737 matches
-
ceară albă, stafide proaspete, scoțând sâmburii din ele și mai pui migdale dulci și pisezi bine. Să pui untdelemn, să le topești departe de foc și atâta are putere de multă și bubele tămăduiește fără dureri, de care când vei cerca, vei vedea cum te vei folosi. Pentru cârcei la mâini și picioare: să iei muștar alb să rozi În vreo câteva dimineți, că te vei folosi. O doftorie ce poate omul folosi din frunza de vie: vinul este doftoria omului
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
a compromite pe studenți prin provocarea unei bătălii în regulă, totul s'a petrecut în liniște, iar tânărul provocator, rău montat, pricepu că era [să] fie victima unui mișel fără scrupul. Văzându-și planul dejucat, Rudăreanu insultă pe d. Becescu cercând cu ori ce preț a provoca scandalul. Afirmă că d-sa ca președinte a încasat pe socoteală proprie, taxele în bani ce primise de [la] mai mulți membri de onoare ai societăței, care - fie știut - au primit această, mulțumită numai
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
nici să închid pușcăriile sau să dărâm spitalele”, ci „dator sunt, față de societatea care formează pentru mine familia umană, să fac să se audă glasul meu..., să redeștept sentimentele adormiților...” Așa că, „fi‐vor liberali, conservatori ‐ junimiști, 212 conservatori‐democrați, voi cerca, și cred că vom reuși, să țintuim la stâlpul infamiei, pe acei care, fără considerente de culoare politică, vor încerca să se ridice pe s pinarea altora, după cum și pe mine mă dor astăzi șalele...” Aflăm însă, că suferindul de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
răul social. Poemul este, de regulă, o lungă demonstrație, o acumulare orizontală de abstracțiuni întărite cu alte abstracțiuni. Poemul este deliberat ținut aproape de pămînt ("Astfel de nalte sujeturi pentru muza mea nu sînt/ Pîn-a nu zbura în ceruri, ea se cearcă pe pămînt"), într-un mers lin, la pas, în ritmul și cu spiritul de circumspecție al unei inspecțiuni teritoriale. Muza nu zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este stăpînită, aici, pe pămînt "pîn-a nu zbura la ceruri": muza nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
merindea îmbucată / Te-ai suit până-n cravată / Și mai ai până-n chelie / Două dealuri și-o bărbie. / Nu vrei, tată, să-ți arăt / Cum iei drumul îndărăt?"" (Tudor Arghezi, O furnică) (d) "Făr-a pierde vremea, vițelul pornește, / Ajunge la unchiu, cearcă a intra; / Dar pe loc o slugă vine și-l oprește: Acum doarme, zice, nu-l poci supăra." // "Acum doarme? Ce fel? pentru-ntâia dată / După prânz să doarmă! Obiceiul lui / Era să nu șează ziua niciodată; Ast somn nu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sau dracul mai știe ce are de-i așa de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie să știi, nepoate, că unii oameni îs mai al dracului decât dracul; nu se astâmpără nici în ruptul capului; măcar că au pățit multe, tot cearcă prin pădurea lui, să vadă, nu l-or putea găbui cumva? Și care dintre ei are îndrăzneala mare și noroc și mai mare, umblând pe acolo, găsește din întâmplare câte o piatră de aceste, picată de pe cerb, când se scutură
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tot calabalâcul meu sentimental de visătoare filozofie... Toate îndemnurile și silințele mele de a hotărî să-și urmeze calea fură zadarnice; iar când văzui, în cele din urmă, că echilibrul meu e aproape primejduit, descălecai și, târând-o de dârlogi, cercai a o îndemna să pășească peste stavila nevăzută ce din senin parcă se ridicase în fața ei; dar nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte: ba, dimpotrivă, ea se încumeta să mă târască
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
voinic și merele de aur) (e) " El simțise de mai-nainte că frații săi îi poartă sâmbetele și, când se mai lăsă frânghia ca să-l ridice și pe el, dânsul legă o piatră și puse căciula deasupra ei, ca să-i cerce; iară frații dacă văzură căciula, socotind că este fratele loc cel mic, slăbiră vârtejile și dete drumul frânghiei, care se lăsă în jos cu mare iuțeală, ceea ce făcu pe frați să crează că Prâslea s-a prăpădit." (Prâslea cel voinic
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la popreală pentru că nu dau bine la scornitura ,,poporului ales” adică poporul ivrit cu care acești făcători de monstruozități criminale, au robit mințile goimilor cap de lut și acela blindat cu plumb, timp de peste 1600 de ani. Să mergem a cerce-ta și judeca zicerile lor dar după mintea noastră și informațiile pe care le avem astăzi despre mincinoasele revelații. Ne spun necinstiții ivriți în scriitura prea sfîntă și plină de revelații mincinoase Tora, în Facerea 10,6, că fiul lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la rându-i la Alma Mater Iassiensis, îndrăznește a rosti cu emoție pentru venerabila instituție și savanții ei: Admiratio Stelele-n cer clipi-vor boltind nemărginire „Per aspera ad astra” se crede-n Alma Mater, Se-avântă-nvățăcei de cuget cu gândul în eter, Cercând a prinde totul ce-i mai presus de fire Magiștrii ninși de vreme-știința lumii toată Surâd cu bonomie la judecăți pripite, Îmbie la prudență-n oceanul de ispite, Rostind în adevăruri ce fi-va să se poată Stai, tinere, o
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
evident de multă vreme mult înainte de a fi fost creat conceptul de intertextualitate că orice operă artistică este determinată de relațiile sale cu alte opere, atît pe plan formal cît și pe plan tematic. Sprijinindu-se pe acest postulat, numeroși cerce tători privesc studiul discursului romanesc francofon ca pe un obiect transcultural care se constituie în marginea limbii și culturii franceze. Este, fără îndoială, adevărat pentru literaturile africane francofone, dar nu este cazul scriitorilor români francofoni, care nu poartă pe umeri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
asupra trecutului urbei; un străunchi după mamă, Manolachi Drăghici, a publicat în 1857 Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani până în zilele noastre (lucrare parțial memorialistică), după ce tradusese Iconomia rurală și dumesnică și întocmise o carte de bucate, Rețete cercate; bunica, Elena Drăghici, a tradus în 1858 romanul Adolphe al lui Benjamin Constant. Avocat și magistrat la Roman, unchiul Emanoil Arghiropol („moșu Manole”) compunea proză (Nuvele române) și a scos două periodice, „Jurnal pentru toți” (Iași, 1868-1869) și „Romanu” (1879-1892
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
în structura lexicului publicistic o dețin neologismele, provenite îndeosebi din franceză, italiană și germană. Preocupat de corecta receptare a cuvintelor de origine străină, Eminescu semnalează frecvent valorile semantice ale acestora: Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăți de marmură, de piatră colorată, de sticlă sau de lut ars, colorile naturei"402. Analizând structura vocabularului eminescian, din perspectiva ponderii neologismelor, Otilia Dragomir clasifică împrumuturile latino-romanice din publicistică, în funcție de aria semantică pe care acestea o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Îndrepte răul social. Poemul este, de regulă, o lungă demonstrație, o acumulare orizontală de abstracțiuni Întărite cu alte abstracțiuni. Poemul este deliberat ținut aproape de pămînt („Astfel de nalte sujeturi pentru muza mea sînt/ PÎn-a nu zbura În ceruri, ea se cearcă pe pămînt”), Într-un mers lin, la pas, În ritmul și cu spiritul de circumspecție al unei inspecțiuni teritoriale. Muza nu zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este stăpînită, aici, pe pămînt „pîn-a nu zbura la ceruri”: muza nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de strofe dulci, divine” și simte, cu o reală satisfacție, că darul de a cînta bunurile lumii nu l-a părăsit. Cabinetul s-a deplasat aici. Poetul singuratic și meativ, asaltat de urgii, este acum un vînător de melodii divine: „Cercînd a le prinde Din veselul lor zbor.” Marea este În poezia lui Alecsandri și o cale de acces spre un univers exotic. Poezia se deschide, atunci, spre Bosforul În care se leagănă molatic delfinii, spre Veneția cu decorurile fastuoase și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de singurătate. Traduse În semnele naturii, ele configurează un peisaj liric caracterizat prin cîteva elemente materiale: „Călători pe văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite, Umblu de urît cu ziua pe colnice părăsite ....................................................................... Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară... Caut, cerc stîncile toate, mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară. Ele satisfac voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu e legiuită?! Toate acestea, probabil, la un loc. În plus, tendința lui Conachi de a asuma lent obiectul liric (În cazul de față: obiectul erotic), ceremonia apropierii de el. Poetul exclude orice act de agresiune, orice violență: demersul conachian cerc o anumită ezitare, langoare, moliciune. El este Însoțit, totdeauna, de un sentiment de vinovăție, de unde regimul de „fereală neadormită”, tîrcoalele, strejuirea „pe furiș”: „Noțîle Înfricoșate, Ce pe furiș străjuiem, Păsurile măsurate Ce pe prispă cumpănem (potrivem), Deschidere tăinuită A zăvoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
potolit"), al cărui cadavru tocmai atunci se întâmplase să fie scos din apă. Priveliștea leșului "ciugulit de gângănii", descris cu minuție naturalistă ("furnicile și începură să se urce pe picioare și pe pântece; câteva făcuseră din buric un mușuroi; una cerca să pătrundă sub pleoapa trasă, iar alta și pătrunsese în nara plină de noroi"), îl înspăimântă pe virtualul sinucigaș, care ajunge să-și regrete intenția necugetată și să-și plângă de milă. Plimbându-se apoi printr-un cimitir, Bizu aude
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de muscă": "Că de la hatmanul Constantinică rămânând numai o fată Luțica, și foarte ră de muscă fiind, n-au găsit în toată Moldova, din toți feciorii de boieri, unul să o poată sătura. Au purces, au trecut toată Europa, au cercat toți bărbații și și-au găsit pe plac tocmai în Ispania, un târtan, jidov spaniol, și l-au luat de bărbat, cu carele pe la 1844, venind aice, și-au vândut toate moșiile și țiganii și s-au dus la praznicul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
el Cărări de mult umblateă/ Nepăsător cum ar fi fost De-a fraților durere,/ Ar fi căutat al vieții rost În vise și himere. (Ă)./ Din veac creștea spre el mereu/ Un murmur fără nume/ Zadarnic lanțul lung și greu Cerca să Îl sugrume -/Revoltă aprigă mustea Jăratecul sub spuză!/ În beznă se ivise-o stea - Râvnită călăuză./ Poetul clocotea acum De vajnic dor de viață/Setos să Își deschidă drum Prin caerul de ceață;/Și despicând Într-un târziu Însingurării
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de idei nouă și de simțiri patriotice"...3 (Să se observe ceea ce am mai spus că: "străinismul" a creat patriotismul.) Dar ceea ce e mai curios e că Alecsandri pune gura ridicolului Iorgu teorii de ale sale, teorii scumpe: "Iorgu : Am cercat de toate fără a da de mulțămire!... Mi-am zdruncinat șelile prin droșce pe paveaua noastră... cea vândută carîtașilor!... făr a câștiga altă plăcere, decât o durere în șolduri ă...î Am alergat ca un iepure pe câmpul Copoiului, făr
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ea este cântecul patriei, căci pentru el, încă o dată, țărănimea nu e o clasă socială, și încă nedreptățită, ci reprezentanta și păstrătoarea tradiției, a romînismului: " Într-o epohă ca aceasta, unde țările au a se lupta cu dușmani puternici, care cearcă a întuneca nu numai drepturile politice, dar și chiar naționalitatea românilor, poezia populară ne va fi de mare agiutor spre apărarea aceștia; oricât de măiestre să fie manifesturile cabinetului de Petersburg, românii tot români vor rămânea și vor dovedi că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
bea și mănâncă, cine nu, stă și se uită (Creangă); (3) Cine are bea și mănâncă; cine nu, stă și se uită (Zanne); (4) Noi avem [există, se află la noi] în veacul nostru acel fel ciudat de barzi, Care cearcă prin poeme să devie cumularzi (Eminescu); (5) Aveți [se află, există] pe acolo astfel de...?; (6) Îmbracă-te iute în pielea cea de urs pe care o ai [ai moștenit-o] de la tată-tău (Creangă); (7) De unde să aibi [să
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt. De câte ori le am cercat noi pe spinarea dușmanilor ! Așa de iute zboară, de nici nu le zărești ! Și așa de binem scriem cu ele, că Îndată ce le trimitem la dușmani, le tăiem pofta să mai vie pe la noi ! -Bravo, români ! - zise vodă cu bucurie
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul VII, V, în PSB, vol. 17, p. 198-199) „Într-un chip va judeca pe iudeu și în alt chip pe scit. Unul se reazemă pe lege, se laudă cu Dumnezeu și cearcă pe cele ce sunt în dezacord cu credința lui; a fost catehizat de lege, i-au sunat la ureche mereu ideile cele de obște, a învățat cărțile profetice și cărțile legii; ei bine, dacă unul ca acesta este găsit că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]