7,296 matches
-
Dicționar de argou al limbii române, 2006, înregistrează doar sensurile populare mai vechi ale verbului: a-l seca (pe cineva) la ficați = "a simți o durere fizică puternică; (despre griji, necazuri) a necăji (pe cineva), a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva)". Pentru mulți vorbitori, construcția în cauză nici nu este simțită ca foarte marcată familiar-argotic; de aceea ea și pătrunde destul de repede în limbajul curent și în cel al presei. Originea construcției nu este totuși foarte clară, pentru că evoluția
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
generația de prozatori porniți ca din pușcă în urmă cu vreo trei ani întârzie să confirme. Știu din propria experiență ce greu e să scrii a doua carte. Prima "îți iese" aproape fără să-ți dai seama, a doua te chinuie de-ai prefera să mori decât să mai treci prin asemenea experiențe terorizante. Sper că tinerii furioși ai lui Silviu Lupescu n-au abandonat chiar cu totul ideea de carieră literară, în folosul vedetariatului ieftin, dar bine plătit. Sper, de
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
furouri, ciorapi groși, lăsați să cadă în vine de jartiere lărgite de atîta purtat, costume caraghioase de aerobic sau desuuri provocatoare, gama toaletelor este complet acoperită. De ce vor ele în Japonia? Fiindcă, nu e așa, bărbații sînt niște porci, le chinuie, nu le merită, nu le înțeleg, beau, bat, înșală și tot arsenalul. Ce se întîmplă în partea a doua, cînd intră în scenă masculii? Caragiale curat, hohot de rîs și de plîns. Disperările își ies din matcă și își intensifică
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
sunetul ei specific și cald. Munca sa stăruitoare și pasionată cu tinerii dădea de mult timp rezultate remarcabile: studenții Teresei Ferro vorbeau românește, scriau în limba lui Eminescu, făceau lucrări de licență, de masterat și de doctorat legate de România. Chinuită de o boală grea, diagnosticată în 2001, Teresa Ferro nu s-a lamentat niciodată, purtându-și cu demnitate suferința. Și-a dus viața înainte, fără răgaz, cu aceeași tenacitate și pasiune. Nu a tulburat cu voie pe nimeni, nu a
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
o culme a acestei poetici a refuzului crîncen îl alcătuiește - neobișnuit episod - recuzarea maternității. Ambalat în furia sa, autorul ajunge la următoarea apostazie: "Sînt momente cînd nici adevărurile nu ne mai fac/ liberi: Mamă, eu nu-s copilul tău!/ Mă chinui să-ți spun asta de atîta amar de ani/ aproximînd cuvintele dar tu continui să alăptezi/ străinul/ laptele are ceva din iuțeala salpetrului/ laptele pare o fiertură de buruieni deja putrezite" (Nici adevărurile nu ne mai fac liberi). Să ne
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
a transformat prompt într-un fel de vindecător, în alcătuirea căruia fuzionează perfect medicul curant și exorcizatorul. El nu-și mai îmbărbătează plămînii și nici nu-și mai irigă creierul sorbind ozonul cu spatele către țevile de eșapament, ci se chinuie să-l extragă tocmai de acolo prin desfacerea lui CO2 în C și O2. Adică disociază, recuperează, recondiționează și refolosește. Arta lui este reacție, protest, acțiune și denunț. Formelor previzibile și expresiilor cunoscute li se contrapun altele, alternative, după cum și
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
gândeam, când te ascultam. Ce crezi despre invazia tehnologiei în viața noastră, de la telefoanele mobile sau de plasat direct în ureche, până la laptop, internet etc.? Tehnologia a pus mereu oamenii în încurcătură. Somerset Maugham are o povestire despre un birjar chinuit de apariția mașinilor. Sigur, acum ritmul e mai rapid și ne adaptăm mai greu. Dar adevărata problemă e alta. Oricât de înspăimântător pare, va trebui să ne schimbăm felul în care privim omul însuși. Umanitatea noastră are un suport biologic
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
de necurățat pe care a încuviințat-o, pentru care a mulțumit, cu zîmbet larg, masei de mineri strînși la Pavilionul expozițional, chiar dacă generalul Chițac abia acum este anchetat serios, chiar dacă Petre Roman nu dă explicații, încă, chiar dacă Dan Voinea se chinuie încă în hățișul dosarelor și al mărturiilor, istoria nu poate sări acest capitol din formarea societății noastre de după 1989. Nu poate sări peste momentul formidabil cînd Alexandru Paleologu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Eugene Ionesco s-au declarat "Golani", iar mesajul
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
proza n-a cunoscut pînă în anii ei buni, interbelici, și nici atunci pe toate drumurile, construiesc această perspectivă a lui eu: "Mă vedeam, pe mine însumi, din afară, cum mă lupt sub stăpînirea legii și nu înțelegeam de ce mă chinuiam. Lucrul mi se părea absurd, imposibil. Și totuși, celălalt eu se zbătea, căci aceste reflexii nu îl ajungeau, nu-l influențau. Erau două euri atît de separate! Era ca un spirit care își privește corpul. Ca un om văzîndu-se, pe
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
die Lieb'" - pe care apoi cântă până se desprinde claviatura, cu atitudini și îmbrăcăminte amintind de Michael Jackson. În așteptarea examenului desenează pe toate mobilele, mai ales cuvântul "artă", urmărit de ucenicul David (Norbert Ernst, un cântăreț echilibrat), care se chinuie, disperat, să șteargă totul cu un burete. Examenul de maestru constă în recompunerea unui puzzle cu gravura Nürnbergului medieval din cronica lui Schedel, pe care Stolzing îl recompune exact, dar cu susul în jos, motiv pentru Beckmesser să-l pice
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
dintr-o găină cotcodăcitoare. Arăta din cale afară de țicnită, o nebună bătrînă, îmbrăcată în negru și era evident că proastele orătănii erau, de mulți ani, într-adevăr singura ei societate". În alt fel înspăimîntătoare fusese bunica lui Tarabas, care îi chinuise ani de zile cu duritatea ei inumană pe cei din jur. În Legenda sfântului bețiv, iubita de odinioară a protagonistului "îmbătrînise - era palidă, puhavă, o femeie îmbătrînită, cu respirația grea, surprinsă în timpul unei somn matinal". Multe femei sunt frivole, ispititoare
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
oricum nu se putea minți". Să fi fost Maiorescu un mincinos, un necivilizat incorigibil? Alexandru Dobrescu nu se îndoiește: "A învățat să se ascundă în sine și să se arate lumii comme il faut, adică manierat, curtenitor, protocolar", "și-a chinuit trupul și firea pînă au intrat în tiparele prestabilite", ca și cum totul la junimist ar fi constituit un mizerabil mimetism, "o mască într-atît de fără cusur, încît a fost luată drept carne vie". Studiul logicii însăși ar fi incriminator, deoarece acesta
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
deschid în spatele scenei. De fapt, amintirile de acolo se strecoară și se apropie, într-un șir și comic, și trist, de protagonist. Sursa misterului se află în ce este dincolo, în eul profund, deteriorat de angoase fel de fel. Amintirile chinuie? Nu cînd este vorba despre Brook. Sau despre Kantor. Sau despre Cehov. Dar măștile? Masca de teatru, măștile pe care ni le așezăm, mereu, pe chip, suprapuse, dintr-un reflex al politeții tot mai istovitor. Se topesc unele în altele
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
care îl va străbate sub neîntrerupta ei obsesie. La care, după 1990, se adaugă agravant deziluziile produse de "tranziție" și de noii guvernanți, pe care acum nu se mai teme să le denunțe. Singurele momente de răgaz în această supraviețuire chinuită de conștiința propriei involuții - e îngrozit de pierderea memoriei... - sunt cele, deloc puține, consacrate lecturilor și gloselor pe marginea cărților. Lecturi tot atât de lipsite de sistemă ca în tinerețe, de la Hugo sau Julien Green, la Călinescu sau Petru Creția, însoțite însă
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
vede viitorul lor autor nu-i dezavantajează, ci de-a dreptul îi rade. Chiar dacă el nu cunoaște viața, ei nu cunosc cărțile: "aceasta e deosebirea între mine și el: că unul visează o fericire și o așteaptă, iar altul se chinuie s-o ajungă, fără să se gîndească asupra ei. Iată o frază stupidă, care nu trebuie ștearsă; ca să îmi aduc aminte mai tîrziu cît de simplu se fac deosebirile la șaptesprezece ani." Jurnal-ul de clasă e precursorul atîtor cărți
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
Basarab, care locuiește "între dealurile Iașului, la Arboreni", trădează un caracteristic "moldovenism" și "ieșenism" al autorului. Caracteristice, de asemenea, sînt și cultura generală (cea clasică etalată deseori în comparații acuzînd prețiozitate - "ca un fir al Ariadnei", "precum odinioară Dido era chinuită de înflăcărarea ce o învăluise și, la început, nu voia să-și mărturisească dragostea pentru Aeneas, tot astfel...", "ca în tragediile grecești", "asemeni Salomeii, care voia capul lui Jokanaan", "sigură de dînsa ca Messalina", "Bacchus la buvetă" etc. - , cea modernă
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
Angela Baciu-Moise - Domnule Vasile Andru, care este cartea care v-a chinuit cel mai mult? Și care este cea pe care o iubiți cel mai mult? - Scrierea unei cărți, oricât ar dura, oricâte înaripări sau înfrângeri ar presupune, nu te chinuie ci te înviază. Chiar când scrisul este un canon - adică devine
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
Angela Baciu-Moise - Domnule Vasile Andru, care este cartea care v-a chinuit cel mai mult? Și care este cea pe care o iubiți cel mai mult? - Scrierea unei cărți, oricât ar dura, oricâte înaripări sau înfrângeri ar presupune, nu te chinuie ci te înviază. Chiar când scrisul este un canon - adică devine ca un travaliu zilnic, ascetic, mortificator ( văzut din afară) - eu îl resimt ca pe o șansă, ca pe o extatică mânare dinlăuntru. Dar înțeleg, bună doamnă Angela Baciu, că
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
devine ca un travaliu zilnic, ascetic, mortificator ( văzut din afară) - eu îl resimt ca pe o șansă, ca pe o extatică mânare dinlăuntru. Dar înțeleg, bună doamnă Angela Baciu, că ați vrut să întrebați: care-i cartea ce v-a chinuit dulce cel mai mult. Mult ca durată, mult ca intensitate. Este romanul Grădinile ascunse (apărut recent). M-a chinuit dulce și mult: ca durată întâi. Romanul acesta are o vârstă notabilă. Are deja un curriculum! Intr-o formă embrionară, a
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
o extatică mânare dinlăuntru. Dar înțeleg, bună doamnă Angela Baciu, că ați vrut să întrebați: care-i cartea ce v-a chinuit dulce cel mai mult. Mult ca durată, mult ca intensitate. Este romanul Grădinile ascunse (apărut recent). M-a chinuit dulce și mult: ca durată întâi. Romanul acesta are o vârstă notabilă. Are deja un curriculum! Intr-o formă embrionară, a fost schițat prin 1973, când eram asistent universitar la Suceava. În-tr-o formă structurată, capitolată, romanul s-a născut în
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
Volceanov, ediția a II-a, 2006). Legătura dintre maimuță și beție ar putea fi explicată prin ideea de reducere la starea de animalitate sau prin imaginea unor mișcări dezordonate. Izolată rămîne în schimb formula "mușcați de maimuță" (pentru starea celor chinuiți de frig), întîlnită la Mihai Avasilcăi (Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994). Cuvîntul maimuță are un potențial argotic evident, ca și echivalentele sale din alte limbi, dintre care unele au sensuri asemănătoare: epitet peiorativ pentru o persoană, denumire a organului sexual, desemnare
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
cărnii - ce avea să devină amprenta cromatică a lui Bacon - e deja prezentă în acest prim triptic. Această carne, ce nu mai aparține unui trup, ci, ca hrană aparține unei alte realități, nu e totuși moartă, căci pare că tresare, chinuită de convulsiile suferinței. Tabloul nu se vrea o reprezentare sau o ilustrare a crucificării. Bacon nu are decât cuvinte de dispreț pentru reprezentare, ilustrație și narațiune. Între elementele și Figurile tripticului său nu se țese nici un fir epic, nu se
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
care lăsaseră dansul pentru momentul solemn când șampania va spumega În pahare. Rozina Își salută tatăl cu entuziastm și iubire, În stilul său propriu: Tati! Ai grijă, inimile colegelor mele sunt fragile, se sparg și cedează ușor pe când eu sunt chinuită de certitudinea că sunt fata ta! Imediat m-aș Îndrăgosti de tine ... Adonisul meu drag! Victor Olaru pășea cu mare grijă pe frunzele uscate pentru a nu face zgomote inutile și nedorite, se ferea de ramuri cu mâna stângă ridicată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nici o noimă parcă. Stim că sunteți meșteri la șuguit, dar noi așteptăm un răspuns... Iți fi așteptând voi, da’ nu-i cum crede omul, ci cum vrea Domnul - a răspuns moș Dumitru în același fel ca și Pâcu. De ce îi chinui pe copchii? Spune-le adevărul verde și gata! a intervenit, împăciuitor - cum nu-i era felul - Pâcu. Tu ai fost de față, Pâcule, când Aizic o spus deschis ce-o avut de spus. Am fost, Dumitre! Dumnezeu mi-i martor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-alta, eu am să încerc să cânt așa cum am să pot.” Am pornit a scârțâi eu, dar mare lucru nu ieșea. Am hârâit-o cât am putut mișca degetele; când au rămas țepene ca niște bețe, a început Goguță să chinuie singura coardă care i-o mai rămas. Si uite-așa, scârța-scârța, până când o nouă pocnitură m-o făcut să înțeleg că Goguță o mântuit-o cu cântatul. Nu mai avea nici o strună! Am încercat să tăcem și să-i ținem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]