949 matches
-
sau orice reprezentare scenică, să dezmintă interpretările tendențioase și chiar să reveleze, prin contrast cu regimul care ostracizase râsul în zonele trecutului sau ale "imperialiștilor", o lume paradisiacă 23: "Realismul socialist este o doctrină vagă dar eminamente serioasă, plictisul și cenușiul fiind trasăturile sale dominante. Într-un astfel de spațiu, delimitat de o parte de lagărul de concentrare, de alta de moralizarea didactică și de optimismul vigilent, râsul se stinge. De aceea, comuniștii îl caută în trecut, și cred că l-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
odată spaima înlăturată, metaforele astrale nu vor mai servi drept pretexte pentru un astfel de comic vesel, ci pentru visarea care dizolvă râsul în surâs binevoitor, pentru ca finalul, restabilind echilibrul perturbat pentru o clipă, să cufunde totul în tristețea și cenușiul diurn. Nota melodramatică, admirabil evitată de Mihail Sebastian prin abila ancorare în realitatea prozaică inclusiv a celor mai vizionare și nepragmatice personaje, caracterizează, în schimb, piesele umoristice ale lui V. I. Popa și comedia "amară" a lui George Mihail-Zamfirescu, Idolul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o haită de lupi năvali ca un torent argintiu în poiana scăldată de lumina lunii. Suru se înfruntă, în poiană, pentru prima dată cu o haită. Se hotăra soarta, ori e acceptat de haita, ori e sfâșiat. Doi lupi, unul cenușiu și unul dungat, se apropiară prudenți, învăluindu-l... Unul se năpusti și-l mursecă... al doilea atac fu parat de Suru cu pieptul, care-l făcu să cada la pământ... Asta așteptau cei doi și se năpustiră, asupra lui, rânjindu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care ducea spre drumul Hîrlăului. Îndemnă blând boii, care se mișcau pe drumuri știute, amintindu-și de anii mai tineri ai stăpânului. Drumul trecea prin pădurea netrezită la viață, în care doar florile galbene ale ulmului se ițeau obraznice din cenușiul codrului. Bărbatul privea copacii cu luare aminte, potrivindu-i pentru căpriori, bârne sau cozi de sapă ori de topor. Băiatul cânta dintr-o trișcă veche, pe care se lăuda că i-a lăsat-o un moș din partea tatălui, cioban din partea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vizibil, sexul, o singură trăsătură de penel, dar apăsată, coborând în oblică, dreaptă și nu vertical, vertiginos ca celelalte tușe, brațele îi sunt desfăcute, în stânga, acoperindu-i palma, ține paleta din care se scurg culori, doar tonuri luminoase, contrastând cu cenușiul paletei, iar în cealaltă mână ține pensula, pe care nu știu dacă, cu intenție sau, pur și simplu, inconștient, a dispus-o într-o paralelă vizibilă cu oblica sexului, fascinant, echilibrul de culoare, capul înconjurat de nimbul negru, pe fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
parcheze la câteva sute de metri de casă, fiind nevoiți să se Întoarcă prin ploaie Înghesuiți sub umbrela ei. Celor de la BBC Scotland li se alăturaseră corespondenți de la Grampian, ITN și Sky News. Luminile albe și supărătoare ale televiziunilor estompau cenușiul clădirilor din granit din jur. Nimănui nu părea să Îi pese cu adevărat de ploaia de iarnă, deși cădea cu repeziciune, formând o adevărată perdea de apă Înghețată. Blonda cu țâțele mari de la Channel Four News Înregistra un material, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
birou, rânjind ca un maniac. Nu va trece prea mult până să-i pice fisa. Agentul Steve, arătând din cale afară de Îngrijorat, aștepta pe coridor. Chipul lui Își mai recăpătase puțin din culoare și era acum mai degrabă vânăt decât cenușiu; dar arăta oricum groaznic. Ochii lui erau de culoare roz, injectați, iar respirația Îi duhnea a dropsuri de mentă extra, dar nu era de ajuns ca să mascheze vaporii de alcool care ieșeau din el. — Domnule, spuse el cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fapt pe Matthew Oswald să fugă urlând afară În zăpadă și să-și vomite porția de Weetabix. Capul unui copil se distingea din masa de cadavre de animale. Nu mai erau trăsături În adevăratul sens al cuvântului, osul Împingând prin cenușiul slinos. — O, Cristoase! Stomacul lui Logan se strânse. — Nici măcar nu știu dacă-i băiat sau fată. N-avem cum să știm până nu scoatem cadavrul și-l examinăm ca lumea. Logan privi capul respingător, orbitele goale, gura care atârna deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
punea Întrebări. Care-i ținea departe de mașina lor de patrulă drăguță și caldă. Aleea era plină de mașini și dube. BBC, Sky News, ITN, CNN - erau cu toții aici, luminile de televiziune făcând zăpada să contrasteze puternic cu cerul gri cenușiu. Camerele se opriră din filmat de Îndată ce mașina lui Logan apăru; apoi se năpustiră ca niște pirahna. Logan, prins În mijlocul acelei nebunii, făcu exact ceea ce Îi spusese inspectorul Insch: Își ținu naibii gura Închisă În vreme ce microfoanele și camerele erau Împinse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
muncă direct acasă. Vremea Îngrozitoare Îi ținuse acolo. Doar cei mai nechibzuiți umblau de colo-colo, din bar În bar, sub luminile de Crăciun. Pe măsură ce traficul se rărea, zăpada punea stăpânire pe drumuri. Asfaltul negru sclipitor, din centrul orașului, lăsa loc cenușiului și, În cele din urmă, albului În vreme ce Logan Își croia drum dinspre cartierul general al Poliției. Nu avea o destinație precisă În minte: conducea de dragul de a face ceva. Încă o pereche de ochi În căutarea mașinii lui Martin Strichen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru era ger și Întuneric, iar mirosul de șoareci și șobolani pălea sub praful de ani Întregi. Rânjind nervos, lăsă femeia să-i alunece de pe umăr pe podeaua de ciment. Pielea ei palidă lucea pe cenușiul Întunecat și el tremură, Încercând să simuleze că era din cauza frigului. Dar știa că e din cauza ei. Valiza cea mare fu pusă lângă ea. După aceea, știa bine, Îi va fi rău la stomac. Îi va fi rău până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Dar nu se întâmplă nimic. În cele din urmă, începu să spere că Tiberius îl credea prea prost ca să ia parte la vreo tentativă de complot. Se întâmplase însă ca Thrasyllus, tăcutul astrolog din Rhodos, înfășurat în vechiul lui pallium cenușiu, să-l înștiințeze misterios - și foarte oportun - pe Tiberius: „Am citit în astre că Gajus nu va deveni niciodată împărat“. — Ești sigur de ceea ce ai citit? rânjise Tiberius. Iar Thrasyllus îi dăduse un răspuns care avea să intre în cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o descoperim, noi urmam s-o numim isiacă. Sala era dedicată muzicii și dansului, și pentru construirea ei se folosise întreaga știință arhitectonică; culorile frescelor se îmbinau armonios, ca acordurile unei harpe: verdele bobocilor de piersic, trandafiriul aurorei, azuriul albăstrelelor, cenușiul perlelor, galbenul florilor de ginestră. Nu exista nici o tușă agresivă, care ar fi fost ca o ușă trântită în mijlocul unei piese melodioase. Pe boltă nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care se împleteau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de obicei, dragostea cui s-o dau, când nu știu cum arată? 28 septembrie 1964 (luni) Odată, demult, În fața unor ochi ciudat de albaștri, s-a deschis drumul vieții. Era larg drumul și ușor, și frumos, dar ochii nu găseau nimic În cenușiul depărtării. Cerul, numai el Îi chema, ca să confunde cele două mari dorințe albastre, ochii și infinitul. Plecând de pe pământ, ochii cei albaștri nu au ajuns niciodată albastrul cerului. Și au căzut Înapoi triști, puțin obosiți... Au urcat apoi spre albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numai el Îi chema, ca să confunde cele două mari dorințe albastre, ochii și infinitul. Plecând de pe pământ, ochii cei albaștri nu au ajuns niciodată albastrul cerului. Și au căzut Înapoi triști, puțin obosiți... Au urcat apoi spre albastrul piscurilor abrupte. Cenușiul drumului bătut nu i-a Îndemnat niciodată să-l cunoască. Deodată, ochii aceia n-au mai fost ciudat de albaștri, ci nemaipomenit de albaștri. Cerul, cerul Întreg coborâse În ei. Ba nu, mi se pare că ei urcaseră la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Jim Îi plăcuse Întotdeauna domnul Guerevici, deși rusul acela În vîrstă nu era prea impresionat de el. Un fel de artist amator, cînd era bine dispus Îi desena lui Jim, În albumul de autografe, complicate vase cu pînze. Bufetul lui cenușiu din bucătărie era plin de gulere și piepți de cămașă scrobiti, iar lui Jim Îi părea rău că domnul Guerevici nu-și putea permite o cămașă adevărată. Poate că va veni să locuiască Împreună cu el În Amherst Avenue? Jim cugetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
căldură surprinzătoare. După ce aprinse soba, Jim suflă peste flăcările leneșe. Puse bucățelele de cocs În gura tubului de aeraj unde, după cum Îi explicase doctorul Ransome, aerul se mișca mai repede. De Îndată ce apa de băut Începu să fiarbă, turnă puțin lichid cenușiu În gamela pe care o duse sus și o lăsă să se răcească pe marginea ferestrei lui Basie. Adună hainele lui Basie și spălă cămășile murdare În apa rămasă. Acestea puteau fi lăsate o oră, timp În care se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe ele cuvântul „Sion“, firmele prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase, subțiri, grave sau triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane pneumatice și sunetul slab al vreunei sirene. Toate aceste zgomote nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din vina ei, deoarece a cugetat cu matricea. Atunci am resimțit durerea violentă din creștet. Omul cu capul de păstârnac îmi implantă în creier ciocul de aramă, clătinându-și zarzavatul țestei și gesticulând cu hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată. Deși înotam în întuneric, un lampagiu trecu pe lângă mine în trap, să stingă singurul și cel din urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care mi-am sprijinit prea de timpuriu ciolanele obosite, a înspăimântat vrăbiile și câinii, iar femeile bune pentru un ceas, acele care au fost născute cu adevărat pentru mine, m-au uitat chiar din primele momente de după fiecare despărțire. În cenușiul București, lipit cu tălpile de el ca sticletele sălbatic prins în cleiul pus lângă momeală, m-am smuncit, fluturând o aripă oloagă, scuipând în mâna plină de iubire a omului milos, care cu vorba blajină a încercat să desferece poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la pian faimosul menuet de Paderewsky. Eva îl fredona cu buzele strânse, în timp ce doamna Pipersberg juca în cărți cu bărbații, îmbrăcată decent și învăluită într-o demnitate de veritabilă marchiză. Singură Nora nu ceda insistențelor. Se așeza retrasă, cuminte, îmbrăcată cenușiu sau în culori apropiate de această nuanță, alături de Mariana, o studentă felină, cu părul ca de cânepă, cu toate trăsăturile feței compromise, mlădioasă ca un bici de lux și albă ca o franzelă nerumenită. Din cauza sufletelor noastre care se întâlniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
guta, iar Fenimore fusese Întotdeauna adepta mersului pe jos. Avusese dreptate: capitala Își arăta cel mai atrăgător chip. Vremea era blândă și adierile de vânt ușoare. Soarele se reflecta În statuile, crucile și giruetele aurite cocoțate pe clădirile de un cenușiu șters, În siajul spumegat al vaselor de plăcere care străbăteau Sena, În ferestrele de sticlă groasă ale marilor magazine și În hamurile zăngănitoare ale cailor de trăsură care tropăiau pe bulevardele largi. Castanii de pe străzi erau Înveșmântați În frunziș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
târziu, Smith intră cu o carafă aburindă În mână, pe care o puse pe lavoar. Apoi se duse la fereastră și trase draperia, lăsând să se vadă priveliștea cu acoperișuri, coșuri de fum și o fâșie de cer de un cenușiu tern. — O dimineață rece, domnule, observă el, cu un vânt pișcător. Dar era de așteptat În ianuarie. — Numai să nu ningă, Îi răspunse Henry. O ninsoare puternică ar fi putut ține În casă jumătate din spectatorii de la premieră. Smith Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ted. Drept În fața lor, gigantica aripă de titan se ridica zveltă deasupra fundului oceanului. Norman nu se așteptase deloc la asemenea dimensiuni; În timp ce submarinul cârmi la stânga, aripa le acoperi În Întregime câmpul vizual timp de aproape un minut. Metalul era cenușiu Închis și, cu excepția câtorva pete de vegetație marină, avea suprafața intactă. — Nu s-a corodat deloc, remarcă Ted. — Așa este, domnule. Toți au observat asta. Se presupune că datorită aliajului metal-material plastic, dar cred că nimeni nu e sigur. Submarinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acord cu plecarea. — Cred că nu mai putem Întârzia. Vremea se Înrăutățește. Scafandrii din DH-7 au plecat; numai noi am rămas. Norman zâmbi la gândul că vor fi din nou la suprafață. „Nu credeam c-o s-ajung să duc dorul cenușiului de pe navele de război, dar uite c-am ajuns“, Își spuse el. — Unde sunt ceilalți? Întrebă cu voce tare. — Beth și-a făcut deja bagajul. Cred că e cu Barnes În sala de comunicații. Iar Harry bănuiesc că e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]