1,084 matches
-
cineva încercase să îi dea foc. Înăuntru era întuneric și pustiu. Zona pentru recepție era minimală, cu un rând e chei atârnate în spatele unui birou înalt, așezat la începutul unei coridor îngust și jos. Tapetul galben și murdar absorbea lumina chioară. Porfiri apăsă soneria de pe birou, iar aceasta scoase un țiuit spart. După ceva vreme un portar bărbos își făcu apariția de sub o arcadă. Purta o uniformă soioasă deschisă la brăcinar peste o vestă decolorată. Portarul îi întâmpină pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
L.A. Își pot permite să cheltuiască 150 de dolari Într-o miercuri seară. — Singurul negru drăguț de-aici e Patrick, dar se află la standul de prezentare al lui Charlie, adică singurul loc unde nu putem merge. — Da, norocul meu chior. — Dar e din Chicago. Așa că nu pierzi nimic, Îi zise Kitty, vrând s-o facă să se simtă mai bine. Apoi Îi aruncă o privire complice, râzând: — Mă rog, poate pierzi, totuși, ceva. Nu e nimic rău În aventurile de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
curajului meu. Au bombănit și s-au dus». O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe un vas destul de șubred, a cărui punte plină de pete de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asupra mea. Apărându-mă, l-am împins și s-a lovit cu capul de zid. S-a prăbușit pe trotuar. M-au trecut sudori reci. Din fericire, fiind târziu nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț arunca o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de trist. Era prima oară când mă simțeam într-o sală somptuoasă de bal, luminată scânteietor, cu o femeie frumoasă, care în plus mă iubea. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rațiuni de a se Întoarce acasă cît mai iute cu putință. SÎnteți o rîie, o ciumă, un nor cotropitor de lăcuste, un zid uman de guși și burdihane. Wakefield urăște aceste creaturi, deși fără ele n-ar avea o para chioară; n-ar fi decît un funcționăraș Într-un birou sau un pierde-vară bețiv făcînd speculații la bursă. Dar paradoxul nu-l deranjează. De fapt, lui Zamyatin Îi plac turiștii. Lui Îi place oricine, mai puțin polițiștii. — SÎnteți la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a rămas la mine. „Ce-ai făcut cu banii?“ - „I-am cheltuit“. Nu mai m-am dus. Cine v-a dat în vileag? Tata. Și curățam niște cartofi, să-mi fac să mănânc. Dacă i-am văzut că aia era chioară de beată în pat, nu mai știa de capul ei... Și-aveam un cuțit așa, mare, cu două tăișuri - și pe-o parte, și pe alta. Mi-a dat o palmă și i-am pus mâna-n gât și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nemilos, cu formulări preluate vădit după Camil Petrescu, cel din „Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile”: „abil farmacist de alifii incolore și nemirositoare (...) sînt încredințat, de altfel, că și din vina lui s-a sinucis Urmuz, în vreme ce furnizorii de apă chioară pe care i-a răscăcărat de-atunci încoace sînt desființați de timp încet, dar sigur”... Lui Urmuz i-au acordat în schimb atenție majoritatea membrilor „celei de-a treia generații post-maioresciene”, în speță Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu și — mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
competiție, dar Lisa e Întotdeauna imaginea Întruchipată a perfecțiunii, fără pată În orice-ar face, iar asta mă silește să mă apuc de lucruri pe care nu le-am mai făcut vreodată. De exemplu, de gătit. Dacă Dan are noroc chior, Îmi voi fi amintit să mă aprovizionez cu semipreparate de la Sainsbury’s sau, ocazional, de la bufet, cînd am timp. În majoritatea serilor, rămîne fără mîncare la pachet sau se mulțumește cu ouă jumări și pîine prăjită. Dar, săptămîna trecută, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu asculta. — Kevin! țipa. Așteaptă-mă, Kevin! Kevin se Întoarse surprins. Ochiul său o descoperi pe Camilla și se lumină. O, da, efectiv se lumină. Copiii sunt transparenți, nu știu să se prefacă. Aceasta este cauza marilor lor suferințe. Băiatul chior, cu nume nespus de caraghios, strălucea de bucurie văzând-o pe Camilla. Se oprise să o aștepte, și alături de el se oprise și mama. Forțată să o salute, Își dădu seama că de acum asta era inevitabil. Blonda În cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nepoliticoasă cu mama lui - de ce o făcuse? Nu avea cum să fi ajuns În patul lui Elio, căci o Întâlnise doar la serbările de la grădiniță și nu-i vorbise niciodată, căci Îl avea mereu lipit de ea pe copilul cel chior, care nu o lăsa nici o clipă. Era oribil din partea ei că o făcuse pe Camilla să sufere, atât de sensibilă și delicată cum era. Dac-ar fi știut, dac-ar fi știut... — Sunt În Întârziere, trebuie să plec, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zic eu? Mâine mergem să-l cumpărăm, vrei? — Dar eu mă gândesc la celelalte lucruri, tată, spuse Camilla. Elio nu-i ceru să explice mai mult, căci voia să lase totul baltă, să nu se mai gândească la copilul acela chior. Era gelos pe temerile Camillei. Îi părea că este victima unei nedreptăți. Mii de precauții pe care le luase pentru ca ea să nu fie rănită de nimic, pentru ca nici un rău să nu o poată atinge, și totul fusese inutil. Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai aflu că ai jucat cărți cu frate-miu, atunci te omor în bătaie, ai priceput, acum o să-ți iau doar banii, așa că dă-i drumu’, golește-ți buzunarele, eu doar am dat din cap, știind că n-am nici un chior, am băgat totuși mâna în buzunar, bineînțeles că n-am găsit nimic, și atunci i-am și zis că n-am parale, însă dacă aș avea, i le-aș da, pe cuvânt de onoare că i le-aș da, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zis că n-am parale, însă dacă aș avea, i le-aș da, pe cuvânt de onoare că i le-aș da, iar dacă așteaptă până mâine, s-ar putea să fac rost, dar acum chiar că n-am un chior, Prodan și-a scuturat capul, să nu mă minți, Dzsátá, a spus, apoi mi-a făcut semn cu briceagul să mă ridic de pe bancă, mi-a și arătat unde anume să stau, acolo, în mijlocul potecii, acum o să vedem dacă zornăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe verticală, marșul funebru a fost dat mai tare, nările mi s-au umplut de mireasma de brad a coroanelor și de mirosul de petrol, mi-a venit în minte Crăciunul pe care l-am petrecut cu mama la lumina chioară a unei lămpi cu gaz, fiindcă se luase curentul, m-am uitat la sicriul lăcuit în negru, și am știut că dacă m-aș apropia mai mult de el, aș putea să-mi văd fața cum se oglindește în luciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
taxă pe autostrăzi, totul era sub supraveghere, Îi sunaseră pe toți prietenii lui Nicolas, toate relațiile lui Chantal, și unul, și celălalt erau de negăsit. Fersen ridică din umeri. - Nu se vor putea hrăni la infinit cu amor și apă chioară, pînă la urmă tot au să iasă din bîrlog... - Poate că sînt În continuare pe insulă... - Echipele de ajutor le-ar fi dat pînă acum de urmă. Văzu că n-o liniștise pe Marie. Avea un presimțire urîtă cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de couleur”. Invitata era o femeie superbă din Martinica - soția unui reputat istoric de artă. Să fi fost acel Rewald care a scris cartea despre Cézanne? - Tu ai fost Întotdeauna al naibii de norocos. Dar arareori știi să profiți de norocul tău chior, a apreciat Ravelstein. Eram obișnuit cu asemenea Înțepături. Ravelstein mă socotea talentat și inteligent, dar lipsit de cultură, naiv și pasiv - introvertit. Afirma Însă că atunci când mă găsesc Într‑o tovărășie potrivită mă transform Într‑un interlocutor inspirat și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bună zi să mă cuprindă brusc amocul și s-o iau la goană pe stradă cu o armă în mână. Dar dacă omorul săvârșit de mine ar face sau nu lumea mai bună ar fi o pură chestiune de noroc chior și nimic mai mult. Am răspuns cinstit la întrebare? l-am întrebat. — Da, îți mulțumesc, zise el. — Categorisiți-mă ca nazist, i-am spus ostenit. Apucați-vă imediat. Spânzurați-mă, dacă credeți că asta ar duce la ridicarea nivelului general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
făcute pozele alea deșuchiate. Șefa Sanepidului l-a omenit și ea. Șefa de cadre de la Județeană îl chema când o luau crizele de nervi la stomac, mai ales în ajunul plenarelor. Dar nu s-a pus niciodată problema de dragoste chioară și de copii! Există până și aici, la amorurile repezite, o disciplină și înțelegere reciprocă. Că, altfel, ce rost mai are socialismul cu toată gargariseala lui disciplinară... Nu a avut copii cu nevasta legiută, că așa a hotărât el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
i-aș vedea de-ar veni? - Ce să mai vină! E morți, de-acuma. Da’ și așa, la un film, puteai să mă scoți, să simt și eu că ai grijă de mine, că te gândești... Dar tu o ții chioară să-l răzbuni pe bietul Sofronică. - Păi, nu l-au împușcat aiurea? - L-au împușcat la Revoluțiade la Județeană, nu aiurea. Asta nu înțelegi tu și alde voi care umblați cu răzbunarea acuma, că alteceva nu sunteți în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ai luat bere și pentru mine? Ce drăguț. Vocea, singurul lucru din ea pe care mi-l aminteam perfect. Am ridicat privirea. Era neschimbată. Se machiase intens cu nuanțe de violet sau poate albastru, nu-mi dădeam seama în lumina chioară, și mâna îi cotrobăia prin poșetă după pachetul de țigări. I le-am întins pe ale mele. - Ce, te-ai apucat serios de fumat? a întrebat. - Nu, am luat numai așa... am luat... dacă vrei, te rog... - Mulțumesc, nu fumez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dar tușește mereu, se întrerupe și nu-l mai înțeleg. După plecarea fiului meu, rămân singur de tot. Îmi voi pune, firește, întrebările din fiecare zi. De ce am făcut un copil așa târziu, de ce medicina nu a progresat și tot chior am rămas, ba acum, cu vârsta mea înaintată, de ce vederea mi-a slăbit și mai mult, de ce coloniile se extind într-un ritm atât de încet, aducându-ne un profit neînsemnat față de investițiile inițiale. Îmi voi aminti de soția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cutii, se crăpase un dreptunghi luminos. Am intrat și l-am pipăit. Era mobil, putea fi împins. L-am mișcat atât cât să pot trece, și m-am pomenit într-un coridor ce cobora în spirală la subsol. O lampă chioară lumina cam trei trepte, după care totul se cufunda în beznă. Inima a început să-mi bată puternic. Un fior mi-a străbătut trupul până în creștetul capului, și de acolo, de parcă mi-ar fi despicat creierul, s-au scurs în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sat înapoiat, de ultimă speță. Două ulicioare neasfaltate îl străbăteau de la un cap la celălalt: strada Râului și strada Muntelui, având amândouă drept rădăcină comună dreptunghiulara Piață Francisco de Orellana, în mijlocul căreia se înălța figura în piatră, roasă, a descoperitorului chior al Amazonului. În realitate, pentru cei de prin partea locului, piața era doar „Piața“, căci nimeni nu și l-a amintit vreodată pe Orellana, nici pe sfântul căruia îi purta numele. În „Piață“, se înălțau palatul guvernatorului, Primăria, Comandamentul militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fi convinse să locuiască în stabilimente de lux. Mai curând, tindeau să facă parte din categoria indivizilor care bântuie prin gări, tremurând, îmbrăcați numai în hanorace. Nici unii dintre ei nu arătau ca și când ar fi avut mai mult de o pară chioară în buzunar. Dar asta nu mai era problema lui. Hugo a ieșit pe autostradă, rulând cu Toyota pe banda de viteză. Nenorocitul ăsta de jeep de familie pe care Amanda îl obligase să-l cumpere era ca un tanc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]