23,403 matches
-
amuză copios pe seama unei culegeri de judecăți critice negative pe care André Bernard le-a spicuit din referate editoriale, recenzii din presă ori mai știu eu ce. Toate se referă la cărți socotite astăzi celebre și aparțin unor critici la fel de celebri, măcar în epoca în care au trăit. Unele ies, evident, de sub condeiul unor profesioniști și au chiar o anume frumusețe literară. Ceea ce ne umple o dată în plus de uimire. Iată cîteva exemple. În 1851, romanul Moby Dick este respins de
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
exercitată de tot corpul cetățenesc. Când Herodot imaginează în cartea a III-a o discuție despre forma constituțională pe care să o adopte perșii după moartea regelui Cambise, termenul pe care-l utilitează pentru desemnarea constituției democratice este isonomia. În celebrul discurs epitafic pe care Tucidide îl atribuie lui Pericles sistemul politic atenian este elogiat în primul rând pentru faptul că toată lumea se supune în chip nediferențiat legilor; nesocotirea normelor instituite de cetate conduce la distrugerea statului, îi va explica Socrate
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
livide,/ eau sans halo,/ eau pale & veule/ que seule allume/ la lune/ d’opale;/ allô à l’eau,/ à l’eau sans fond/ qui ne répond/ qu’a H2O.” Revista este ilustrata cu splendide fotografii de epocă (unele aparținând chiar celebrului Iosif Berman) și cu picturi de Gheorghe Rasovszki. O antologie de lux, realizată profesionist (datorată și Magdei Cârneci), cu care merită să ieși în lume! Dar ce unește aceste cărți atât de diferite totuși? O spune foarte bine Florin Iaru
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
reușit să se impună, fie că nu, este să intre în fondul documentar pasiv al unei biblioteci. Colecțiile publicațiilor sunt rar de tot deranjate de curiozitatea unor cercetători, interesați să reconstituie contexte, dispute, începuturile de afirmare ale unor scriitori deveniți celebri, istorii zbuciumate ale receptării unor opere ce au supraviețuit anumitor perioade. Oricât ar fi fost de importante, revistele nu intră, în mod obișnuit, în vizorul unor reeditări, ci numai în atenția unor selecții publicistice sau antologii tematice. Și totuși, în
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
mine. Însă Mercedes se înființă singurică, dansă cu atîta naturalețe și se purtă cu atîta ironie că orice propunere serioasă i-ar fi părut ridicolă. În ziua aceea s-a inaugurat sezonul de neuitat al consăteanului meu Pacho Galáin, creatorul celebru al acelui merecumbe 1) care s-a dansat ani în șir și a fost izvorul unor noi melodii caraibiene care se mai cîntă și astăzi. Ea dansa foarte bine ritmurile la modă, și profita de măiestria ei pentru a evita
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
Tudorel Urian Stabilit, din anul 1986, în Statele Unite ale Americii, în prezent profesor la celebra New York University, Dumitru Radu Popa este un exemplu reușit de reinserție a unui scriitor din diaspora în viața literară românească. După 1989 a revenit de câteva ori în țară cu prilejul tîrgurilor de carte și al colocviilor cu scriitorii din
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
aruncat o privire în direcția perechii care gesticula pe marginea trotuarului. Nu de mult am auzit că cei doi s-au căsătorit și că erau în călătorie de nuntă la Heidelberg unde studiau exemple ale pretinsei arte a nebunilor în celebra colecție Prinzhorn de acolo. Vedeți, deci, Monseniore, că, chiar dacă am fugit de dânșii, ei au găsit alte posibilități de a-și continua tratamentul pe seama unor inși care n-au nici o posibilitate să fugă pentru că sunt fie morți, fie se află
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
în această zonă geografică, la prezența sciților în Dobrogea, a macedonenilor (campania lui Alexandru cel Mare la Dunăre, ocazie cu care sunt atestați în scrierile vremii pentru prima dată geții de la nord de fluviu și, evident, este evocat - de acum celebrul - episod cu Lysimach și conducătorul trac Dromichaites). De asemenea, autorul face referire și la prezența celților la Dunărea de Jos (sunt trecute în revistă toponimele de sorginte celtică din această regiune) și a bastarnilor. Dacă în debutul primei părți autorul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
avem de-a face cu scrieri latinești (Frontinus în sec. I p.Chr.). Pentru perioada protoistorică a civilizației geto-dace, autorul se referă în mod firesc și la descoperirile arheologice, ca expresie a culturii materiale, fiind amintite o serie de descoperiri celebre în literatura de specialitate, cum ar fi tezaurele de la Agighiol, Rogozeni sau Vrața în sudul Dunării și Peretu sau Craiova la nord de fluviu. Nu este dată uitării nici monetăria geto dacă, tezaurele monetare descoperite și publicate în ultimul secol
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
pentru intelectualii noștri fini, majoritatea francofoni și de stânga din născare, îl preocupă moartea în ultimul timp. Mereu se gîndește la ea, mai ales de când s-a întors acasă la Văleni, de la Paris, unde a fost consultat la o clinică celebră. Autorul Cânticilor țigănești are o minte extrem de ascuțită și un umor pe măsură. Vezi, Lena - îi spune el din când în când, soției lui hazlii ce se joacă mereu cu o buclă rebelă și se uită la noi cruciș - vezi
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
și dependență ale femeii de moravuri ușoare și mai ales criteriile de evaluare din perspectivă masculină a frumuseții feminine. Die Schone Frau se intitulează partea cea mai seducătoare a cărții de față. Sombart glosează în stilul lui Roland Barthes din celebrele Mitologii, în jurul cîtorva tablouri și texte literare, dezvoltînd o întreagă teorie a dezvăluirii, pornind de la un poem destul de ermetic al lui Schiller “Chipul ascuns al lui Sains”. Sunt invocate și alte exemple mitologice, cum ar fi cel al lui Thiresias
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
au abordat subiectul dintr-o diversitate de unghiuri, însă accentuînd adesea asupra libertății ca bine individual, care n-ar putea fi o consecință a binelui general, cel din urmă o schemă abstractă, neviabilă, manipulată de puterea care corupe prin definiție (celebra formulă a lordului Acton) și împotriva căreia se cuvine acționat. Statul optim este cel în care libertatea ni se înfățișează apărată atît împotriva majorității ispitită a nu respecta minoritățile, cît și împotriva cîrmuirii care tinde a se constitui într-o
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
a dovedit însă că nu se poate nici trăi, nici gândi, fără ambele aspecte și că, din perspectiva dialecticii, “lupta contrariilor” este surclasată de “unitatea contrariilor”. Astfel alternativa holistică apare, din ce în ce mai mult, ca fiind mai aproape de adevăr, confirmare târzie a celebrului dincolo de bine și de rău.. Când am auzit prima dată formula “mary stop” mi-am închipuit că este o construcție hazlie menită să sugereze, prin cuvântul stop întreruperea sarcinii. Curând am aflat că “mary stop” era de fapt Marie Stopes
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
nu poate pretinde vreo filiație față de noțiune, indiferent de nuanța ei. El doar afirmă că are dreptate, și chiar are, numai că dreptatea nu este același lucru cu adevărul, ba chiar se confundă foarte rar, după cum a remarcat un conațional celebru de-al președintelui. Încrâncenarea permanentă, ori conjuncturală a personajelor folosite ca exemplu, nu are legătură cu tema articolului. Nu poate fi bănuit absolutul că a dat dictatura și teroarea, după cum nimeni nu spune că relativul a dat anarhia. Poate doar
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
și a condițiilor aproape imposibile de publicare a unei literaturi libere, neconstrânse ideologic, literatura SF a cunoscut la noi un interes foarte ridicat, interes dovedit și de mulțimea cenaclurilor și a revistelor de gen. În 1980, Florin Manolescu a publicat celebrul său studiu Literatura S.F. (Editura Eminescu), o carte de referință absolută la noi și, practic, încă nedepășită. În 1983, Ion Hobana publică în două volume, la aceeași editură, un fel de dicționar al fenomenului comentat pe larg, după ce, la sfârșitul
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
inteligență ieșită din comun și un bun-simț pe măsură. La o asemenea “Casandră”, pe numele său Sebastian Haffner, ne vom opri acum. În general, își scriu memoriile personalitățile socialmente recunoscute care, atunci cînd nu sînt scriitori, sînt oameni politici, artiști celebri, muzicieni ori măcar generali participanți la bătălii decisive. În secolul XX, cele mai citite memorii au aparținut unor Churchill ori De Gaulle, urmate, pe treapta a doua de interes, de artiști aflați la un moment dat sub lumina reflectoarelor, fie
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
se expatria. Jurnalul lui Haffner a dormit într-un sertar pînă la moartea autorului său, în 1999; avea să fie descoperit și publicat ulterior, un an mai tîrziu, cu un succes enorm, făcînd cu titlu postum din Haffner un autor celebru. Prin ce a devenit Istoria unui german carte de referință? Prin aparenta insignifianță a autorului ei. Să ne imaginăm o clipă că am putea citi relatarea pedestră, zi cu zi, a evenimentelor din Parisul anilor 1789-1795 - totul povestit de un
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
orice condiții, folosind un creion ieftin sau un calculator sofisticat. Dacă o pasionează ceva, nu observă când se face noapte și lucrează în continuare, până în zori. Numai Nichita Stănescu mai practica această risipă, glorificată de Lucian Blaga într-un vers celebru („Risipei se dedă florarul”). Îi sfătuiesc pe iubitorii de cărți să le caute în librării pe cele care poartă mențiunea „Coperta de Mihaela Șchiopu”. Alături de alți mari graficieni care au ridicat la un rang înalt ideea de copertă (Mircia Dumitrescu
Un mare talent by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13068_a_14393]
-
că a fost mai mult decît cochetărie) și legionarismul, ambele mișcări se aflau în faza lor romantică, idealistă. În momentul în care a intrat în contact cu realitatea dură a regimului sovietic, Istrati a rupt-o cu socialismul și, probabil, celebra sa deviză, „je ne marche pas” s-ar fi făcut auzită și în relația cu legionarii, dacă ar fi apucat primele crime ale acestora. Cine a fost în realitate Panait Istrati? Un visător, un om care a trăit într-o
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
oameni inteligenți. Era vorba doar să semene sămânța și să se întoarcă acasă peste o săptămână. Să le lase cărți, că doar citesc în engleză și cumva o să se poată opune autorității Fondatorului. Sorbind drink-ul făcut de către stewardesă din celebra votcă poloneză, profesorul își amintea cu satisfacție visul pe care îl avusese în noaptea dinaintea plecării - iar visele, în școala lui psihologică, erau hârtia de turnesol a realității. Iată, a visat o vrabie; se juca în acel vis cu o
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
fi fost deja publicat) și munca unui biograf temerar ar putea să ajute la limpezirea imaginii despre mișcarea culturală a anilor ’30-’40. Volumul pe care îl prezentăm aici adună cîteva texte cu caracter memorialistic și epistolar despre cei mai celebri reprezentanți ai grupării: Cioran, Eliade și Ionesco. Înainte însă de a-l discuta propriu-zis, o observație: nici prefațatorul ediției (Mihai Șora), nici îngrijitorul acesteia (Fabian Anton) nu precizează destinația inițială a celor mai multe dintre textele publicate aici și, cu excepția articolelor din
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
a-i face cartea tipărită și importantă pe adevăratul comiliton gândit și găsit. Demersul relevant În a i se tipări cartea Începe de la editor. El Întâmpină venirea și apariția cărții după ce constată valoarea sau nonvaloarea acesteia. Ba, la edituri devenite celebre, tocmai prin randamentul producției ofertat, se și cumpără manuscrise, prin negocieri (convenabile) cu autorul. Atunci când evenimentele politice, de cultură, de literatură sunt vizibile a se Întâmpla, editorul este cel care intră În jocul perspectivei, nu numai prin sondaje, ci prin
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
Terente , prietenii mei de bază la jocurile din stradă. Mămica lor era o grecoaică frumoasă și tare blândă, iar tatăl lor un vaporean solid și năbădăios care Își bătea nevasta când venea băut; parcă s-ar fi tras din neamul celebrului Terente-fură-fete din legendele Bălții Brăilei. După casa lor urma cea a familiei Beizadea, de sorginte turcească, cu doi băieți mai mari decât mine, iar următoarea era a familiei Vișinescu care avea tot doi flăcăi lungi și deșirați ca niște plopi
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Încheia bucla comunității În care ne Învârteam și țopăiam zilnic noi, copiii străzii. Ștefan ce Mare, ca toate străzile Brăilei, Începea și se termina la Dunăre formând un imens semicerc, ca și la Odessa, planul orașului fiind făcut de acelaș celebru inginer civil Kisseleff. Dacă la Primăverii traversam pe partea opusă, să fac turul Înapoi spre Călărași, Întâlneam o casă dărăpănată , fără gard, cu o curte neglijată, a Angelei Stoian, tot colegă de școală, care avea o droaie de frați mititei
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
aluzie, e "plină de humor": "Mai bine singuratic și uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor,/ Mai bine singuratic și uitat.// O, genii întristate care mor/ În cerc barbar și fără sentiment, -/ Prin asta ești celebră-n Orient,/ O, țară tristă, plină de humor." Am reprodus poemul integral pentru a scoate și mai bine în evidență antifraza din titlul (care e expresia cutărei solidarități), Cu voi, al celor două strofe liminare și eponime ale unui volum
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]