900 matches
-
le pusese În frigider, precum și toate celelalte lucruri, care, Într-un fel sau altul, fuseseră În contact cu vizitatorul venit din alte galaxii sau fuseseră atinse de privirea lui. După ce terminase de tămâiat odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei trepte de lemn și făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
steaua mea norocoasă, oftă ea, aș avea noroc În fiecare zi...“ După care adăugă: „Femeie În toată firea și visezi cai verzi pe pereți, ia apucă-te de treabă, nu vezi că s-a crăpat de ziuă?!“ Și, abandonând pe cerdac tămâia și agheasma, Mașa desprinse dintr-un cui găletușa, se Îndreptă spre grajd, unde căprița ei, pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie de fetru, stând În cerdac, cu ochii ațintiți În gol, babulea Tatiana, Înveșmântată În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată și rujată În celebra sa cutie de violoncel, cu mâinile Încleștate pe mătănii, bătrânul Darmedont, cu barba colilie revărsată peste piept; apoi chipuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de-a se bucura Încă un timp de lucrurile care o bucuraseră de-a lungul Întregii sale vieți. Tot locul, Începând cu casa și ograda, clocotea de prezența ei. Mașa era atât de obișnuită cu aceste apariții, Încât punea În cerdac, În locul unde zăcuse mult timp cutia de violoncel, străchini de grâu fiert În miere, pâine de secară și câte o sticluță de rachiu. Babulea devenise un fel de zeu al locului, un zeu pe cât de bun, pe atâta de nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o groază de coji de cartofi aruncați la gunoi. Cojile au vitamine. E păcat. La noi, cartoful e la mare cinste. Îl mănânci ca pe o delicatesă, nu-i așa?Noi Îl cultivăm și pe trotuar, ba chiar și În cerdac...“, se adresă el băiatului care stătea În stânga sa, iar acesta dădu din cap că da. „De ce Îi dați la porci? Asta nu-i tocmai o treabă curată. Veți căuta voi cartofii ăștia! Mai așteptați, curând se va abate colhozul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Duceau lut și pene În ciocurile lor mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor Îi aduse gazdei În suflet bucurie și pofta de-a trăi. Pășind peste prag, Mașa Îl văzu pe Extraterestru stând În cerdac și privind absent la mulțimea de orătănii ce umblau prin curte. Părea să se fi trezit de mult. Fața sa era proaspăt spălată, iar părul frumos pieptănat pe spate. În locul gioarselor cu care fusese Îmbrăcat cu o seară Înainte, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aproape la fel de transparentă ca și aerul; privit de la depărtare părea destul de tânăr, dar când te apropiai de el, vedeai că trăsăturile feței sunt ale unui om trecut de mult de prima tinerețe. - Bună dimineața, Îi ură Mașa, apropiindu-se de cerdac. Extraterestrul Însă privea undeva pe deasupra ei, fără să-i răspundă la urare. - V-ați sculat de mult? Îl Întrebă ea din nou, oprindu-se la trepte. Ochii oaspetelui scrutau depărtările. Înfățișarea sa Îi aducea aminte Mașei de cocostârcii care, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un platou cu câteva senvișuri Încropite-n grabă. Nu lipseau nici sticluța de rachiu, nici măslinuțele, nici cașul, nici scrumbioara. - Mă duc să pun la fiert și ceaiul, spuse gazda, punând platoul pe o măsuță joasă ce se afla-n cerdac. - Mulțumesc. - Poftiți, vă rog, am pus și eu ce am găsit mai bun, adăugă Mașa, văzând că musafirul Începe să cedeze În fața rugăminților ei... Am uitat de ceai, dădu ea să plece. Desprinzându-și cu greu privirea ațintită-n depărtări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
drept că destul de rar, dar existau. Interesant este că întotdeauna mă asaltau în casa de la Frasin în care eram ca într-o cetate puternică în fața dușmanului. Veneau în turme de animale turbate să mă nimicească și eu stăteam pe gang (cerdac), eram singură și nu puteam să mă apăr; dar ceva îi oprea, așa, ca o plasă nevăzută, neputând să ajungă la mine. Aceste asalturi se întâmplau din când în când, în orice caz nu prea des și știam atunci că
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
îngrijea o tabla cu iarbă de foc, de lumină. L-am întrebat dacă el a făcut globul de lumină și mi-a răspuns că nu știe cine l-a făcut. Mulțumesc! Am ajuns într-o noapte la Frasin. Pe gang (cerdac) era puțină lumină și era bunica acolo, care mă chema în lumină. Eu eram în curte și era întuneric peste tot, oriunde mă întorceam. și a început să plouă. Bunica m-a chemat să nu mai stau în întuneric și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și ar fi vremea să mergem la culcare. Sfințite, nu-i cumva timpul să ne retragem? Tot vorbind, timpul a trecut și... Și ...Hai la culcare, moșnege! Nu înainte, însă, de a umbla în „lada de zestre” de colo din cerdac. Uite că eu am uitat de asta, părinte. Să te uite necazurile, fiule. Și acum, la treabă!... Cu aceste vorbe, bătrânul a pornit spre chilie. S a oprit în cerdac, a ridicat capacul unei lăzi și mi-a făcut semn
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de a umbla în „lada de zestre” de colo din cerdac. Uite că eu am uitat de asta, părinte. Să te uite necazurile, fiule. Și acum, la treabă!... Cu aceste vorbe, bătrânul a pornit spre chilie. S a oprit în cerdac, a ridicat capacul unei lăzi și mi-a făcut semn să-l ajut la treabă...În scurtă vreme, m-am trezit cu brațele încărcate de un vraf enorm de cărți...Toate având tartajele de aceeași culoare...Aha! Îmi zic. Știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
orizontul depărtat... Și în somn, pe banca veche, tot mai mic... Greierul zimțează noaptea, cu nimic. De iarnă Cum ninge repede, apoi încet Și nu știu cât timp mai trebuie de-acum, E la fereastră, alb - O fată cu șalul negru în cerdacul nins... Dar prin copaci largi înserează - Într-un departe nins era tot așa. În adevăr Și înnoptate zângăniri, Apoi va avea loc un bal, Sau o serbare de spiritism, Atâtea sunt de făcut... Când tu apari numai ca amintire. Cum
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, - Că plâng, și nu mai știu unde să mă duc. Ninge Când iar începe-a ninge Mă simt de-un dor cuprins. Mă văd, pe-un drum, departe, Mergând, încet, și nins. Sub streșină, cerdacul Se-ntunecă mâhnit; Stă rezimată-o fată De stîlpu-nzăpezit. Igienă Ea crede c-aș fi atacat... Și când o sărut se teme, Dar sclava plăcerii, ea geme Și cere un lung sărutat. Pe urmă, când spasmul a dispărut, Își udă-n
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Apoi multe am citit eu, fiule, da’ asta parcă iese de pe făgaș. Ascultă: <Noi Gheorghie Ștefan voievod...facem cunoscut tuturor și fiecăruia...să se știe că domnul Vasilie a dăruit Mitropoliei Sucevei, pe timpul mitropolitului Varlaam, câteva vii,...ca și un cerdac (casă n.n) și un iaz de pește...Însă după moartea...pomenitului mitropolit,...noi am auzit cum că acesta a lăsat, în urma sa, nepoților săi...viile, cerdacul și iazul de pește; în acest timp însă noi am găsit că dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Vasilie a dăruit Mitropoliei Sucevei, pe timpul mitropolitului Varlaam, câteva vii,...ca și un cerdac (casă n.n) și un iaz de pește...Însă după moartea...pomenitului mitropolit,...noi am auzit cum că acesta a lăsat, în urma sa, nepoților săi...viile, cerdacul și iazul de pește; în acest timp însă noi am găsit că dacă cineva dăruiește ceva mănăstirii, nu dăruiește călugărului, ci bisericii și, chiar dacă călugărul moare, trebuie ca dania să rămână mereu mănăstirii... De aceea am hotărât noi,...că nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
însușești austeritatea cu smerenie, ca pe un dar de la Dumnezeu. Un așternut curat peste o saltea plină cu paie; trei fete de-a latul patului, la margine, tanti Varvara. O laiță cât o bancă într-o sală de așteptare; în cerdac, moș Grigore se odihnea direct sub stele. Venea târziu de la colectiv și nu voia să-și trezească fetele. Lasă-le să crească, femeie, nu vezi că sunt ca niște flori, frumoasele tati! Le iubea mult, dimineața le sorbea cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Chilia sărăcăcioasă, dar curată; un pat din trei scânduri îndrepta oasele, peste ele o pătură din lână pliată pe din două; perna, ghemotocul din cârpe înfășate într-un sac de cânepă, dosea visele; fereastra cât o scorbură de ciocănitore întuneca cerdacul; sub fereastră, masa, candela, două lumânări din seu, icoana Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul Serafim de Sarov căra apă cu un coș de nuiele; în carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
codrilor, mereu înaintea stăpânului; Dumnezeul pădurilor avea veston verde și pușcă de vânătoare. La 8 se toca pe o inimă de mesteacăn veșnica pomenire în sfeșnicul bradului se aprindeau lumânări. O salcie plângăcioasă începea să jelească niște grinzi putrede de cerdac. În biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se rostogolea pe roți într-o inerție a clipei. Sfinții, unul câte unul, coborau din icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de mai. Am crescut cetate în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au încâlcit în iedera cerdacului. O bătaie de clopot vestește disponibilitatea palatului de a primi oaspeți. Pe ușă, mușchii de copac indică asfințitul. Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra. Cântecul este ca o apă limpede ce se leagănă între izvoare. Amintirile se repetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dimineața somnul se lipește de inimă ca un magnet. Schimbul trei nu-l verifică nimeni până la patru ca ursu-n bârlog. Tu dormeai, putoare! Limbricul a luat gaz și a aprins mânăstirea în 4 colțuri! Primul foc l-a pus în cerdacul stăreției, apoi în trapeză, în saivan, ultimul în biserică! Bolândul a vrut să ardă ca un martir. Ioane, Ioane, am zis eu că derbedeul îi suspect de cuminte, atât de cuminte că mi-a îndoit inima. Ți-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
puternice, adânc înfipte în pământul strămoșesc. Cetățuia a reținut atenția tuturor vizitatorilor de la înălțarea ei și până astăzi. Biserica elegantă și simplă, o găsim așezată în mijlocul ansamblului mănăstiresc. Apoi, vedem casa domnească cu un sistem de pivnițe boltite și cu cerdac la care se ajunge printr-o scară exterioară. Urmează cuhnea domnească, astăzi este ultima clădire cu o astfel de arhitectură și destinație pe care o mai găsim în țara noastră. În colțul opus palatului domnesc se află o clădire destinată
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la fântâna Parascăi (...) lângă drumul cel mare, ce merge la Țarigrad”<footnote Ibidem, documentul 529, p. 460 footnote>. Deasupra trupurilor celor căzuți în luptă Mihail Racoviță a ridicat o cruce din piatră, cunoscută sub numele de Crucea lui Ferenț, sau Cerdacul lui Ferenț. Într-o vreme crucea a fost protejată de un baldachin și lângă el se înălța un foișor din piatră și marmură. Pe laturile crucii a fost scris un text care relata lupta, însă din cauza intemperiilor și a indiferenței
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]