2,037 matches
-
Mama celor Vii și de unicul Dumnezeu, fără de care fii și ficele acestui pămând nu-și mai găsesc liniștea și rostul pe acest Planetoid viu numit Terra Mirabilis. Ideea de a extrege din Univers existența conștiinței individuale din ascensiunea ei celestă cu n-dimensiuni prin Cerul Cristalin apare pentru prima dată la Sfântul Augustin (354-430). În Solilocvii (Solliloquia), Sf. Augustin (întreabă pe fiul?) și se întreabă: “Tu care vrei să te cunoști, știi că exiști? Știu. De unde ști? Nu știu. Te
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
-n umbră moarte... Azi sunt umbră și de-ai trece Ca o umbră pe-a mea urmă Te-aș feri să nu te-nece Ploaia care totul curmă... Toamnă de vară... Vara ce-a venit e-o toamnă Invazivă și celestă, Un decor ce te îndeamnă La retorică funestă... Ca-ntr-o peșteră sordidă Plouă revulsiv cu zoaie, Cu leșie grea, acidă Băloșind cu smog și ploaie... Ca-ntr-un deprimant carnagiu Sânge gri din cer se varsă, Un macabru mucilagiu
GRUPAJ LIRIC PSEUDOAUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357476_a_358805]
-
Noaptea, precum un fluviu cu ape cristaline, ducea spre veșnicie iubirea noastră, corabie de aur și rubine, cu toate pânzele desfășurate pe calea spre Eternitate. Sub înfloriri de roze romantice-n visare, am străbătut milenii trecând peste hotare de lumi celeste... Iubirea noastră sublimă își risipea în noapte dulceața-i divină și la marginea lumii sosise tinerețea noastră să ne vadă, precum un șoim, din înălțimi albastre. DACĂ VREI SĂ FII IUBIT, IUBEȘTE! Referință Bibliografică: DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI / Floarea
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
ingredientele necesare unei reușite și, cu siguranta, va fi apreciată ca atare, creând premisele „adăugării” în panteonul literaturii române a încă unui nume valoros: GEORGETA MINODORA RESTEMAN. Fărâme de azima - pâinea și vinul unui sacru legământ - se naște dintr-o celesta iubire de oameni. Gheorghe A. STROIA Adjud - 03 noiembrie 2011 -------------------------------------------------------------------- ECOUL NOBILULUI DRUM OMENESC SPRE O TRĂIRE ÎNALTĂ Georgeta Minodora Resteman “Descătușări - Fărâme de azima” - Versuri vechi și noi Ed. Armonii Culturale, 2011 M-au cucerit de la primă lectură poeziile
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
muribund între ceea ce știe și ceea ce se pierde în Univers. Bacovia, omul din adâncurile cenușii, a urcat prin umbră și a rămas așa toată viața câtă i-a fost dată în palidul amurg al timpului teluric luminat discret de unda celestă, îngreunat însă de boală și țintuit în sicirul de plumb al fiindului său. Și trupul îi era ca de plumb și reci îi erau zilele înecate: „Da, plouă... și sună umil / Ca tot ce-i iubire și ură - / Cu-o
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
teluric: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego), ce altceva decât singurătatea străfunzimilor, de unde vocile răgușite ale celor trecuți într-o altă stare de existență, așteaptă rânduirea spre celest. Apocalipsa apare ca o ars poetica încă din poezia sa de geniu „Plumb”, pentru că el pășea deja în lumea aceea neînțeleasă de fiindurile telurice, trăind paralel cu o lume care îl aștepta și pe care el o simțea ca aparținându
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
și continuă ca un adevărat cunoscător, trăitor în lumea aceea și prevestitor al tuturor acestor dezastre care ne stăpânesc fiindul: „E ora când Petru plânge amar - / Ascultă... e ora lașității...” (Nocturnă). De ce oare Bacovia numește acea clipă fatidică, pentru că în timpul celest viața omului este egală cu o oră telurică „e ora lașității”? Și ne mai roagă să o și ascultăm cu multă atenție, putând fi chiar ultima ascultare pe care omul dual să o mai poată auzi și în conștiința sa
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
în pereții de plumb ai spațiului timp, ai unei culori neînțeleasă de profanul îmbujorat pe fața umbrei palide care pășește pe lângă el spre locul meditației profunde. Din întuneric Bcovia a eliberat ideea ce s-a îndreptat fără întoarcere spre matricea celestă ce îi va găzdui veșnic eul detașat de nefiindul teluric. Versul poeziei sale simboliste, pe care aș cădea în ridicol să o mai amintesc, când a făcut atâta vâlvă în lumea criticii literare și s-a păstrat ca o ars
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
și era vânt...”, stare a naturii ce se ivește din senin și care poate avea urmări neprevăzute, uneori nefaste, ferește trupul de magica dezintegrare însă „eul viu” al poetului nădăjduiește într-o magnifică lucire a ideii pe care o înalță celestului deusian lipsindu-se de umbră. Din starea de visare a nefiindului, inițiatul literat trece în starea de veghere în cel de-al doilea catren al creației bacoviene, simțind, de astă dată, frigul: „Stam singur lângă mort... și era frig...”. Se
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
care vise-albastre de ieri s-ar fi topit, În roșu-ascuns în verde și galben-auriu Se duc pe aripi clipe, se-adună-ntr-un târziu... La margine de ape, la margine de cer Sărutul se îmbracă-ntr-o lume de mister; Mă-nvăluie-nserarea cu zâmbetui celest Eu îmi adăp uitarea cu un albastru rest Din ziua ce mai trece, cu trena-i de regret; Pictat în ape-adânci...un singur interpret Alunecă pe gene, cu notele-i suspin; A mai trecut o viață, a mai murit un
ÎNSERARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358400_a_359729]
-
n-ai insistat, ca s-o extermini. Ea te bîzîie în continuare, ca o idee fixă. Bine că nu mușcă! Thomas era surprinzător, ca întotdeauna. Putea să ne vorbească despre simbolistica unei frunze de măslin, ca și despre un embrion celest, cu aceeași ușurință cu care alții comentau fazele de gol de la un meci de fotbal. Dar eu nu făcusem nici un pas înainte. Eram la fel de nedumerit și de dezorientat de cursul pe care îl luase viața mea în ultimii ani. Eram
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
din priviri și ne zâmbeam complice, la fiecare traversare a îngustimilor provocate de tumultul promenadelor orășenești, sau la intrarea în cofetării, unde eu, invitată fără vorbe, aveam întâi-etatea cavalerului care-mi sorbea privirile, de câte ori mi le prindea cu ochii săi celești. Universul discuțiilor noastre cuprindea toate categoriile: de la geografie - materia mea cea mai dragă −, alunecam la toate categoriile muzicii, ale sportului, la ale nelipsitelor bancuri și la orice situație hazlie care putea prinde loc în orizontul nelimitat al privirilor noastre... Dar
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
acest eseu voi face cunoscută publicului, iubitor de muzică și frumos, celebra „DOINĂ DE JALE” - compozitor și interpret maestrul Gheorghe Zamfir, cu nimic mai prejos față de legendarul Pan din Greciei antică (inventatorul instrumentul muzical syrinx (naiul) cu care cânta melodii celeste zeităților din Olimp. Apariția maestrului Gheorghe Zamfir a fost ca o revărsare de lumină primăvăratică ce încălzește câmpia și florile trezite la viță și inimile admiratorilor. Un val de bucurie imensă a cuprins pe toți spectatorii care-l aplaudau și
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
nostru, să nu preget niciodată în a curăți „Grădina Maicii Domnului” de buruienile răului.” Cu greu mai puteam să-mi potolesc emoția ce mă cuprinsese, fiindcă nu trecuseră mai mult de două minute de când eram sub imperiul vrăjii mgicianului sunetelor celeste, care cânta cu atîta sensibilitate și dăruire de om împătimit: zeu pritre zei... legat cu mii de liane trimise de către Apollo. Naiul și trupul lui deveniseră un tot unitar, se contopiseră, o interpătrundere moleculară dintre geniu și instrument, o armonie
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu-mi văd copilașii dragi./ Frunzele uscate sunt...,/ De ce trăiesc pe pământ?” ...La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
să nu fii.../ Să duci dorul la copii.” Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm meodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
în: Ediția nr. 537 din 20 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mă privești de mult cum eu, jucătorul cu figura perfidă, te cuprind cu privirea-mi toridă, pe tine, muritorul timid. Jucăm aceeași partidă fără să fim părtași ai iubirii celești... fără să dăm... fără să primim...! Rostim cuvinte dulci ascunse-n crunta durere și-ncercăm să ne menținem cît mai sus în sufletul ce ne cere azi cu mare-nflăcărare, să ne aducă-alături... Nu mai lupta...! Nu mai spera...! Nimeni
UN JOC ÎN DOI de NELIA VIULEŢ în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357589_a_358918]
-
de supremație și de toate conflictele dintre familii, clanuri și națiuni. La difuzoarele statiei se anuța pentru a doua oară următorul comunicat: “Doamnelor și domnișoarelor, peste puțin timp vă vom comunica o știre foarte importantă de la Centrul Spațial al Internetului celest. “ După discursul doamnei din joja oficială, care a fost primit cu ovații și scandări frumoase din partea Doamnelor în roz și din parte Doamnelor Doamnelor, dar nu și din partea Doamnelor de bine, care continuau să huiduie, împotrivindu-se oricărei schimbări de
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
cu împrumut sau măcar o noapte mai lungă să poată dormi fiecare femeie pe săturate. După mai multe căutări și stăruințe, Soarele uriaș s-a oprit la Noaptea de 72 de ore și a trimis pe planeta Pământ două creaturi celeste pentru a despărți iarași lumina de întuneric și a face o nouă Oridine în lucruri și ființe. In Noaptea de 72 de ore, spre zorii dimineații, am văzut cum două păsări colorate și strălucitoare veneau din cer spre noi - zise
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
către cea blondă - Foame, frigul, frica și întunericul a cuprins trei sferturi din pământ și oamenii aceștia nu mai au nici o speranță acum. Iar Copacul abundenței își înălța coroana până dincolo de acoperișul lumii. De aici de jos, prin acest Internet celest se poate vedea foarte bine cum crengile copacului sunt încovoiate de greutățile ciorchinilor încărcați cu banane, portocale, ananas, nuci de cocos, măsline, cafea, și de tot felul de bunătăți...Iată cum Doamnele doamnelor se înfruptă toate pe săturate din Copacul
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
O ploaie colorată de bucate va cădea din belșug și ne vom îmbogăți sângele soarelui din casele noastre. Iar bubuitura va asurzi lumea și o va scoate din țâțânile ei. Femeia blondă, îngrozită de cele auzite și văzute pe Internetul celest, ceru imediat să se întoarcă la Tatăl Ceresc și să-I ceară Lui să-i dea ei Securea-Dublă a Patriarhului, ca să doboare cu mâna ei Copacul abundenței pentru a salva omenirea. - E îngrozitor ce spui. Du-mă la cer! Vreau
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
pe clădiri, înecând străzile până la saturație, și să-mi ascut, într-un impact ireal, auzul: „De-atâtea nopți aud plouând, / Aud materia plângând...” (Lacustră), îmbinând, astfel, generalul, ploaia, cu particularul, plânsul, rezultând durerea prin care se descarcă energii din partea amândurora, celest și teluric, revelări superioare existenței normale. Bacovia plângea în singurătatea lui aparentă pentru că în permanență trupul lui era însoțit de eul poetic, celest și egoul teluric, uman, amândouă aceste entități participând efectiv la desele lui transformări, treceri dintr-o dimensiune
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
Lacustră), îmbinând, astfel, generalul, ploaia, cu particularul, plânsul, rezultând durerea prin care se descarcă energii din partea amândurora, celest și teluric, revelări superioare existenței normale. Bacovia plângea în singurătatea lui aparentă pentru că în permanență trupul lui era însoțit de eul poetic, celest și egoul teluric, uman, amândouă aceste entități participând efectiv la desele lui transformări, treceri dintr-o dimensiune în alta, ziuă și noapte. Noaptea era prielnică observării umbrelor, a siluetelor fantomatice cu fețe palide, a trupurilor în descompunere, a cadavrelor a
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
Te-ating o clipă, îmi ești drag! Stea de safir îți dăruiesc, Culegi nectar din lungi visări, Tu spui minune, dar ceresc, Surâd magnolii-n primăveri. Zefir albastru, o poveste De îngeri scrisă, din astral, Alint de vis din zări celeste Nuntită-n zborul sideral. Dor rătăcit sfințit prin foc Netulburat de anotimp, Ce-a înnoptat într-un boboc O clipă doar, în flori de câmp. Un licurici va chicoti, Pictându-ți dorul, lăcrimând, Parfum de mir te va-nsoți În rai
PARFUM DE VIS de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357728_a_359057]
-
să murim câte puțin. Îngerii-ncep să plangă prin capele și de durere parcă-și ies din minți; de întristare că n-am fost cuminți aruncă după noi un pumn de stele. Cad Perseidele de parcă plouă în ritmul unui recviem celest, apoi se sting spre zori și-n cosmic gest lumina-și pierd în boabele de rouă. Referință Bibliografică: În sunetul făcliilor de stele / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1575, Anul V, 24 aprilie 2015. Drepturi de Autor
ÎN SUNETUL FĂCLIILOR DE STELE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357760_a_359089]