793 matches
-
pentru a da ajutor austriacilor contra răscoalei ungurești. Îmi aduc și acum aminte că în iarna acelui an, iarnă grea și viscoloasă, pribegise în Fălticeni de groaza ungurilor o sumă de săteni români din Transilvania. Doi dintre dânșii, oameni zdraveni, chipeși, cu un port deosebit de al nostru, au fost găzduiți în casa noastră părinteasca și adeseori sara, la gura sobei, ne istoriseau ei de bătăliele sângeroase dintre Bem, comandantul ungurilor și Puchner, comandantul austriacilor. Aceste strășnicii auzite din gura lor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
părintele meu mi-a dăruit un echipaj complect: trăsură, cai, hamuri și bici. Făceam figură pe stradele orașului cu caii mei cei murgi 70, cu coame rotate, care, când se întindeau la trap, păreau că înoată, mânați de un viziteu chipeș ce părea înfipt pe capră. Tânăr cum eram, cu o față nu tocmai respingătoare, cu mustețele răsucite a război, învestit cu cea mai înaltă și mai râvnită funcțiune a statului în județ, eram, pot a zice fără să mă laud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
DONA, CU EGHILEȚI DE STAT-MAJOR șI CU sem nul de rănit, ostentativ, la braț, dar fără nici un beteșug vizibil, afară numai de acela, purtat cu eleganță, al unui „Învârtit“ noto riu de pe front, era comandantul nostru, iar eu, aghiotantul său. Chipeș, cordial și afectat, exclusiv preocupat după trai bun și haine frumoase, avea ca persona grata În comandament pe soldatul milițian Kindler, Însărcinat anume, cu „delagație“ la mână, să bată toate orașele și târgurile Moldovei după tot felul de chilipiruri pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
caz șchiopii, ciungii, chiorii, bâlbâiții și timizii! Așa că mai că-mi vine a crede că un Ronsard gângav, un Scarron paralitic, un Talleyrand șchiop sau un Byron rahitic nu ar fi putut realiza mare lucru În spațiul nostru românesc cu chipeșe aparențe. Cu crăvățica lui papillon totdeauna mutată Într-o parte și cu aerul lui de parcă-ți cere mereu scuze pentru simplul fapt că există, I. Brucăr respiră filozofia așa cum respiră aerul dim prejur; mai ales de când, după tribulații și dezamăgiri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cuvânt și vorba vorbă, și cu tradiție negus torească În urma lor, trecută din tată În fiu până la urmașii lor de până acum, cum sunt cei ai lui Dimitrie Dinischiotu, vene ratul meu prieten mai mare, azi nonagenar, căruia băieții lui, chipeși, instruiți, educați, Îndatoritori cu toată lumea din prăvălia lor, În care-i găseai toată ziua, băieți călcând și ei Înspre șaizeci de ani, Îi spun tatălui lor: „Sărut mâna, tată!“... Nu cum erau băieții și fetele prietenului meu Emanoil Bucuța de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bărbatului celui tânăr și locuiesc și ei, de-a valma, Într-același menaj comun, Înțeleg totul din jurul lor, deși le vine greu a crede ochilor prea inocenți?... [...] Prietenul meu X era și a rămas până acum un bărbat fru mos, chipeș, cultivat, mult talentat și de bună spiță de inte lectuali ardeleni, dar pe care o nevastă frumușică și prea ispi ti toare, de care cu greu s-a putut descotorosi, Îl adusese În halul să-mi spună, când l-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-o drept În ochii ei de angoră și surprin zându-i temerile sperioase pe chipul ei rotund) „Ai să te duci unde te duci, dar ești o proastă, ai Înțeles? dacă te-i da În lături de la calea vreunui pădurar sau chipeș sublocotenent de grăniceri.“ M-a ascultat! Dar sângele, sângele ei milenar, trist și obosit, a biruit asupra ei și asupra noastră, curând și neînduplecat. BĂRBATUL POSEDĂ (CÂND LE POSEDĂ) CAPACITĂȚI șI REzerve de generozități pe care femeile le ignorează, le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
există și câteva camioane, dar astea nu se pun. A, să nu uit, mai este și o Skodă roșie, dar asta se ivește doar când și când, își face apariția cu ea de la București băiatul doamnei Voican, care e foarte chipeș și a ajuns mare de tot, a studiat la Moscova și acum e colonel, cel mai tânăr colonel de Securitate din țară; ori de câte ori zărim Skoda trecând zveltă, strălucitoare, noi, toți copiii, alergăm după ea amețiți, vrăjiți de frumusețea sa izbitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe ăla, dacă voiau mușchii lui. Iar acum i se pusese pata pe unul anume și tocmai căuta un prilej să i-o tragă. I se pusese pata pe tata, pe profesorul de matematică Vodă. Îl enerva că e înalt, chipeș, cu pielea obrazului albă și ochii verzi, pe când el, Fanache, era îndesat și oacheș. Îl enerva că purta pardesie de gabardină bej și pălărie, e drept, cam tocite, dar curate, și din ce materiale, pe când el nu umblase îmbrăcat toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a morții. Dar ce descoperise ea la el, de ce era ea atât de preocupată de el? A întrebat-o, și Irina i-a oferit niște lămuriri care nu l-au convins: la primul nivel îl plăcuse, îl considera un bărbat chipeș, apoi se și dovedise în pat un iubit extraordinar, se potrivea cu el, o ajuta să-și descopere corpul, apoi i se părea și un tip deștept, cultivat, cu totul altfel decât majoritatea inșilor cu care avea de-a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
există și câteva camioane, dar astea nu se pun. A, să nu uit, mai este și o Skodă roșie, dar asta se ivește doar când și când, își face apariția cu ea de la București băiatul doamnei Voican, care e foarte chipeș și a ajuns mare de tot, a studiat la Moscova și acum e colonel, cel mai tânăr colonel de Securitate din țară; ori de câte ori zărim Skoda trecând zveltă, strălucitoare, noi, toți copiii, alergăm după ea amețiți, vrăjiți de frumusețea sa izbitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de 1 800 de dolari ziua de spitalizare, pe tatăl de 55 milioane de dolari al celebrei realizatoare de televiziune. Îndrăgostiți ca toți îndrăgostiții, eroii filmului își făceau planuri de viitor: ba pe iahtul de 11 milioane de dolari al chipeșului miliardar, ba în patul art nouveau al talentatei vedete TV. O piesă de colecție al cărei preț de catalog nu-l știa decât fostul proprietar al vilei vândute cu tot cu mobilă în lunile când se fac mari reduceri de prețuri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
reprezentări. Femeile sunt frumoase în nenumărate feluri și urâte în nici unul anume. Cunosc însă un caz în care o femeie înaltă, chiar foarte înaltă, cu o față de cal și ochi ploioși a avut de-a face cu mai mulți bărbați chipeși și conștienți de frumusețea lor, ea fiind cea care i-a părăsit și le-a fript inima. Că era foc de deșteaptă, n-ar fi fost nimic, multe femei sunt mai deștepte ca bărbații din jurul lor și totuși nu-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care circulau pe seama ei mă stârneau. Mai tânăr ca dânsa cu destui ani, ca să-mi pot permite unele licențe de dialog, am întrebat-o abrupt: „Cum faceți, doamnă?“. „La ce te referi?“, m-a întrebat. „Cum faceți cu bărbații ăștia chipeși și selectați?“ Dac-aș fi fost un bărbat de 1,90 m, probabil că mi-ar fi sancționat prompt obrăznicia. La cei 1,70 m cât măsor, frustratul meu cinism o amuza. „Când o să mai crești - mi-a răspuns -, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Căcarea lumii“. Bătrâni cu pantofii bine lustruiți În lumile bogate, bătrânețea, în cazul unui vârstnic activ, cultivat și cu o prezență îngrijită, e ultimul lucru pe care-l iei în seamă. Bătrâni frumoși ajung îndeobște doar cei care au fost chipeși de tineri. Sau atât de mintoși, încât nimic nu mai vine înaintea inteligenței. În lumile paupere, bătrânețea e mereu urâtă. Săracii par murdari și când sunt curați. La prima mea ieșire într-o țară bogată, în Olanda, am sesizat imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
umanismului comunist”. În anumite zile anchetatorul era plictisit și obosit de atâtea întrebări; avea momente de liniște naturală și atunci profitam să-i fac un pic de învățătură morală zicându-i: „Și până când o să purtați cizme lustruite, galoane și chipiu chipeș, că eu numai cu atâta și asemenea satisfacție nu aș suporta viața și m-aș spânzura de mânerul de la broasca ușii!?”. Iar securistul îmi răspundea: „Nu-mi pun astfel de întrebări”. Ca să mă constrângă la declarații în anchetă, l-au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
păstra totul în inima sa). În sfărșit, după ani grei de așteptare, Maica Domnului s-a îndurat și i-a adus fiul acasă. Când l-a văzut parcă i s-a pus un greu la inimă! Cât de tânăr și chipeș era când l-a văzut ultima oară și cum arăta acum: numai piele și oase! Lacrimile îi înghețaseră și ochii nu mai ascultau inima. Nu le-a cerut osânda celor ce l-au adus în acest hal, ci, din contra
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că-l cheamă Paul și, cu un puseu de mândrie care i-a îmbujorat obrajii, a adăugat că-i inginer. A scos din buzunarul rochiței o poză alb-negru, stil portret, în care am văzut cu stupoare un bărbat periculos de chipeș, gen Renato Salvatore, pe care nu ți-l puteai imagina în ruptul capului sub formă de „prietenu’ lui Flutur Veronica“. La următoarea vizită a Veronicăi, telefonul a sunat de mai multe ori, numai că Paul Inginerul - sau cine-o fi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
adâncul sufletului, se clătina de parcă ar fi primit o lovitură în obraz sau în inimă. Ce surpriză îi oferise? În momentul acela de stânjeneală îl vedea pe Valentin ca pe unul care avea nevoie să fie salvat, îi părea mai chipeș, mai atrăgător și cu inima sfărmată de o femeie care nu-l merita. - Mă întreb ce caută tipa asta în tablou cu tine?! - Ea este fosta mea soție, Tia. - Fosta ta soție spui?! - Da. De ce te miri așa de tare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
face să se simtă goală și pustie în interior. Fiecare dintre noi ne privim copiii printr-o anumită prismă, le vedem anumite laturi, uneori chiar și pe cele ascunse. Carlina îl vedea pe Alin uluitor de frumos, șaten și foarte chipeș cu o fizionomie agreabilă. Se afla la apogeul frumuseții. Era adolescent în momentul acela și ademenitor ca o miere de albine. Dumnezeu știa cel mai bine de ce îl crease desăvârșit. Cu siguranță avea Cel de sus un plan măreț pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pleoapele, suspinând ușor. Prezența ei era ca o stea strălucitoare în inima sa care lucea din ce în ce mai tare. La rândul ei, Nicole îl observă și ca un făcut murmură și ea zicând: - Dumnezeule! N-am mai văzut un bărbat atât de chipeș. Îi părea atât de frumos, că dacă ar fi putut l-ar fi sorbit ca pe o picătură de apă dintr-o linguriță. Era îmbujorată, mulțumită de sine, cu respirația precipitată iar zâmbetul ei îi mângâia obrajii. Ochii ei verzi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
uita vreodată labirintul prin care umblase? Va uita de unde plecase? Cu siguranță nu. Cei care uită sunt cei mai nenorociți oameni. Formau o familie din patru membri. Andrei Alinandru era un copil care te captiva cu farmecul lui. Atât de chipeș și avea ochii ca cei ai mămicuței sale, verzi și cu siguranță avea să fie un om de afaceri ca taică-su. După doi ani de zile toate se aranjaseră. Afacerile erau prospere. Nicole îl născuse pe DenisGabriel chiar în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prea dulce evreică ! Să mă bată Dumnezeu dacă un creștin n-ar fi În stare de orice ca să te aibă !”, spune Lancelot (actul III, scena 3). De fapt, „evreica mediteraneană frumoasă și bogată” este un mit al literaturii elisabetane. Vezi chipeșa Abigail, fiica negustorului Înstărit Barabas din piesa lui Christopher Marlowe Evreul din Malta (1589-1590). Ea este „frumoasă la Înfățișare” ca omonima sa biblică (I Samuel 25, 3). Spre deosebire de evreii așkenazi din Galiția, Bucovina, Moldova și Transilvania, cei din bazinul mediteranean
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reverse furia și invidia ei asupra dușmancelor, se descărca asupra lui Ghiță, bărbatu-său, pe care îl ținea de molâu și de papă lapte. Trebuie spus că mai fugise de la casa soțului, cum spunea gura satului, căutând un bărbat mai chipeș și mai bărbătos. Sătenii povesteau că ea, trecând odată peste râpa din mijlocul satului, și-a pierdut un papuc și când a ajuns la casa ibovnicului ei, Neculai, a găsit-o numai pe mama acestuia. Cum femeia nu prea era
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
stea împreună cu fiica și nepoții în camera „de din sus”. La vederea bunicii lor nepoții și nepoatele au sărit de bucurie și au strâns-o în brațe pe bunica pe care o iubeau mult. „Bunica Elena” fusese o femeie înaltă, chipeșă, cu ochi limpezi, cu o căutătură inteligentă și plină de demnitate. Doar pielea obrajilor și ochii mai duși în fundul capului și părul alb ce-i înconjura fața îi trădau vârsta de peste șaptezeci de ani. S-a așezat pe patul dinspre
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]