet în cameră. Zece ani, își spuse Nieve. De zece ani suntem împreună, ceea ce e mult mai mult decât majoritatea căsniciilor. Poate că nu ne plac aceleași lucruri, dar de cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bun, jos, În sala de mese. După o vreme, obosiți să ne certăm, ne-am dus la culcare, bineînțeles, În patul meu. la un moment dat, văzând că nu-i răspund la avansurile discrete pe care mi le făcea pe sub cearșaf, Dodo s-a Îmbrăcat și a ieșit din cameră jignit. Ca de obicei, iubirea mea pentru el dispărea și revenea ca mareea. Uneori Îl iubeam din tot sufletul, pentru că avea urechi mari, pe a căror bordură se putea desena un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de focă. mă trezesc În toiul nopții bâjbâind după o pătură moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn toată noaptea, trăgându-l când Într-o parte, când În cealaltă pe deasupra lui Jean-Claude, care doarme la mijloc. — În casa mea vor fi multe pături de lână
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de muritori ce-i explorează cărțile. Înțelepciunea să totuși rămase, si toată-a să memorie cu groază fost-a strînsă în cămări. Si totusi chipul sau de stana ramase-n Hăul cel nemărginit, La fel cum față palida rămîne în cearșaful sau de plumb care nu poate s-o urmeze mai departe 430 Neîncetat aspru dispreț îi roade chipul cel solzos năuntru, Căindu-se adînc fiindcă pierduse chipu' acela minunat de Om. Cu Pizma îl văzu pe Los, cu Pizma pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]