720 matches
-
capetele dușmanilor este printre cele mai atestate de autorii antici, deoarece părea să constituie, din cauza caracterului său inuman ușor perceptibil, dovada clară a barbariei celor două popoare. Ne va fi de folos, În schimb, să clarificăm semnificația pe care chiar celții o atribuiau acestui obicei și care au fost rădăcinile istorice ale acestuia. Această problemă nu a fost studiată Încă Într-un mod adecvat, dar există fapte care au legături certe Între ele și care trebuie luate În considerare. Primul fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istorice ale acestuia. Această problemă nu a fost studiată Încă Într-un mod adecvat, dar există fapte care au legături certe Între ele și care trebuie luate În considerare. Primul fapt este o mărturie a lui Cezar legată de credința celților În metempsihoză: „În primul rând, druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu moare, ci, după moarte, trece de la un trup la altul” (De bello galico, VI, 14). Celxe "Cel" de-al doilea este credința celților conform căreia creierul ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cezar legată de credința celților În metempsihoză: „În primul rând, druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu moare, ci, după moarte, trece de la un trup la altul” (De bello galico, VI, 14). Celxe "Cel" de-al doilea este credința celților conform căreia creierul ar fi sediul sufletului. Se pare, așadar, că tăierea și conservarea capetelor dușmanilor era mijlocul prin care se bloca renașterea lor; iar această Înverșunare Împotriva dușmanului mort explică de ce, așa cum s-a văzut din citatul din Posidonius
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căreia creierul ar fi sediul sufletului. Se pare, așadar, că tăierea și conservarea capetelor dușmanilor era mijlocul prin care se bloca renașterea lor; iar această Înverșunare Împotriva dușmanului mort explică de ce, așa cum s-a văzut din citatul din Posidonius, refuzau celții să restituie aceste capete chiar și plătite cu aur. Ne aflăm deci În cadrul unor credințe de natură pur religioasă: credința În metempsihoză, plasarea sufletului În creier și posibilitatea, care decurge de aici, de a bloca procesul de renaștere și eliberare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
predicau metempsihoza este furnizată de Cezar Într-un context În care acestora le sunt recunoscute vaste cunoștințe În domeniul astronomic, geografic, natural, teologic. De aici, a apărut suspiciunea că este vorba despre un izvor care vrea să-i prezinte pe celți Într-o lumină foarte favorabilă și care, printre altele, le atribuie druizilor o doctrină religioasă - metempsihoza - bine cunoscută și În cultura greacă. Însă, cel puțin În privința metempsihozei, această suspiciune este cu siguranță nefondată, fiindcă ea este clar atestată și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Îl ucide pe Viridomar, regele insubrilor; or, În toate aceste trei cazuri, comandantul roman și-a decapitat dușmanul mort. Acesta nefiind un obicei roman, este legitim să ne gândim că decapitarea avea motivații sacrale antice, asemănătoare cu cele ale celților. În fața acestor date, romanii și grecii ar fi trebuit să fi fost mai prudenți În ceea ce privește condamnarea „barbariei” celților. De fapt, ne aflăm În fața unei situații tipice: celții păstrează obiceiuri străvechi care, În lumea clasică, sunt fie dispărute, fie pe cale de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dușmanul mort. Acesta nefiind un obicei roman, este legitim să ne gândim că decapitarea avea motivații sacrale antice, asemănătoare cu cele ale celților. În fața acestor date, romanii și grecii ar fi trebuit să fi fost mai prudenți În ceea ce privește condamnarea „barbariei” celților. De fapt, ne aflăm În fața unei situații tipice: celții păstrează obiceiuri străvechi care, În lumea clasică, sunt fie dispărute, fie pe cale de dispariție; după părerea noastră, nu există nici o Îndoială că obiceiul tăierii capetelor dușmanilor - cu toate implicațiile biologice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să ne gândim că decapitarea avea motivații sacrale antice, asemănătoare cu cele ale celților. În fața acestor date, romanii și grecii ar fi trebuit să fi fost mai prudenți În ceea ce privește condamnarea „barbariei” celților. De fapt, ne aflăm În fața unei situații tipice: celții păstrează obiceiuri străvechi care, În lumea clasică, sunt fie dispărute, fie pe cale de dispariție; după părerea noastră, nu există nici o Îndoială că obiceiul tăierii capetelor dușmanilor - cu toate implicațiile biologice și teologice pe care le comportă - Își face apariția Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le comportă - Își face apariția Încă din cultura indo-europeană. O dovadă În acest sens este faptul că fenomenul În cauză este atestat pe o arie foarte largă, care acoperă atât lumea indo-iraniană, cât și pe cea germanică. În acest câmp, celții reprezintă doar faza conservării, În timp ce romanii și grecii pe cea a inovării, Însă cu urme care trădează situația originară. 6. JERTFA UMANĂTC "6. JERTFA UMANĂ" Pentru a-i discredita pe martorii gali, adversari ai lui Fonteius, Cicero, considerând-o ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacrificiile umane: În primul rând, acest obicei, care contraria atât de mult conștiința autorilor greci și romani, nu este, În realitate, deloc necunoscut civilizației lor; iar În al doilea rând, faptul că și aici este vorba despre supraviețuirea În rândul celților a unui element din religia indo-europeană. Să ne referim la Roma. În cartea a XXII-a din Ab urbe condita, Titus Livius povestește despre situația haotică și disperată creată imediat după căderea cetății Cannae: Atunci, În sfârșit, a sosit și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiția sacerdotală; În Iran, deși condamnată de religia lui Zoroastruxe "Zoroastru", mai supraviețuiește până În epoca istorică, - relicvă a religiei prezoroastriene. Acest ansamblu de mărturii arată clar două lucruri: jertfa umană aparține religiei indo-europene, de unde s-a transmis fiecărei culturi indo-europene; celții - ca, de exemplu, și germanii, și balticii - aparțin acelui grup de culturi care a continuat să o practice În mod deschis și fără rezerve mentale până Într-o fază avansată a epocii istorice, perioadă În care alte popoare indo-europene renunțaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de presupus că acesta ar fi fost Împrumutat, la urma urmelor, din Asia Mică, prin intermediul unor comercianți. Faptul că aceștia erau sau nu greci contează mai puțin. Mai interesant este că nici un autor grec sau latin care se referă la celți nu dă vreodată informații despre acest obicei, deși trebuie să fi fost foarte cunoscut dacă despre el vorbește o persoană ca Petronius care nu avea vreun interes aparte pentru etnografie. Se poate presupune că se păstra intenționat tăcerea, pentru că prea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se păstra intenționat tăcerea, pentru că prea ușor amintea oricărei persoane culte de practica ionică identică, pomenită În satirele lui Hipponax. Este ocultat astfel un tip de sacrificiu uman care nu era potrivit pentru a demonstra barbaria specifică și exclusivă a celților. De altfel, poate nu este o Întâmplare nici faptul că izvoarele clasice nu vorbesc despre ritualul decima, bine atestat de diferite inscripții galice din Galia Narbonensis (unde apare formula dede bratou dekanten - „dedit grate decimam”), ritual care, după toate probabilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
constituie un grup omogen și necesită o explicație unitară. Iar o asemenea explicație unitară se poate obține doar făcându-se referire la un cult prevedic al Mamelor, identic cu cel care se poate observa mult mai târziu la germani și celți: a avea multe Mamexe "Mame" era semnul unei sorți bune, al puterii, al siguranței de sine, al invincibilității: acestea sunt calități consacrate zeilor, pe care poeții vedici le exprimă prin epitete străvechi, a căror semnificație profundă nu mai este inteligibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
XXXIX) necesita, Într-un fel sau altul, prezența unui preot. În acest caz, trebuie să ne Întrebăm care a fost motivația afirmației lui Cezar. Motivul este probabil de ordin psihologic. Cezar avea În fața ochilor situația Galiei (nu degeaba folosește termenul celt de druides), unde preoți constituiau În cadrul vieții publice și private o castă, practic, atotputernică; mai mult, cunoștea situația de la Roma, unde preoții formau un grup cu o putere destul de mare. În schimb, nu vedea nimic asemănător În lumea germanică, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
572 6. Lumea de „dincolo” 574 7. Sacerdoțiul 574 8. Știința profeției 575 9. Temple și jertfe 576 2. Religia balticilor 576 1. Izvoarele 576 2. Zeii principali 577 3. Preoții și jertfele. Locuri de cult 580 Bibliografie 580 Religia celților (Enrico Campanile) 583 1. Problema izvoarelor 583 2. Panteonul galic antic 586 3. Divinitățile galice și divinitățile insulare 589 4. Imaginea celților În lumea clasică 591 5. tăierea capetelor 592 6. Jertfa umană 594 7. Pharmakòs În religia galică 596
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. Izvoarele 576 2. Zeii principali 577 3. Preoții și jertfele. Locuri de cult 580 Bibliografie 580 Religia celților (Enrico Campanile) 583 1. Problema izvoarelor 583 2. Panteonul galic antic 586 3. Divinitățile galice și divinitățile insulare 589 4. Imaginea celților În lumea clasică 591 5. tăierea capetelor 592 6. Jertfa umană 594 7. Pharmakòs În religia galică 596 8. Lumea de „dincolo” 598 9. Cultul matroanelor 600 10. Preoții 601 11. Regele ca personaj sacru 603 12. Zeii britaniei 606
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În zonele muntoase și subpopulate din nordul țării Galilor. Sudul urbanizat, care avea căi de comunicație mai bune cu Anglia și legături solide cu mișcarea sindicală națională și partidele Liberal și Laburist, a rămas circumspect față de ambițiile naționaliste ale izolaționiștilor celți. Prin urmare, deși candidații formațiunii Plaid Cymru au obținut inițial o victorie la alegerile naționale din 1974, menținându-și apoi o prezență modestă, dar vizibilă, ei nu au reușit niciodată să-și câștige compatrioții de partea proiectului naționalist. Dintre puținii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale religiei celei noi. La fel cum Isis pleacă cu barca pe apele Nilului în căutarea rămășițelor soțului defunct, căutarea Graalului a reprezentat pentru Evul Mediu creștin chiar tipul itinerariului mistic. La origini, Graalul era un cazan sacru în care celții își preparau "leacurile universale" și unde regele decăzut se îmbăia în vin sau în bere. Apoi, la creștini, acesta devine un potir de aur care se spune că ar fi conținut vinul sacru de la Cina cea de Taină și în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fost cuvânt interzis de ocupantul maghiar până în noiembrie 1918, deoarece numele Transilvania nu poate fi tradus în limba maghiară și maghiarizat, instrument folosit de unguri și în schimonosirea numelui românului și a tot ce-i românesc. Ardealul, nume dat de celți în secolul V î.H., a fost nume preferat de ocupantul ungur, deoarece el poate fi tradus și maghiarizat, Erdely. Azi, Transilvania fierbe. Ni se cere luciditate și veghe pentru a nu deveni iarăși victime, ca în anul 1940. Un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]