1,259 matches
-
mai strategice și astfel cele mai râvnite regiuni ale Franței. Generalul Charles de Gaulle, un nativ al regiunii, a numit-o un "bulevard fatal" pe unde armate invadatoare au trecut în mod repetat. A fost cucerită pe rând de triburi celtice, de Roma, franci și alemani. A fost contestată de Anglia, Franța și Burgundia în timpul Războiului de o sută de ani înainte de a fi inclusă în Regatul Franței în secolul XV. A fost anexată de Țările de Jos Spaniole în 1598
Nord-Pas-de-Calais () [Corola-website/Science/301065_a_302394]
-
a găsit o tăblița din bronz în dimensiunea 95 mm lata, 60 mm înaltă și 0.5 mm grosime, așa numita "tabulă honestae missionis", emisă din ordinul împăratului Hadrian la 27 septembrie 159 pe numele ostașului veteran Ivornecus, de origine celtica. Această tăblița se gaseste la muzeul de antichități din Viena, înregistrată sub numărul D.XVII. În 1962 localitatea a fost colectivizata fiind singura din zona care a trecut în mod forțat la acest sistem (un aport la această situație aducând
Comuna Domașnea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301081_a_302410]
-
Capitala regiunii este orașul Lyon iar regiunea cuprinde 8 departamente. Cu toate că regiunea a fost locuită încă din timpuri preistorice, primele menționări ale unor așezări datează din perioada celților. Aceștia au fondat numeroase orașe, ca de exemplu Lyon ( numit după zeul celtic Lugh), iar regiunea se afla pe o rută comercială între sudul și nordul Europei de Vest. Regiunea a fost cucerită de către romani în timpul Războaielor galice ale lui Iulius Cezar și a făcut parte în diferite perioade din provinciile romane "Lugdunensis
Ron-Alpi () [Corola-website/Science/301328_a_302657]
-
rușini, rușini carpatini, rușini ucraineni, ruteni, ruteni transcarpatini. Originea rutenilor este și astăzi neelucidată. Este evident că rutenii fac parte din ramură slavilor, desprinsa din marele trunchi indo-european. Există o teorie care susține că rutenii sunt urmași ai unor populații celtice slavizate. Astfel În Evul Mediu, ei ar fi fost slavizați păstrându-și denumirea etnică de ruteni, la care se adaugă și cea de rușini. Explicația este prezentată de Paul Robert Magocsi în "Encyclopedia of Rusyn History and Culture", care arată
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
Culture", care arată că primul termen, rutean, este folosit de popoarele neslave, iar cel de rusin este folosit de slavi, definind o populatie distinctă slavă locuind în Regiunea transcarpatica. Sunt pomeniți de Caesar în "Comentario de bello Gallico", ca trib celtic așezat în Gallia Narbonensis. Afirmația să este confirmată în antichitate de Pliniu cel Bătrân. Mărturii scrise din Evul Mediu timpuriu continuă să îi ateste distinct și exact. "Gesta Hungarorum" sau "Cronică Notarului Anonim", "Almanahul Hildersheim", "Ystoria Mongalorum" pomenesc exact rutenii
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
(în ; în bretonă "Breizh"; în gallo "Bertaèyn"; în și Britania în forma inițial folosită în limba română în secolul al XIX-lea) este una dintre cele 26 de regiuni ale Franței. Denumirea i se trage de la Britoni, o populație celtică venită în secolul al VI-lea din Marea Britanie, de unde fusese izgonită de invaziile Anglo-Saxone. Regiunea mai fusese celtică și anterior romanizării, dar sub denumirea de "Armorica" ("Armorique" în limba franceză) încă folosită în paralel. Ocupă peninsula cu același nume din
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
în secolul al XIX-lea) este una dintre cele 26 de regiuni ale Franței. Denumirea i se trage de la Britoni, o populație celtică venită în secolul al VI-lea din Marea Britanie, de unde fusese izgonită de invaziile Anglo-Saxone. Regiunea mai fusese celtică și anterior romanizării, dar sub denumirea de "Armorica" ("Armorique" în limba franceză) încă folosită în paralel. Ocupă peninsula cu același nume din vestul țării, fiind scăldată de Marea Mânecii la nord și de Golful Biscaya la sud. Capitala regiunii este
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
line, apa se retrage la reflux până la câțiva kilometri în larg. Primele relatări despre Bretania sunt oferite în „Comentariile” lui Iuliu Cesar despre Războaiele galice. Se spunea că era locuită de celți, dar numele actual se datorează unor alte triburi celtice ce au migrat aici din Insulele Britanice. Cele mai impresionante relicve arheologice predatează insă această perioadă, și sunt lăsate de către o populație preceltică, și consistă într-o civilizație a megaliților, datând din perioada neoliticului, acum aproximativ 5000 de ani. Se
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
ani. Se știu puține lucruri despre această civilizație, învăluită în mister. Revenind la epoca romană, din relatările lui Cezar aflăm că teritoriul actualei Bretanii, aparținea împreună cu toată coasta nord-vestică a Galiei, Confederației Armoricane, nume ce își are originile în cuvântul celtic pentru "regiune de coastă". Confederația era formată din mai multe poapoare celtice, iar unii dintre cei mai cunoscuți erau "Veneții", navigatori de excepție ce locuiau în zona orașului actual Vannes, care este numit după aceștia. Teritoriul ocupat de celți nu
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
la epoca romană, din relatările lui Cezar aflăm că teritoriul actualei Bretanii, aparținea împreună cu toată coasta nord-vestică a Galiei, Confederației Armoricane, nume ce își are originile în cuvântul celtic pentru "regiune de coastă". Confederația era formată din mai multe poapoare celtice, iar unii dintre cei mai cunoscuți erau "Veneții", navigatori de excepție ce locuiau în zona orașului actual Vannes, care este numit după aceștia. Teritoriul ocupat de celți nu se limita doar la coasta europeană a Canalului Mânecii, aceștia ocupând și mare
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
aceștia ocupând și mare parte din Insulele Britanice. După cucerirea romană, Imperiul le încredințează protecția coastelor nordice ale Galiei, iar după retragerea din Marea Britanie în 411, le încredințează paza acestei insule. Sub presiunea atacurilor triburilor saxone, o parte din triburile celtice se retrag din Marea Britanie pe continent, unde ocupă toată coasta Franței actuale, între Bretania și gurile Senei în Normandia. Este neclar în momentul de față cât de diferită era limba lor față de cea a galilor armoricani ce se aflau deja
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
orașului Saint-Malo, care a fost complet distrus, regiunea a avut de suferit mai puțin decât Normandia învecinată. Bretania este o regiune aparte față de restul Franței, fiind alături de Țara Galilor, Scoția, Irlanda și Galicia din Spania singurele regiuni cu populații de origini celtice. Franceza este singura limbă oficială, dar cele două limbi regionale cu toate că nu au nici un statut oficial, sunt sprijinite de autoritățile regionale, în limitele constituției. Limba bretonă este foarte puternică în regiunea de vest, dar este răspândită și în restul regiunii
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
limbă oficială, dar cele două limbi regionale cu toate că nu au nici un statut oficial, sunt sprijinite de autoritățile regionale, în limitele constituției. Limba bretonă este foarte puternică în regiunea de vest, dar este răspândită și în restul regiunii, este o limbă celtică puternic înrudită cu limba galeză vorbită în Țara Galilor și cu limba cornish, vechea limbă celtică vorbită în Peninsula Cornwall din Marea Britanie. A doua limbă regională este limba gallo, vorbită în partea de est a regiunii, care este o limbă romanică
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
de autoritățile regionale, în limitele constituției. Limba bretonă este foarte puternică în regiunea de vest, dar este răspândită și în restul regiunii, este o limbă celtică puternic înrudită cu limba galeză vorbită în Țara Galilor și cu limba cornish, vechea limbă celtică vorbită în Peninsula Cornwall din Marea Britanie. A doua limbă regională este limba gallo, vorbită în partea de est a regiunii, care este o limbă romanică, una dintre limbile "oïl" cu foarte multe influențe celtice. În ultimul timp, au apărut foarte
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
și cu limba cornish, vechea limbă celtică vorbită în Peninsula Cornwall din Marea Britanie. A doua limbă regională este limba gallo, vorbită în partea de est a regiunii, care este o limbă romanică, una dintre limbile "oïl" cu foarte multe influențe celtice. În ultimul timp, au apărut foarte multe însemne bilingve, dar marea majoritate sunt și în bretonă, în detrimentul limbii gallo, care nu este atât de vizibilă. Muzica bretonă a trecut printr-o perioadă de revigorare, începând din anii '70, și este
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
Muzica bretonă a trecut printr-o perioadă de revigorare, începând din anii '70, și este intens popularizată în momentul de față. Pe lângă instrumente caracteristice, în general diverse tipuri de fluiere, au fost adăugate și alte instrumente des întâlnite în folclorul celtic ca harpa și cimpoiul. De asemenea, sunt întâlnite și vioara și clarinetul, instrumente venite prin filiera franceză. O tradiție populară se numește "Fest Noz" (festivalul nopții) și este un obicei reînviat începând cu anii '50. De asemenea, festivalele de muzică
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
ca harpa și cimpoiul. De asemenea, sunt întâlnite și vioara și clarinetul, instrumente venite prin filiera franceză. O tradiție populară se numește "Fest Noz" (festivalul nopții) și este un obicei reînviat începând cu anii '50. De asemenea, festivalele de muzică celtică sunt foarte populare. O altă caracteristică particulară a Bretaniei este reprezentată de puternicele tradiții creștine, regiunea fiind de-a lungul istoriei una dintre regiunile puternic catolice, în contrast cu restul Franței, puternic secularizată. Chiar și în momentul de față, este regiunea din
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
cunoscută sub numele de Versiunea regelui James. În secțiunea 2 Peter 3:5(b) se afirmă textual: ... "și pământul a fost format din apă și de către apă." (NIV) Se crede adesea despre apă că ar avea puteri spirituale. În mitologia celtică, de pildă, Sulis este zeița locală a apelor termale; în hinduism, apa este personificată ca o zeiță sub numele de Ganga. De asemenea, diferiți zei pot patrona diferite izvoare, râuri sau lacuri. În mitologiile romană și greacă, Peneus a fost
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
total au fost descoperite 16 bordeie, dintre care 3 aparțin primului nivel, celelalte ținând de intervalul sec. II - III d.Hr. În cele trei bordeie s-a descoperit ceramică dacică, lucrată manual, dar și ceramică lucrată la roată, de factură celtică. Tot aici au fost descoperite o fibulă din bronz și brățări din argint (2). Astfel, se pare, că în epoca bronzului s-a dezvoltat o înfloritoare civilizație traco-dacică, cum dovedesc descoperirile de obiecte din bronz nu doar de la Cicir, ci
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
fost salvată de furia comuniștilor atei ce voiau să fie distrusă, dusă într-o noapte și instalată în vârful Citerii. Sunt pretutindeni în locurile cu culturi agricole și de pășunat cruci vechi de lemn sau de piatră, așa numitele cruci celtice sculptate, cu semnul soarelui între brațe, evocând Soarele Mântuirii. La aceste cruci de hotar se făceau slujbe religioase, sfeștanii primăvara când se ieșea cu animalele în imaș la colibă, și masluri la unele dintre ele, cum este crucea din șaua
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
mai înainte "art"), însemnând "urs", sugerând că "art-ur", "omul-urs", este forma inițială. Numele lui Arthur apare ca Arturus în textele arthuriene timpurii în latinp, niciodată Artorius, deși este posibil ca formele din latina vulgară ale lui Artorius, pronunțate în limbile celtice, să dea atât Arthur cât și Arturus. Toby D. Griffen de la Southern Illinois University leagă numele Arthur de Arcturus, cea mai strălucitoare stea din constelația Boötes, în apropiere de Ursa Mare (Ursa Major - Marele urs). Arcturus din latina clasică ar
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
kurganizată” a amforelor globulare în Europa este propusă ca o „patrie secundară” a PIE, cultură ce se separă ulterior în și cultura ceramicii cordate în jurul 2300 î.Hr.. Acest lucru a dus în cele din urmă la apariția familiilor lingvistice italică, celtică, slavă și germanică, dar și a altor grupuri lingvistice parțial dispărute din Balcani și Europa centrală, ce includ, eventual, invazia proto-miceniană din Grecia.
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
lui Rampelt" s-au găsit materiale aparținând culturii "Coțofeni", iar din alt loc provin seceri de bronz și fier medievale. Pe "Drumul Cetății" este semnalată o necropolă din a doua epocă a fierului, ce conține fragmente de vase, o ceașcă celtică și o sabie. În incinta fortificației medievale s-au găsit materiale ceramice cu urme de arsură din epoca fierului și ceramică din secolul al VI-lea. În secolul al XIV-lea se construiește o bazilică gotică trinavată, cu Hramul "Sf.
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
al cuvântului danez "ø" (insulă). De altfel, toponimul în limba locală, "Føroyar", include cuvântul "oyar", care înseamnă insulă. A doua ipoteză este că numele ar semnifica "Insula îndepărtată" pornind de la germanicul "Far-Før-Fær". În fine, "fær" ar putea avea o rădăcină celtică, din care a derivat și cuvântul irlandez "fearann" (pământ). Istoria timpurie a Insulelor Feroe este foarte clară. Conform Færeyinga Saga, emigranții care au părăsit Norvegia pentru a scăpa de tirania lui Harald I al Norvegiei, au sosit pe insule în jurul începutului
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
erau norvegieni get-beget, ci erau descendenți ai coloniștilor norvegieni din Marea Irlandei. În plus, unii coloniști norvegieni se căsătoreau deseori cu femei din Irlanda vikingă, Orkney sau Shetland înainte de a se stabili pe insulele feroeze sau în Islanda. Drept rezultat, limbile celtice au influențat atât feroeza cât și islandeza. De aceea, poate, feroeza are două cuvinte pentru „rață”: "dunna" (de la cuvântul din limba galică "tunnag") pentru o rață de casă, și "ont" (de la cuvântul limbii nordice vechi "") pentru „rață” în general. (Acest
Limba feroeză () [Corola-website/Science/300731_a_302060]