842 matches
-
celor mai loiali consumatori, a spus Neil Campbell, președintele Tropicana North America. „Am subestimat legătura emoțională profundă“ a acestor consumatori cu brandul, a explicat el, într-un interviu acordat ziarului New York Times în februarie 2009. În trecut, oamenii discutau la cișmea sau la petreceri, spune Richard Laermer, șeful unei agenții de relații publice din New York. „Astăzi, fiecare minut e o petrecere“, adaugă el. „Scrii un e-mail și într-o oră ai un grup de susținători care sunt de acord cu tine
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu alte vase, goale. Iar ăi de coborau dealul, răsturnau, tot ce aduceau, care În butoiașe, care Într-o ladă amplasată pe o căruță, după care rămâneau În așteptarea noii fluierături. La
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care parcă era o mărturie vie a legendei Eminescu. Da, pe o bancă, de pe marginea unei alei mediu-circulată. Cu ramificații dese, pe stânga și pe dreapta. Alee bitumată. Curat Întreținută, de către echipa care se ocupa de toaleta parcului. Cu o cișmea cu apă de izvor natural, nu mai departe decât un pas-doi, de bancă. Apă din care, tocmai atunci, bătrânul Valică Pădureț Își umpluse o cană, și-n care, acum, folosindu-se de o linguriță din alpaca, amesteca o doză de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vorbești, mă, oare cum se poate una ca asta? Așa, după cum se vede. Eu nu-s vinovat. A, nu te Învinuiesc, cu nimica, dragul meu; cu nimica, absolut. Unde sunteți, nenea șefule? Acum, chiar acum, sunt la intersecția izvorului cu cișmeaua. Dar ce căutați tocmai pe acolo? Ce să caut, bre, s-a ivit o problemă, la sistemul de irigații, și, riscăm să rămânem fără apă la vaci, pe noapte, și pe mâine. Plus, pompele, de pe lucernieră, dacă nu mai sunt
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
toată noaptea cântam noi. De la Spasca la Becceabia erau doar patru kilometri, urcatul și coborâtul unei coaste. Totul era frumos, chiar și noroiul care, pe umed, ajungea până la genunchi. Dar ce conta? Eram, Doamne, tineri! Ne făcusem prieteni și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir Caimacan precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
spune conductorul care, de la un geam privise toată scena. Nu am bilet. Ce trebuie să fac? Nimic. Aveți un suflet mare și mi-i deajuns. De la est la est Revelionul din 1931 l-am făcut la cârciuma lui Tudose din Cișmele. Au fost fete și băieți, masă mare și mâncare, chef de dans, de muzică și...chef. În zori ne-am fotografiat. Nu-i așa că arătam bine? Iată-ne: în picioare, de la stânga la dreapta Grigore Boiangiu de la Gorj, gre fier
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și meserii din Iași iar în rândul de jos, pe scaune, subsemnatul, învățător suplinitor, Volodea Sucmanschi, contabil la Banca Populară, Volodea Caimacan, învățător, Costică Matei din Goicea și Alexandru Kirilenko,normalist.Majoritatea fii de oameni de treabă de acolo, din Cișmele. De cei mai mulți nu mai știu nimic. Nu-i mai văd de atâta zid de hotare. Pe ce câmp de luptă or fi căzut, cum și unde or mai fi supraviețuind? După ani și ani am primit, ecou întârziat al tinereții
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Au urmat zile de trai în doi pe un salariu, Luca devenind gospodarul casei ajutat pe cât se putea și de Hașa. Dar iată că, precum în povești, cum ne urnim noi într-o zi din Spasca, când să intrăm în Cișmele ne întâlnim cu un tânăr aburcat pe un cal: Mai e mult până la Spasca? Nu. Și i-am arătat cu degetul ce era de arătat dar, ghiontit de ceva lăuntric, am mai zis: Dar de unde ești de nu cunoști împrejurimile
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
consiliului comunal și cu moș Mitea Anghelov, gardistul satului. Satul avea o singură uliță care, când ploua, devenea capcană pentru pantofi prin densitatea și adâncimea noroiului. Partea dinspre sud era locuită mai mult de ucrainieni, cealaltă de bulgari veniți de la Cișmeaua Văruită. Școala era în câmp, fără măcar un țăruș de gard. Probleme. Directorul școlii de centru, Avram Popovici, ne-a întâmpinat cu ostilitate. Aceeași ostilitatea o strecura și în comportamentul primăriei, producția de rău fiind la el un fel special
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
arătându-și roadele și în rezultatele la învățătură ale copiilor. Și tot gândind la roade chibzuiam să punem pe unul dintre cele trei hectare o livadă. Dar de unde puieți? Știam că locuitorii din Marineanca, majoritatea bulgari, aveau rădăcinile în comuna Cișmeaua Văruită, la 10-12 kilometri depărtare. De acolo veniseră moșii și strămoșii lor și tot de acolo își mai alegeau mirese unii flăcăi din Marineanca. Mai știam că de acolo se ridicaseră trei frați, Nicolaie, Gherasim și Chiril Constantinov - Atmajov, care
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pepinierelor de stat de la Istrița, județul Buzău. Ceilalți frați erau tot ingineri agronomi. Și iată că într-o noapte scriu un fel de scrisoare-adresă-rugăminte inginerului N.Constantinescu. I-am spus că locuitorii sunt de-ai lui, bulgari de obârșie de la Cișmeaua Văruită, că am făcut planul, pichetarea și gropile pentru puieți și că împreună cu sătenii așteptăm un semn de bunăvoință de la domnia sa, semn care meri să se cheme. Și gata. Dumnezeu cu mila. De înțeles ne înțelegeam mai bine cu sătenii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
râdeam, și cum râsul e ca râia, a trecut la ceilalți. Deși trăiau în același sat ucrainieni și bulgari și doar un moldovean, moș Ion Catană, nu se făceau căsătorii între aceștia. Nu se făceau căsătorii nici între bulgarii din Cișmeaua Văruită și cei din Marineanca, care aveau originea din Cișmea - pe de o parte, și între bulgarii din Dermendere, pe de altă parte. Cei din Cișmeaua Văruită erau mai bogați fiindcă se ocupau cu viticultura iar cei din Dermendere erau
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ceilalți. Deși trăiau în același sat ucrainieni și bulgari și doar un moldovean, moș Ion Catană, nu se făceau căsătorii între aceștia. Nu se făceau căsătorii nici între bulgarii din Cișmeaua Văruită și cei din Marineanca, care aveau originea din Cișmea - pe de o parte, și între bulgarii din Dermendere, pe de altă parte. Cei din Cișmeaua Văruită erau mai bogați fiindcă se ocupau cu viticultura iar cei din Dermendere erau mai săraci și mai cheflii. Cei din Dermendere ziceau că
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu se făceau căsătorii între aceștia. Nu se făceau căsătorii nici între bulgarii din Cișmeaua Văruită și cei din Marineanca, care aveau originea din Cișmea - pe de o parte, și între bulgarii din Dermendere, pe de altă parte. Cei din Cișmeaua Văruită erau mai bogați fiindcă se ocupau cu viticultura iar cei din Dermendere erau mai săraci și mai cheflii. Cei din Dermendere ziceau că cișmelenii nu-s doar zgârciți, da-s și fuduli. Și totuși am spart obiceiurile. Fiica lui
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în lărgimea de lespezi a curții fostei Primării urbane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așezat slujba haznalii și mai cu temeinică stare, ca să rămâie amândoi statornici și neschimbați în toată vremea vieții lor, și de dajde să fie în pace...” „ Ei, ce ai de spus de așa o faptă, dragule? Să aduci apă la cișmea pentru toată obștea nu este un lucru oarecare; el dovedește o gândire înaltă.” Nu pot spune că aș avea altă părere. Mai degrabă aș spune că este un pas înainte pentru ieșeni. Nu mă opresc aici, ci merg mai departe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cusut o coadă de cal. Și-atunci secretarul literar a găsit soluția asta... Stau în pijama, buimac, nu reușesc să scot nici un sunet, deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
până la subsuoară, de i se rupea carnea pe el, săracul, zicea Mălăchioaia. De-aia i-a ieșit copilul lingav. Acum e bine că nu e noapte, numai atunci iese omul negru, care e rău, prinde copiii și-i mușcă. Dincolo de cișmea, e un teren viran unde-s puse fuste la uscat, pe sârme ridicate cu prăjini. Fuste roșii cu verde, cămășuici roz și albe, multe, și prin salcâmi. Și cazane în care nimeni nu știe ce fierbe. Altruismul are ceva grețos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
intre pe cei doi vânzători care îl așteptaseră sub un copac. Nu după mult timp, unul dintre vânzători, acum purtând un șorț pătat din abundență de sânge, ieși cu o tavă mare din inox, pe care o spălă la o cișmea. Apoi sosiră doi clienți, unul pe jos, iar celălalt cu un microbuz care oprise aproape de locul lor de pândă. — În magazin intră clienți, notă unchiul. Apoi pleacă cu pachete, probabil cu carne. Îi arătă din nou bucata de hârtie nepoatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fii cer, câte firimituri i-ai răpit din lumină? Doamne, cine pe cine împrumută cu seninătatea Edenului? Astăzi sunt o privire limpede, privesc cu toată carnea răsăritul. În sufletul meu înfloresc panseluțe. Petru, un noiembrie în plus. Toamna curgea la cișmeaua din curtea liceului, frunzele lichide inundau Copoul. De la Râpa Galbenă până la Agronomie, râu galben luneca între două cimitire. Doliul nu este o fâșie de noapte făcută fondă și prinsă în piept cu un ac, doliul este o firimitură din chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai multe mănăstiri printre care și Cetățuia. „Prin poziția ei Mănăstirea Cetățuia a fost căutată și ca loc de agrement, de către unii voievozi și anturajul lor. Astfel între 1743-1747, Ioan Mavrocordat a construit un foișor frumos sub Cetățuia, precum și o cișmea lângă cerdac cu apă curgătoare”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., vol. III, p. 207 footnote>. „Unele imobile sau beciuri de la Cetățuia s-au folosit și ca închisori temporare”<footnote Nicolae Grigoraș, Mitropolitul Iacov Putneanul, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei, nr. 7-8
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și teama aia că revoluția de la noi să nu se aleagă cu pușcărie și confiscări de avere, cum făcuse și Ceaușescu cu ăia care luase restaurantele în gestiune de mandatari, adică scosese oamenii banii, îi investise și când să meargă cișmeaua, o-nchide Ceaușescu și dă decretul cu iliciții, așa a așteptat și Cangurașu, că el terminase cu irigațiile repede, țevile le-a luat de pomană, adică i le-a adus remorcile acasă la poartă și motoarele le-a primit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asociat al Teatrului Globe... La, la, la, bancuri, nici nu trebuia chestia asta. Piesele sale de teatru sunt o piatră de încercare pentru orice regizor din 2005. Aici are dreptate. Da’ mai încolo, începe spectacolul. Premieră la Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”*. Regele Lear în regia lui Titus Segovia... Cheia de lectură scenică e tragic-patetică, montarea e dominată de kitsch, care nu e un mod de raportare culturală, e chiar spectacolul, o montare bazată pe ideea unui regizor care fuge după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu vreau să fiu actriță, dom’ profesor... Loredana respiră adânc și continuă: Bineînțeles că, în anul următor, am intrat la teatru, pe atunci Maestrul era profesor la o universitate de stat, acuma predă la una particulară, din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, un complex alcătuit din clădirea teatrului nostru, Teatrul „Cișmeaua Roșie” (nu are cinci rânduri de loje și cortina nu e purpurie, de 100.000 de ducați, cu stema României, din 1920, în mijloc, nu e proiectată sala asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și continuă: Bineînțeles că, în anul următor, am intrat la teatru, pe atunci Maestrul era profesor la o universitate de stat, acuma predă la una particulară, din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, un complex alcătuit din clădirea teatrului nostru, Teatrul „Cișmeaua Roșie” (nu are cinci rânduri de loje și cortina nu e purpurie, de 100.000 de ducați, cu stema României, din 1920, în mijloc, nu e proiectată sala asta de Angelo Carasa, dar e... de neîntâlnit pe aici), apoi, clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]