903 matches
-
pe care i le transmiteau de douăzeci de ori pe secundă telemetrele laser. Nu încetini, știind că mașina va ocoli toate obstacolele. Gorman încetă urmărirea ecranului din postul de operații pe care defilau o succesiune neclară de pereți, își desfăcu chingile și merse spre cabina conductorului clătinându-se, lovindu-se de-o parte și de cealaltă atunci când blindajul hotăra rapid să ia viraje în unghi drept. ― Ce faci? ― Se vede, nu? Ea nu-și dezlipi ochii de pe comenzi. Locotenentul îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vino cu noi, vrei? Surâsul i se lărgi și fu urmat de o înclinare mai vioaie a capului, dar copila rămase mută. Ea conta mai mult pe instinctul ei decât pe adulți pentru a supraviețui. Ripley nu insistă. Își desfăcu chingile de siguranță și se duse în spatele blindajului. Hudson stătea deoparte și-și examina brațul. Se putea considera fericit că nu-l pierduse: fusese atins de foarte puțin acid organic. Bărbatul își rememora ultimele douăzeci de minute pe care le trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de sudură izbucni în fața monstrului care urlă și se dădu înapoi, luând cu el în cădere și încărcătoarea. Când cei doi titani se prăbușiră, întregul buncăr se învârti în ochii disperați ai lui Ripley, dar rămase lipită de scaun datorită chingilor de siguranță. Mașina, biomecanoidul și vietatea umană se rostogoliră în puțul rectangular al sasului. Încărcătoarea căzu peste extraterestru, strivind o parte din torsul său și imobilizându-l sub greutatea ei. Acidul se scurgea din corpul creaturii rănite. Ripley manipula cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aparatului. Acidul șiroind ajungea la ușile sasului: fumul se ridica deja, indicând faptul că deja își croia drum prin aliaj. Dincolo de sasul exterior era neantul. Ici și colo apărură câteva găuri și femeia se zbătea încă pentru a scăpa de chingile scaunului. Aerul începea să iasă din Sulaco, aspirat fiind de vidul nesătul al spațiului cosmic. Un suflu de aer pătrunse în buncăr și Ripley izbuti în sfârșit să iasă din mașină. Sări peste o baltă de acid fumegând și apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
timp să fi trecut ? Timpul nu are nici măsură, nici sens pentru Dora. Noapte ? Zi ? Primul se trezește la viață auzul. I se pare că aude suflul unor foale enorme : "Pff !... Uuuf ! Pff !... Uuuf !..." Apoi simte că un fel de chingă strânge cu putere brațul stâng, de-asupra cotului. Ar vrea să întrebe : Cine oftează ? Și cine mă strânge ?" Răspunsul medicului anestezist, al Alindorei Bosch, vine deîndată, șoptit și el din grija de a proteja simțurile pacientei : "E doar aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-au petrecut lucrurile sau așa ar fi trebuit să se petreacă? Sidonia Trofin nu se frământa niciodată din cauza bărbatului ei. Pentru ea Trofin apusese de mult. Mai dramatică i se părea tinerețea care agoniza în dânsa, greu ținută în chingi. Dimineața și seara se masa cu loțiuni hrănitoare, săptămânal se ducea la cosmeticiană, să-i curețe tenul, stătea zilnic câte un sfert de ceas cu capul în jos și cu picioarele pe speteaza fotoliului, dar măsurile sale, atât de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că nu i se poate opune, că se afla în mâinile lui. Poate o să se întâmple acum, își zise, crispată și sângele îi coborî din obraji. Poate acum. De îndată ce se văzu dincolo de marginea orașului mașina țâșni înainte, ca scăpată din chingi. Geamul era puțin lăsat în jos. Prin fâșia îngustă aerul pătrundea cu repeziciune în interiorul automobilului. O șuviță de păr i se sălta bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cadă. Dar așa e constituția noastră, pe măsura părintelui ei Iorgovan și Curtea cu juri cuirasați o păzește neclintit. Guvernul demisionar se va strădui să convingă electoratul că nu se poate altfel. Ar putea chiar să ne mai slăbească din chingile deficitului bugetar, că ne sufocăm. PSD-ul îl va acuza demagogic că „activează nebunește“ clauza de amânare a integrării, uitând că a făcut din corupție un brand național și s-a opus reformării justiției, adică exact capitolului pe care avem
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
alegerea drumului pe care trebuiau să se strecoare combatanții spre a ajunge la liman. Este uimitor cum un imperiu imens, cu bogate resurse umane și incalculabile bogății se prăbușește În timp ce un mic segment social, Basarabia, reușește să se desprindă de chingile unei orânduiri perfecționată de secole să cucerească și să domine. Nu este mai puțin uimitor potențialul logistic și diplomatic al statului român În condițiile când peste o jumâtate din teritoriu În 1918 era cotropit de armata germană, iar aliatul cel
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
totul era posibil, cum plauzibil era și faptul că o asemenea ofensivă se pregătește cu deosebită grijă, iar una dintre măsurile de siguranță este aceea de a "pieptăna" drumurile, trecerile, de a pune la popreală suspecții, de a strînge bine chingile poliției. Cînd există un secret important, obligatoriu apar în preajmă și cei care vor să-l afle era una din axiomele pe care le descoperise singur, dar care fusese studiată și învățată științific de cei care-l vînau, oamenii colonelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de când cu rătăcirile mele, mă îngrijea ca pe ochii din cap, dăduse porunci de cu sară, și calul era gata la scară. Când mă simți, prin întuneric, necheză ușurel, dulce, și-mi atinse cu botul umed mâna întinsă. Grăjdarul strânse chinga. Îmi pipăii torba, cercai oțelele puștii și mă avântai în șa. Noaptea era caldă. Pete mari de nouri acopereau stelele. Bărăganul tăcea, desfășurându-se ca o mare împietrită în necunoscutul depărtării. Nici glas de om, nici trâmbițare de cucoș, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a aprinde tămâia, nimic nu este lăsat la întâmplare de fixația ritualistă a japonezului. Ca și în cazul ceremoniei ceaiului, eliberarea spontaneității și atingerea stării de armonie supremă, fără efort, nu au loc decât urmând un drum anevoios, încorsetat de chingile celor mai stricte reguli și cerințe. Rafinamentul suprem îl constituie așa-numita "ascultare a tămâiei", monko, vibrațiile produse de parfum, asemănătoare, după vechii maeștri chinezi, cu cele ce propagă sunetul, deschizând urechii antrenate și minții golite de propriile reprezentări porțile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
v-am dezvăluit niște secrete de pe Sirius-Vega, v-ați dat seama că sunt departe de a putea trece drept un reprezentant tipic al culturii europene, eram sigură că tabloul ce mi se oferea se încadra perfect în acea dihotomie din chingile căreia Japonia nu voia să mă elibereze, nici după atâta timp, "noi și ei, ciudații niponi de la marginea lumii, freaks, maniaci și așa mai departe". Dintr-o dată, piesele separate ale puzzle-ului cădeau în locurile lor. Prietenii mei pensionari, domnul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în care creierul tău confundă somnul cu moartea și îți trimite acel impuls de resuscitare: un scurtmetraj în care pământul îți fuge de sub picioare sau în care cazi. Și cad. Secunde-ere. Atârn peste buza unei râpe cu mâna prinsă în chinga pioletului care, spre norocul meu, s-a agățat probabil într-un jneapăn. Tot ce pot ajunge cu picioarele e gheață și alunecă. Fiecare mișcare aduce un plus de efort pentru brațul de care spânzur deasupra hăului. Aș vrea să nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de inspirație salvatoare mi-am desfăcut chingile și l-am lăsat să cadă. Fără povara lui, cu ajutorul unui briceag și al pioletului am reușit să mă aburc cu greu peste buza râpei. Acum râd. N-am mai cerșit din liceu, de pe vremea când mi se părea extraordinar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
căutată numai la ea. Adică ea ar fi îndemnat-o la toate, numai și numai pentru că are câteva idei ce trebuie combătute cu vehemență, cu vigilență, cu tăria elanului revoluționar, numai ea din întreaga familie nu s-a desprins din chingile gândirii ei mic-burgheze meschine care țintește numai binele material și imediat! Ce rost ar fi avut să asculte până la capăt câte i se relatau, la a doua sau la a treia mână, vorbe cu singuranță deformate, din răutate sau invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toată Europa. Mă gândeam... Deși... Cred că... Mi se pare mie, prințe, sau avem un ascultător? Prințul îl văzuse și el pe Guibert. Medicul se oprise destul de aproape de ei. Cu puțin timp în urmă descălecase, dar părea preocupat să strângă chinga calului. Apoi mai scosese și niște grăunțe dintr-o tașcă de piele și i le oferise calului său, în timp ce, cu cealaltă mână, îi mângâia coama. Stârnit din pinteni, calul prințului tropăi de câteva ori pe loc, nechezând ușor și clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai ai ceva timp de așteptat. Bătrânul tău prieten mai are încă de făcut multă vreme umbră pământului. N-ai auzit ce a spus?” “Ba am auzit, răutăciosule! Dă-mi voie să mă bucur pentru faptul că bătrânul a dezlegat chingile în care era încorsetată Zâna. De aici înainte, măcar oi putea-o vedea. Și asta înseamnă mult pentru mine”.... În scurtă vreme, am auzit licăr de pași în spatele meu. Am tresărit. Când mi-am întors capul într-acolo, mi s-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu-și coada. Încins cu o chingă de in, care-i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într-o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe-un par. Alteori și-o anina de gît, părînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
egiptean, se frecă la ochi, apoi Își aruncă privirea În locul unde mai Înainte se aflase (și unde ar fi trebuit deci și acum să se afle) Simon numit Făcătorul de Minuni. Numai că el nu mai era acolo, ci doar chinga, Încolăcită precum un șarpe, ca și colbul care se așternea domol, praful ridicat de Simon cînd țopăise ca un cocoș neajutorat, agitînd brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îl puse pe samurai să-i repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În fiecare noapte vântul viscolea zăpada așternută peste vale. În timpul zilei, slugile adunate în jurul vetrei împleteau funii de paie. Făceau chingi ori căpestre pentru cai sau funii numite „legături”, care se treceau prin samar pentru a lega povara de cal. Câteodată, la gura vetrei, soția sa, Riku îi spunea povești fiului lor mai mic, Gonshirō. Samuraiul asculta de fiecare dată tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
realizarea punctului 13 din Testamentul lui Petru: „Imperia lumii”. Proiectul nebunesc al țarului avea, însă, o slăbiciune fundamentală pe care nici el și nici urmașii săi nu o luaseră în calcul; imposibilitatea de a ține, pentru foarte mult timp, în chinga unei terori demențiale, sute de milioane de oameni. După mai bine de 40 de ani de dictatură feroce, în care căpeteniile comuniste au angajat cea mai mare parte a efortului Rusiei și țărilor satelite spre înarmare, spionaj, terorism intern și
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
civilizată, cu un climat al subculturii. Negura părea că va dăinui o veșnicie. Revenit în presă, în 1965, când am ajuns redactor al revistei "Familia", atunci reînființată, am avut în față spectacolul unei poezii efervescente, susținut de tinerii scăpați din chinga propagandei obligatorii, însă aplaudați de critică uneori cu exces de zel. Câteva vedete au ajuns a ocupa prim-planul în întregime, nemailăsând loc altora defel mai prejos, ca să mă rostesc rezervat. Era opinia mea pe care mi-am menținut-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fariseu, Lazăr, chiar Pilat din Pont, Andrei etc. Cititorul va găsi de unul singur contraargumente sănătoase la toate explicațiile lui De Boer. Cele mai fragile sunt punctele 2, 4 și 7, dar nici celelalte nu se țin foarte bine în chingile unei logici irefutabile. Încercarea de a-l identifica pe „ucenicul iubit” cu Maria Magdalena, eșuată la nivel științific, exegetic, va deveni realitate în ficțiunea lui Dan Brown. Din păcate, Dan Brown nu se pretinde doar un romancier, ci istoricul providențial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru tine albul ăla, e-un om bogat. Poate să-ți cumpere altă bicicletă. Asta-mi place mie! Adam a văzut doar niște picioare care se Învârteau În jurul lui și a auzit clinchetul lanțului de la bicicletă. Cineva a tras de chinga tăștii rămase pe umăr, care s-a desprins ca și cum nu mai ținea să fie a lui. — Gata! a țipat Neng. L-a apucat de subțiori și l-a pus În șezut. Nu-i drept! Ia mâna de pe bicicletă ori Îți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]