1,217 matches
-
în apele capitalei Havana. Cuba a început planificarea mobilizării rezerviștilor pentru a contribui cu trupe la război, dar armata nu a fost gata de luptă până la sfârșitul războiului. Cehoslovacia a fost dezmembrată și ocupată de Germania Nazistă. Procesul dispariției statului cehoslovac a început cu Acordul de la München din 1938 , (semnat, fără ca măcar reprezentanții cehoslovaci să fie consultați, de Neville Chamberlain, Édouard Daladier, Benito Mussolini și Adolf Hitler), și a fost desăvârșită de Dictatul de la Viena. Regiunea cehă a țării a fost
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
cu trupe la război, dar armata nu a fost gata de luptă până la sfârșitul războiului. Cehoslovacia a fost dezmembrată și ocupată de Germania Nazistă. Procesul dispariției statului cehoslovac a început cu Acordul de la München din 1938 , (semnat, fără ca măcar reprezentanții cehoslovaci să fie consultați, de Neville Chamberlain, Édouard Daladier, Benito Mussolini și Adolf Hitler), și a fost desăvârșită de Dictatul de la Viena. Regiunea cehă a țării a fost transformată în așa-numitul Protectorat al Boemiei și Moraviei, având un așa-zis
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
și Moraviei, având un așa-zis președinte (Emil Hácha), iar proaspăt separata Republică Slovacă (avându-l în frunte pe Jozef Tiso) a devenit un stat-marionetă al naziștilor. O parte a sudului Slovaciei și întreaga Rutenie (extremitarea estică a fostului stat cehoslovac) au fost anexate de Ungaria. Din 1940, Aliații au recunoscut legitimitatea guvernului în exil de la Londra sub președinția lui Edvard Beneš. Insurecția națională slovacă declanșată în august 1944 a fost reprimată de forțele germane la sfârșitul lunii octombrie, dar partizanii
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
miercuri 27 mai 1942 Heydrich era dus cu mașina de la vila de la țară din Panenské Břežany la biroul său din Castelul Praga. Când a ajuns în zona Holešovice din Praga, mașina sa a fost atacată de doi luptători din rezistența cehoslovacă, Jozef Gabčík și Jan Kubiš. Aceștia, antrenați în Regatul Unit, fuseseră parașutați în Boemia în decembrie 1941 ca parte a Operațiunii Anthropoid. După ce arma lui Gabčík s-a blocat, Kubiš a aruncat o bombă asupra mașinii lui Heydrich. Heydrich a
Lidice () [Corola-website/Science/306587_a_307916]
-
a treia defenestrație de la Praga" pentru un eveniment care este astfel denumit în mod impropriu și care descrie moartea lui Jan Masaryk (10 martie 1948), care a fost găsit mort sub ferestra băii clădirii Ministerului Afacerilor Externe al Cehoslovaciei. Comuniștii cehoslovaci au fost bănuiți că l-au asasinat pe Masaryk Henry Frederick Schwarz, "The Imperial Privy Council in the Seventeenth Century", Harvard University Press, 1943, vol. LIII al "Harvard Historical Studies", pag. 344-347.
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
Fronturile I (Ivan Konev), al II-lea (Rodion Malinovski) și al IV-lea Ucrainene (Andrei Eremenko). În rândurile acestor fronturi sovietice erau încadrate și Armata a II-a Poloneză, Prima și A patra Armată Română și Corpul I al Armatei Cehoslovace. Fronturile sovietice aveau efective de peste 2 milioane de luptători. Pentru a participa la , militarii Frontului I Ucrainean au efectuat un marș forțat din regiunea de sud a Berlinului, imediat după ce și-au îndeplinit misiunea în Bătălia Berlinului. Uriașei forte de
Ofensiva Praga () [Corola-website/Science/306930_a_308259]
-
1965-71 un agent al organelor de securitate poloneze Służba Bezpieczeństwa a reușit să infiltreze un agent, căpitanul Andrzej Czechowicz în birourile postului Europa Liberă. Cazuri similare au fost de-a lungul timpului și în alte departamente (de ex. în cel cehoslovac la finele anilor '70, despre care s-a relatat în presa locală și la Radio Libertatea un lucrător în funcție de conducere, care a dezvăluit că era ofițer KGB, a scris o carte despre aceasta, din care posturile RFE/RL, Inc., au
Radio Europa Liberă () [Corola-website/Science/303010_a_304339]
-
de abordarea rusească, sau să o denunțe ca pe o simplă tentativă de rusificare. În timpul primului război mondial, soldații austro-ungari de naționalitate slavă au fost îndemnați să lupte împotriva "opresiunii din Imperiul Austro-Ungar". Astfel s-au format, de exemplu, legiunile cehoslovace. Întemeierea Cehoslovaciei independente au făcut vechile idei panslave anacronice. Relațiile dintre statele slave au avut suișuri și coborâșuri, apărând chiar și tensiuni între slovaci și cehi. Apariția așa-numitului bloc răsăritean după încheierea celui de-al doilea război mondial și
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
occidentală NATO. Puterea militară covențională sovietică și-a manifestat în mod brutal prezența și și-a demonstrat puterea în 1956, când trupele sovietice au zdrobit revoluția maghiară, și în 1968, când unități ale Pactului de la Varșovia au pus capăt reformelor cehoslovace ale Primăverii de la Praga. Uniunea Sovietică și forțele occidentale conduse de SUA au fost implicate în mai multe incidente, care au amenințat să se transforme în conflicte armate, așa cum au fost Blocada Berlinului din 1948-1949, sau Criza rachetelor din Cuba
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
informație tratată și selectată, semnificativă, nouă, interesantă, de actualitate. Definițiile date știrii sunt numeroase, ele aparținând diferitelor școli de presă și reflectă o anumită concepție despre presă, despre funcțiile și poziția socială a ziaristului și a presei. Intr-un manual cehoslovac de ziaristică, știrea este definită ca fiind o comunicare scurtă, operativă a unui fapt social nou sau nou constatat, a unui proces social sau a rezultatelor lui, a unei cunoștințe inedite sau a unei manifestări de idei. Conform altor afirmații
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
să asigure dreptatea și libertatea atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaționale. Ea salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul monarhiei austro-ungare, pe națiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, sârbă, polonă și ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care și-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea și unitatea națiunii române, și în sfârșit exprimă mulțumirea și admirația sa tuturor puterilor aliate care, prin
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
să anexeze Sudetenland (parte a Cehoslovaciei), nici URSS nici Franța nu s-au arătat dornice să-și ajute aliatul. Franța și Marea Britanie au aprobat în schim anexarea Sudeților de căte Germania, act legiferat de Tratatul de la München. Și alte zone cehoslovace au fot mai apoi ocupate de Polonia (octombrie 1938) și Ungaria (în noiembrie 1938). Ceea ce a mai rămas din teritoriul Cehoslovaciei a fost ocupat de Germania Nazistă în martie 1938. Primul ministru britanic, Neville Chamberlain, a declarat că dacă Hitler
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
română declanșează contraofensiva cu două divizii de infanterie și două de vânători de munte și după o învăluire, obligă divizia secuiască să capituleze privând armata ungară de unitatea ei de elită. Armata română își continuă înaintarea spre nord despresurând trupele cehoslovace încercuite de ucrainieni și trupele lui Bela Kun și împiedicând joncțiunea acestora. La 24 iulie 1919, armata română trece la ofensivă pe tot frontul la vest de Tisa. Mareșalul francez Luis Franchet îi scrie o scrisoare lui Ferdinand Foch în
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
cu strigăte de bucurie, scoase în limba lor”, scria Nicolae Iorga, pentru că i-au salvat de bolșevici. La 30 aprilie și 1 mai, trupele române au ajuns la Tisa pe întreaga lungime a frontului, reușind să facă joncțiunea cu trupele cehoslovace în zona Csap-Munkács (Muncaci). Ionel Brătianu și întreg guvernul român au arătat că ocuparea unui asemenea aliniament nu însemna revendicarea unor teritorii din Ungaria, ci că era determinată de necesitatea de a avea o poziție mai ușor de apărat, până când
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
o treime din Slovacia, iar cinci luni mai târziu Regiunea subcarpatica. Horthy a fost mai mult decât mulțumit de acest rezultat, întrucât singur recunoștea că „O intervenție militară ungară ar însemna un dezastru pentru Ungaria, fiindcă, la ora actuală, armata cehoslovacă are cele mai bune arme din Europa, iar Budapesta este la doar cinci ore distanță de granița cehoslovacă. În cazul unui raid aerian, m-ar neutraliza înainte s-apuc să mă scol din pat”. În 1940, prin cel de-al
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
de acest rezultat, întrucât singur recunoștea că „O intervenție militară ungară ar însemna un dezastru pentru Ungaria, fiindcă, la ora actuală, armata cehoslovacă are cele mai bune arme din Europa, iar Budapesta este la doar cinci ore distanță de granița cehoslovacă. În cazul unui raid aerian, m-ar neutraliza înainte s-apuc să mă scol din pat”. În 1940, prin cel de-al doilea Arbitraj de la Viena (supranumit în istoriografia română Dictatul de la Viena), Ungaria a anexat nord-vestul Transilvaniei. După dezmembrarea
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
apariția autorităților ungare, câteva luni mai târziu, se pronunțau pentru revenirea la Cehoslovacia. Nu obiectau că făceau parte din Ungaria, ci îi nemulțumea regimul autoritar al lui Horthy, care menținuse Ungaria într-o înapoiere economică încă din 1920. Față de condițiile cehoslovace de viață, situația nouă era net inferioară. Viața era mai scumpă și munca mai grea. Autoritățile ungare au îndepărtat noile minorități din viața politică și administrativă și au săvârșit o serie de violențe împotriva lor. Cel mai cunoscut caz este
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
1968 cehii și slovacii ar fi trebuit să comemoreze moartea compozitorului Bedřich Smetana, în onoarea căruia se organiza festivalul "". Curând numele festivalului a ajuns să fie dat mișcării în favoarea intereselor naționale, potrivnică Uniunii Sovietice. La începutul anilor 60, Republica Socialistă Cehoslovacă a trecut printr-o perioadă de criză economică, care a dus la înlocuirea lui Antonín Novotný de la conducerea Partidului Communist din Cehoslovacia. Rămas fără susținere în cadrul CC al PCC, Novotny a fost nevoit să demisioneze, la 4 ianuarie 1968, din
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
participant activ la evenimente, cursul radical al mișcării politice de la 1968 "nu a fost rezultatul vreunui program clar ori al unei voințe neechivoce, ci o manifestare a unei super-presiuni sociale care a găsit o ocazie prielnică." Luați de "val", comuniștii cehoslovaci erau siguri că sovieticii vor fi de acord cu reforma din Cehoslovacia. Leonid Brejnev și conducerea țărilor din Pactul de la Varșovia (cu excepția României), erau îngrijorați din cauza reformelor lui Dubček, pe care le priveau ca acțiuni ce slăbeau poziția Blocului Comunist
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
avut loc în iulie la "Čierna nad Tisou", în apropierea graniței slovaco-sovietice. La discuții, Dubček a susținut programul aripei reformiste a Partidului Comunist din Cehoslovacia, reafirmându-și, în același timp, adeziunea la Pactul de la Varșovia și COMECON. Conducerea Partidului Comunist Cehoslovac era, însă, împărțită între reformatori (Josef Smrkovský, Oldřich Černík și František Kriegel) care îl sprijineau pe Dubček, și conservatori (Vasil Biľak, Drahomír Kolder și Oldřich Švestka) care au adoptat o poziție anti-reformă. Pe 3 august, reprezentanții statelor Uniunea Sovietică, RDG
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
Politica Uniunii Sovietice de a cere guvernelor socialiste ale statelor-satelit să își subordoneze propriile interese naționale intereselor Blocului Comunist (prin acțiuni militare, dacă era necesar) a devenit cunoscută sub numele de Doctrina Brejnev. În final, sovieticii, fiind nesatisfăcuți de reformele cehoslovace, au pus în practică invazia țării. În noaptea de 20-21 august 1968, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
de emigrație (estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în total), în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora țările vestice le-au permis șederea și unde s-au integrat fără probleme. În noaptea invaziei 'Prezidiumul Cehoslovac' a declarat că trupele invadatoare au intrat în țară fără cunoștința Cehoslovaciei. Imediat după intervenție, a fost convocat în secret al 14-lea congres de partid și aici s-a subliniat faptul că nimeni nu a cerut intervenția. Cu toate
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
Partidul Comunist din Finlanda a denunțat ocupația, la fel ca Partidul Comunist Italian și cel francez. Președintele Finlandei, Urho Kekkonen, a fost primul politician vestic care a vizitat, oficial, Cehoslovacia după august 1968, fiind întâmpinat cu cele mai mari onoruri cehoslovace de către președintele Ludvík Svoboda, pe 4 octombrie 1969. Occidentul nu a acordat nici un sprijin semnificativ reformiștilor cehi. Gomulka sublinia că ceea ce lega cele trei state reformiste (Iugoslavia, România și Cehoslovacia) era orientarea pro-vestică, dorința de a se rupe de blocul
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
invadarea Austriei, acțiunea fiind legitimată prin organizarea unui referendum organizat de naziști pe 10 aprilie. 97% dintre locuitorii Austriei cu drept de vot au fost în favoarea Anschluss-ului (Anexarea Austriei). În mai 1938 s-a manifestat Criză sudetă. Datorită mobilizării armatei cehoslovace și mesajelor ferme primite din partea Angliei și Franței, criză nu a putut fi rezolvată. Hitler s-a folosit de minoritatea germană din Cehoslovacia (3 milioane de etnici germani, majoritari în regiunea sudetă). Fuhrerul revendică oficial regiunea sudetă. Deși au avut
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
misterioase. János Kádár a preluat puterea într-o perioadă critică. Ungaria se afla de câteva luni sub ocupație militară sovietică. Foștii lideri staliniști ai țării se refugiaseră în URSS și plănuiau să revină să reia puterea. Liderii chinezi, est-germani și cehoslovaci recomandau reprimarea severă a grupurilor ce răspândeau contrarevoluția. În ciuda neîncrederii populației în noile structuri de conducere și a dificultăților economice, Kádár a normalizat situația într-un timp foarte scurt. A fost o soluție de perspectivă, deoarece era imposibil la acel
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]