1,574 matches
-
299 de dolari. Dar ale tale sunt mai drăguțe. Kitty râse. — Sunt de la Payless 1. 19,99 dolari. Astăzi le-am cumpărat. Draga mea, par scumpă, dar nu sunt. Doar mă prefac, ca toată lumea. Nu? — Eu sunt exact opusul tău, chicoti Desert Rose. Sunt scumpă, dar mă prefac. Se uită În jur să vadă dacă o auzea cineva, apoi șopti pe un ton conspirativ. Am operații estetice În valoare de 50000 de dolari. Dar nu ți-ai da seama, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Știți, zise Kitty În mașină, Înainte de-a pleca, un prieten de-al meu, Ben Cantor, mi-a spus că Los Angelesul e plin de oameni de origine iraniană și că ar trebui să mă feresc de bărbații iranieni. Da? chicoti Desert Rose. Îi cunosc pe bărbații iranieni ca pe buzunarele mele, știu cum le merge mintea. Sunt o nimica toată. Știu cum să obțin ce vreau de la ei. Dar nu prea Îmi plac, spuse după o pauză. — Ai dreptate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
șoferul. Urcați În spate! Camionul, plin deja până la refuz cu muncitori tineri, În salopete gri, zdrențuite, se târî Înapoi În trafic. Kitty se ținea strâns de Desert Rose și de o bară, În timp de muncitorii o dezbrăcau din priviri, chicoteau În spaniolă și se Împingeau În ea la fiecare hurducătură și la fiecare curbă, mai mult decât spuneau legile fizicii că ar fi fost normal. Însă Kitty știa că nu aveau acte În regulă și că nu voiau necazuri. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Europa. Se opriră Într-un port, se plimbară puțin, băură o cafea și se urcară Într-un alt tramvai, la Întâmplare. — Săracul Charlie, habar n-are că e vânat și că vânătorii se apropie! zise Kitty. — A, ba știe, știe... chicoti Desert Rose. Și Îi place, crede-mă! — Bine, dar ai zis că nu prea dă dovezi de afecțiune! — Da, ciudat, nu Înțeleg de ce. Azi flirtează, mâine dispare pentru cine știe cât timp, fără să mă anunțe, fără să-mi răspundă la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu un zâmbet poznaș. — Depinde de ce Îți dorești. Chiar vrei? continuă Desert Rose să-l provoace. — Bineînțeles, de ce nu? bravă el. — Da, sigur, te prefaci că ar fi În regulă, dar mori de frică. Te-ai speriat ca un iepuraș, chicoti ea. Pot să-ți citesc gândurile. Știu dinainte tot ce vei zice și vei face. Hai să-l mai tachinăm puțin, Îi șopti ea lui Kitty, care nu se băgase deloc În discuție, mulțumită acum că devenise o persoană mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Europa erau parcă mai mici, nu? — Totul e supradimensionat aici, spuse bătrânul uitându-se În sus, la una dintre statui care, pe lângă el, părea de-a dreptul gigantică. — Exact ca peștii familiei Rothschild. I-ați văzut? — O, Doamne! Sunt grași! chicoti el. Seara, Charlie se oferi să-și schimbe biletul de avion, astfel Încât să se Întoarcă Împreună la Los Angeles. Își luară rămas-bun de la gazdele lor, ieșiră din San Francisco și se duseră la aeroportul Oakland. Charlie și Desert Rose Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și ele, se Întinseră și Începură să se uite prin parcarea destul de banală În lumina cenușie a apusului și, probabil, În orice altă lumină. — Îl lauzi de parc-ar fi un copil! Mi se pare foarte distractiv să vă urmăresc, chicoti Kitty. — Charlie e un copil mare, șopti Desert Rose plină de admirație. E dezorganizat, Întârzie de fiecare dată, e răsfățat și are senzația că toată lumea trebuie să-l servească doar pentru că există. — Iar tu Îl iubești cu toată ființa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty, de câte ori ne Întâlnim se Întâmplă lucruri interesante, ne distrăm neașteptat de bine. Ca În noaptea aia când i-am cunoscut pe bărbații iranieni. Deci te-ai hotărât dacă vrei să te culci cu Paul? Întrebă Kitty. — De fapt, nu! chicoti Diane. Dar mai am numărul lui de telefon. M-a sunat. Nu l-am sunat Înapoi. Tăcu, se uită În jur, apoi Începu să vorbească afectat, extaziată: — Dumnezeule, e atât de minunaaat! — Ce, expoziția? Întrebă Kitty uimită. Nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rămână singuri. — La ce hotel stai? Întrebă Matthew. Ai nevoie de-o mașină să te ducă? Cât de mult și-ar fi dorit să-i dea adresa vreunui hotel celebru, să-l impresioneze! — Dorm În rulotă, zise ea. — În rulotă? chicoti el. — E amuzant, spuse Kitty, stânjenită că vorbea ca o femeie de lume cu prietenii lui, dar dormea Într-o rulotă. — Sunt convins! zise el amuzat. — Ei bine... Se uită În ochii lui, Încercând să-și dea seama dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de ea pe la spate. „Bătrânul“ era ceva nou pentru ea. Da, Kitty era piesa de bază la care apela Desert Rose când dorea să turuie povești răutăcioase despre aventurile ei care să stârnească invidia, dar și râsetele. Parcă o auzea chicotind: „Mă Întreb ce-o să mai inventeze după asta? Kitty se uită la granițele vestice ale imperiului ei și plânse, pentru că nu mai rămăseseră lumi de cucerit!“. Era gata să-și iasă din minți, totuși o frământa Întrebarea asta hamletiană - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
faimoasa partidă de sex oral a lui Hugh Grant - toată i se iviră brusc În minte lui Kitty. — Ce dracu’ ai zis? țipă blonda sexy de pe ecran, iar liceanul Îi răspunse: Nu e frumos să mă lași așa, excitat. Matthew chicoti, fața i se Înroșise de excitație, Își trecu mâna prin părul ei și Își plimbă limba pe gâtul ei. Kitty se retrase. — Du-te dracului! zise fata din film. Kitty se ridică brusc, trăgându-și bretelele bluzei albastre, de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cafea, zise ea, Întinzându-i o ceașcă. Apoi puse tava pe noptiera cea mai Îndepărtată de el. — Serios? Întrebă el surprins. Foarte drăguț din partea ta. Habar n-aveam că am și filtre prin casă. — Nu ai. Dar m-am descurcat. Chicoti și sorbi din cafea. Era prea Întuneric. Se simțea o puternică Încărcătură erotică acolo, Între umbre, lângă patul lui. — Ai putea să aprinzi lumina, te rog? Întrebă ea neliniștită. Apăsă un buton și storurile se deschiseră cu un ușor scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chiar locuiești aici? Îl Întrebă, pusă pe șotii. O amuza gândul că se putea să nu fie casa lui. Dacă nu e casa ta, nu-mi pasă, de fapt chiar aș prefera să fie casa unui prieten, ar fi drăguț... chicoti ea. Își dorea să nu fi fost casa lui, iar el să vadă că sentimentele ei erau reale. Sigur că e casa mea, răspunse el amuzat și puțin distrat. Dar nu vin aici foarte des, stau mai mult În Bel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
l-am primit vreodată, zise Diane, furioasă și amuzată În același timp. Tu primești bilete de avion gratis până la San Francisco, Îți petreci noaptea În Malibu, iar eu mă aleg cu un tip care-mi cumpără cadouri de la Armata Salvării! chicoti ea. Nu e drept. Câți bărbați de culoare au case În Malibu? N-am găsit nici un singur negru mai de Doamne-ajută Într-un an Întreg. — Mi-a venit o idee, zise Kitty. De ce nu dai un anunț la Craigslist, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ani, proaspăt debarcați printre noi. — E o idee grozavă, spuse Diane. Doar că mi-ar da cam mult de furcă. — Angajează un intern să-i sorteze. Acreditări, referințe, eu așa am Început. — Ești imposibilă, m-ai terminat cu ideile tale, chicoti Diane. Dar veselia Îi pieri când veni nota de plată. Dintr-un motiv necunoscut, ospătarul așeză nota mai aproape de Kitty, iar Diane sări jignită. — Să nu care cumva să-i lași bacșiș, a fost groaznic de nepoliticos. Dar ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Încă o dată. Când apuse soarele, erau Încă În patul lui supradimensionat, răvășit. — În seara asta mergem la un restaurant italienesc, o anunță el cu o solemnitate prefăcută. Nu crezi că a venit momentul să avem și noi o Întâlnire adevărată? Chicotiră amândoi. — Nu! Urăsc Întâlnirile, zise ea râzând. Nu ți-am zis? — Nu, nu mi-ai spus prea multe despre tine. — Nici tu. De exemplu, care e cea mai scandaloasă poveste a ta? Ochii lui Matthew străluciră amuzați. — Eram la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rog, Doctore, mai comandă un rând - eu plătesc”. Avea amețeală și-l durea capul. Va trebui să se grăbească. În caz contrar... Doctorul, În bună dispoziție de băutură, ridică paharul, toastând: „Trăiască Romania și bunul meu amic...!!” „La mulți ani...” - chicotiră la unison, bețivii. Pe măsură ce sticlele se goleau, veselia și pofta de băutură a celor patru se amplifica. Ne având altă posibilitate de ales, Tony Pavone mai comandă un rând de băutură, timp În care află unele amănunte. „Gică picior de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mare acoperit de albeață, privind cîș. Arăta ca un copil prins că face o năzbîtie. Și, ori de cîte ori reușea Într-adevăr să resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur. Reparînd lumea: lupta unui mecanic. CÎnd Îl vedeam așa, Îmi venea să pun lîngă el cuvîntul radios. Pur și simplu emana fericire, care umplea camera, era palpabilă și o puteam inhala și eu. După ce Îngrămădea patru sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Liniștea din cameră era atât de adâncă, încât își putea număra bătăile inimii. Și, din nou păși cu gândul în trecut, la o altă întâmplare... Erau în casa din Cetinei... ”- Surâsul tău, Fată e viața mea !” murmură Iorgu grav. Ea chicoti cu o naturalețe atât de frumoasă, încât Iorgu se uită la ea ca la o minune... Reacțiile ei erau întotdeauna repezi și simple. Se supunea îndemnului inimii și firii ei năvalnice fără opreliști. Sănătoasă, tânără, puternică... trupul, dragostea, toate îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
s-au îmbătat, răcneau și hohoteau când se spuneau bancuri. Fetele noastre, dintre care Fii era permanent ținută după gât de Lulu iar Michi stătea lipită de Manix, evitau cu grijă să intre în clinciurile vorbelor în doi peri, dar chicoteau și ele, 46 scuturând din umerii înguști. Pe atunci se purta un fard de pleoape cu o pulbere aurie în el, și ele toate păreau astfel mai frumoase, aveau ceva feeric, care contrasta ciudat cu obscenitatea discuțiilor și a cântecelor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lui Cristi Neagoe, de exemplu, iar asta poate fi de ajuns să nu-ți plătești singur sau să-ți plătească firma, ca oamenilor obișnuiți, biletul de avion.“ Am oftat mulțumit și m-am așezat lângă Elena, care tot drumul a chicotit urmărind pe un ecran o veveriță agățată în cârlige de rufe. 2. Întoarcerea Aproape mi se terminaseră cei 370 de dolari pe care mi i-a dat ICR-ul, așa că am hotărât să mă întorc la București. Mai aveam o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Baxendale. Judy se opusese eforturile lui Barney și ale oamenilor săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Oul se crăpă și, pe când îl rostogoleam la loc pe nisip, am văzut cum din crăpătură se scurgea un fir subțire de sânge întunecat. Am tras geamul și am fugit de acolo. Ne-am mai venit în fire holbîndu-ne și chicotind la dioramele cu oamenii primitivi, negri, chirciți și goi în jurul vreunui foc de vreascuri. Deși erau goi, atributele virile ale oamenilor de Neanderthal sau de Cro-Mangon lipseau aproape cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intră în baie, care are pe ușă o aplică de plastic alb-gălbui înfățișînd un copil pe oliță. Se aude, după un timp, zgomotul dușului, care nu va dura prea mult, fiindcă bănuiesc că nu e apă caldă, după cum bârâie și chicotește Svetlana. Căci o cheamă Svetlana, nume care în primul rând nu i se potrivește deloc și apoi mai și sună cam bizar, nu prea comod pentru ce-mi trebuie mie. I se zice însă Nana, și cum cei care îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare. Știam că și nouă aveau să ne crească mai târziu, dar așa, să vedem asta la cineva de seama noastră, mai ales la Balena, era uimitor și cam ridicol. Pentru că fetele se apucaseră să vorbească prostii, scăzând vocea și chicotind, i-am astupat urechile lui Zizi. Începuse să ne preocupe și pe noi veșnica problemă a nașterii copiilor, în linii mari știam cum se întîmplă asta, unele dintre noi ne văzuserăm mamele gravide, dar detaliile ne scăpau cu totul. Știam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]