1,541 matches
-
și lung Îi era dat pe spate și prins cu o bentiță, iar ochii căprui, de obicei nefardați, Îi străluceau de sub un strat gros de mascara. ― Cine ești și ce-ai făcut cu Bianca cea normală? am râs eu. Bianca chicoti. ― Nu Îmi place banalitatea. Așa măcar am ocazia să mă fac remarcată. Și arată cool! ― Arată cool! am repetat eu dându-mi ochii peste cap. Aveam Îndoieli În privința asta, dar cu siguranță atrăgea atenția. Aproape toată lumea se uita la noi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sărit la mine: ― Te vezi cu un tip și mie nu mi-ai spus?! ― Îți spun acum, am râs eu. ― E drăguț? ― Oarecum, am mormăit eu. Ea ridică din sprâncene. ― Bine, da, am recunoscut. E chiar foarte...Înțelegi tu. Bianca chicoti. ― O, cu siguranță că Înțeleg! ― Nu-mi vine să cred că asta chiar costă bani, zise Maria uitându-se scârbită la fusta mini roz bombon pe care o ținea În mână. E absolut oribilă. ― Au și cizme asortate, am remarcat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ce să-ți spun? făcu ea nevinovată. Părea că se abține să nu izbucnească În râs. M-am oprit În mijlocul trotuarului. ― Maria, știu că ai legătura cu asta. Se vede pe fața ta. Acum, fii bună și explică-mi. Ea chicoti. ― Păi, e posibil să mă fi dus să vorbesc cu Angela ieri. De fapt, chiar asta am făcut ieri, după testul acela dezastruos. ― Ce? am Întrebat șocată. Și cum ai convins-o? ― Pur și simplu am făcut-o să Înțeleagă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o faci? ― Știu că sună tentant, dar am prea multe motive să rămân, spuse el și mă sărută. Am zâmbit. Eram perfect de acord. ― Pot să-ți dau cadoul acum? mă Întrebă. ― Nu e chiar un cadou, i-am amintit. Chicoti și mă sărută pe păr. ― Este, În orice caz, special. Mă trase pe canapea și mă puse să Închid ochii. Mă simțeam ca un copil de șase ani, dar nu mă deranja. Îmi puse În mâini un caiet cu copertă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
adorabil. ― Oau...am spus eu. E foarte drăguț. I-am oferit unul dintre cele mai frumoase zâmbete ale mele. ― Ești foarte drăguț, vreau să spun. ― Evident, râse el. De-ai vedea ce prietenă am... M-am strâmbat la el În timp ce chicotea cu o atitudine falsă de Înfumurat. ― Taci. ― Fă-mă să tac. ― Asta e o replică răsuflată de film, am râs eu. ― Dar funcționează Întotdeauna. Mă Îmbrățișă și m am lăsat pradă unui sărut dulce. Mi-aș fi dorit să dureze
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
râse. ― Deci nu mi-ai răspuns la Întrebare. Este din cauza lui Damian? ― Nu, am spus supărată că reluase subiectul. ― Pe bune? Cu siguranță nu mă crezuse. Nimeni nu mar fi crezut. ― Nu, am recunoscut. ― Deci răspunsul e da. ― Da. Adi chicoti. ― Ai mai auzit ceva de la el? Am oftat. Adi așteptă răbdător să-mi găsesc cuvintele. ― Nimic, am șoptit. Niciun semn. Mă ignoră. ― E un dobitoc, declară Adi. Am afișat un zâmbet trist. Probabil o spunea doar ca să mă facă să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
iubesc. L-am privit În ochi. Spusese că mă iubește. Aveam impresia că nimic din ce se Întâmpla nu era adevărat. Era prea frumos ca să fie. ― Acum, spuse Damian zâmbind, cred că ar fi momentul potrivit să faci ceva. Am chicotit. Cuvintele lui erau exact ecoul a ceea ce-mi spusese el la prima noastră Întâlnire. ― Aș putea, am șoptit ridicându-mă pe vârfuri. Aș putea să fac ceva. Apoi l-am sărutat. Și În acel unic moment din viață, m-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
băgat de seamă că suntem mereu împreună și una a avut îndrăzneala să-ți arate că te consideră prieten... Eu nu am decât să mă bucur că aceste ființe m-au îndrăgit la fel ca pe sfinția ta. Bătrânul a chicotit ca un copil și și-a continuat calea spre iaz. Prin frunzișul arinilor de pe malul iazului se vede soarele în mii de boabe luminoase purtate de unde. Ajunși la locul nostru, călugărulcu un oftat de bătrânețe s-a culcușit pe locul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
crede că are o slujbă nouă și că e în regulă să-și dea demisia de la vechiul serviciu. Dar ea nu știe că firma cea nouă e pe cale să dea faliment! Ceilalți Dumnezei izbucnesc în hohote de râs. — Priviți acum, chicotește Dumnezeul meu. Priviți cum se grăbește Rachel să ajungă la întâlnirea cu prietenul ei. Vedeți cum își prinde tocul în grilajul canalului? Vedeți cum i se rupe tocul? Rachel habar nu are că noi suntem cei care am avut grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să plângă și mi-a spus: „Dar nu e bine. Ești un flăcău în creștere, nu poți să mănânci numai ciuperci și patru-cinci ouă! Ce rău poa’ să-ți facă puțină cărniță?“. Amândoi am dat ochii peste cap și am chicotit frenetic. Ne-am plâns ceva timp că oamenii consumă oricum prea multe proteine și am hotărât că frunzele de lucernă erau un aliment minunat, o minunată sursă de de toate. De ce altceva mai avem nevoie? am întrebat eu retoric. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu mine. Asta în speranța că voi găsi o portiță ca să mă descotorosesc de ea mai târziu. Geanta...! A, nu, uitam tot timpul! Cel mai bine era s-o pitesc undeva, la mine și să sper - la faza asta am chicotit nițel - că nu-mi vor face și o percheziție corporală. Mi-a înghețat sângele în vine. Se putea să-mi facă și o percheziție corporală. Uite cât de conștiincioși fuseseră cu valiza și cu geanta! Ei, m-am gândit, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cum te înțelegi cu ceata asta de nebuni? m-a întrebat el indicându-mi printr-o mișcare a capului camera plină cu pulovere maro. M-am simțit invadată de un soi de căldură. Iată un om normal! — Sunt OK, am chicotit eu. Atât cât poate fi o ceată de nebuni! Și de Josephine ce părere ai? — Mă sperie puțin, am recunoscut eu. —Ei, și ea e la fel de nebună! La bagă în cap oamenilor tot felul de idei și îi face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu nimeni. —Ba da, poți, l-a îndemnat Mike cu blândețe. Ești printre prieteni. Sigur. Și noi am trecut prin așa ceva, a spus Vincent într-un fel ciudat, lipsit de agresivitate. Și cu toții am detestat situația asta. —Așa-i, a chicotit dulce Misty. Așa merg chestiile aici. Nu și în cazul meu, m-am gândit eu posomorâtă. —Și nu se poate spune că nu ne-a folosit. Uite cât de bine și de normali suntem acum, a spus Misty arătând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vin pe la tine astă-seară. — Da? Când? — Azi-dimineață, când plecam. Am simțit înfigându-mi-se gheara fricii în inimă. Nu-mi aminteam să-i fi spus așa ceva. Și nu era prima dată când mi se întâmpla una ca asta. —Doamne, am chicotit nervoasă, probabil că nu mă trezisem bine. Deși fusesem destul de trează ca să-l pun să sune la serviciu în locul meu și să anunțe că sunt bolnavă. Zi că ești fratele meu, mi-am amintit că-i spusesem. —în cazul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
presupus că toată dimineața își dăduse coate cu asistentele, zicând: —Cum o fi drogata? M-am simțit profund neînțeleasă. Fetița aia mă judeca doar pentru că eram internată la Cloisters, dar înțelesese totul complet greșit. Eu nu eram una dintre ei. Chicotind fără prea multă discreție, fetișoara mi-a dat să completez un formular. — Nota de plată o trimitem la, ăăăă, CLOISTERS? m-a întrebat ea cu o discreție prefăcută. Toți oamenii din sala de așteptare au tresărit, animați de un interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
părut să-și dea seama ce-mi spusese. A regretat că se spovedise, că se lăsase descoperit în fața mea. Așa că a încercat foarte rapid să reechilibreze balanța. —O să-ți fac o injecție, ești obișnuită cu injecțiile, nu-i așa? a chicotit el răutăcios. îmi place când am drogați ca pacienți. Majoritatea oamenilor se tem de ace! Ha, ha, ha! Vrei să-ți faci tu injecția? HA, ha, ha! Ți-ai adus garoul tău? Ha, ha, ha! Cel puțin n-o să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
continua să mă fixeze. Așa că am zâmbit din nou ca să depășim momentul. Eram încântată, dar și puțin stânjenită și am murmurat: —încetează. Luke a murmurat și el: —Iartă-mă, dar nu mă pot abține, ești așa de... Apoi amândoi am chicotit - un râs cald și minunat - după care Luke mi-a făcut iar semn către meniu și-a spus: — Ar fi bine să... Iar eu am răspuns: — Da, chiar ar trebui... Simțeam că plesnesc de-atâta fericire. Eram fericită fiindcă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ar fi trebuit să știu că ceream prea mult de la soartă. Mi se părea că portjartierul de dantelă, ciorapii de mătase și chiloții minusculi râdeau de mine cu gura până la urechi. —Ai fi crezut că până-acum a învățat lecția, chicoteau unul către celălalt. Ticăloșii! în cele din urmă, fără să găsesc vreo explicație, mi-am dat seama că nu-mi rămânea altceva de făcut decât să mă duc la culcare. Convinsă că eram mult prea agitată ca să reușesc să închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
expectativă. —Cu ceva timp în urmă. Cine erau? m-am forțat eu să întreb. —Pacienți, clienți sau cum vrem să ne mai numim. Erau oameni ca noi. Da? am bolborosit eu întrebându-mă unde ducea toată discuția aia. Da, a chicotit Chris. Doi oameni, ca mine și ca tine, au fost surprinși făcând sex chiar în baia aia. Totul suna ca și cum Chris și-ar fi structurat, în mod deliberat, răspunsul ca să obțină un efect cât se poate de provocator. Dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am simțit mândră de faptul că probabil încă arătam destul de banal. — Cine te face azi? m-a întrebat Gráinne. Mi s-a părut o exprimare extrem de nefericită. —Jasmine. Mă duc s-o chem pe..., aici s-a oprit și-a chicotit într-un fel destul de straniu, dar atâta timp cât nu râdea de mine era în ordine, ... Jasmine. Gráinne s-a îndepărtat clătinându-se, aplecându-se periculos de mult în față din cauza pantofilor și a strigat: —Maura, Maura, clienta ta e gata. De cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cine? Mama? m-a întrebat Helen surprinsă. — Da. întotdeauna m-a făcut să mă simt inutilă, am reușit să îngaim deși durerea aproape că-mi tăiase respirația. Și Helen și Anna au izbucnit în râs. —Pe tine? m-a întrebat chicotind Helen. Dar și mie îmi spune tot timpul că nu mai am nici o speranță. Pentru că am căzut de două ori la examene și am o slujbă de rahat. La fiecare două zile, îmi zice să plec și să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar, de fapt, nu era deloc înțelept, a zis Nola ușor surprinsă de naivitatea mea. Mânca rahat la greu. Eram șocată. Crezusem că Nola era mult prea dulce ca să fie în stare să spună așa ceva. —La greu, a continuat ea chicotind. în stil mare. Nu zic că e vina bietei creaturi, dar Chris n-a dat deloc dovadă de înțelepciune, deși ție ți-a dat o grămadă de sfaturi. E ușor să vorbești. Mai bine te uiți la cum se comportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
anunțat ieșirea la pensie și e destul de neclar cum va afecta plecarea lui situația mea de la Peters și Pomfret. — Îl cunosc pe Jackson. E membru al Racquet Club. E un tip simpatic. Joacă squash foarte prost, dar e simpatic. Am chicotit, incapabilă să mi-l închipui pe Jackson făcând ceva mai atletic decât gestul de a-și lega șireturile. — E cel mai bun. Am învățat o grămadă de la el. De fapt, chiar azi am aflat că se pensionează. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zdravăn de obraz. Mi-am dat seama că pe Luke îl duruse, dar, cu toate astea, el a continuat să surâdă curajos, îndurând chinul. Cei doi clienți preferați ai mei! Au venit împreună! A, Mimi e așa de fericită! a chicotit ea, conducându-ne la masă. Decorul din restaurantul lui Mimi era, în totalitate, clișeistic - fețe de masă în pătrețele roșii, lumânări lăcrimânde înfipte în sticle vechi de vin și Sinatra cântând în fundal - dar nici un restaurant din New York nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cotidian. Dac-aș fi luat-o ca pe-o chestie personală, de fiecare dată când un director urla la mine pentru ceva care nu avea nici o legătură cu mine... păi, n-aș fi rezistat nici trei zile, a încheiat el, chicotind din cauza acestui gând. știam că Randall avea dreptate. Mă comportam ca un copil mic și trebuia să devin mai dură. și ce dacă țipase șefa la mine - același lucru pățeau, în fiecare zi, milioane de angajați. Ar trebui să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]