3,278 matches
-
a des¬părțit de Dumitrică și de Hobza și și-a făcut pro¬pria-i stână taman în Pârcălabu, de cealaltă parte a Oltului, dincolo de Coasta Câinenilor, el deve- nind, se-nțelege - baci. Hobza, săracul, a ră- mas toată viața cioban la frate-său Dumitrică al Costii și de la ocupația asta grea i s-a și tras moartea - vară-iarnă, ploaie sau arșiță, zăpadă sau viscol -, el era tot timpul pe afară cu oile, a făcut un reumatism infecțios. A început să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
munte, adică până la 1 iunie. Erau și gospodari care aveau foarte multe oi, de ordinul sutelor; aceștia, după ce le coborau de la munte, le duceau pe miriști până în bălțile Dunării sau în Deltă, unde le iernau. Se-nțelege, pe lângă câini buni, ciobanii cu simbrie, adică angajații care le aveau în grijă, trebuiau să fie însoțiți și de un număr suficient de măgari pentru a căra târhatul, adică toate cele necesare mese¬riei și traiului zilnic, fiindcă azi erau într-un loc, mâine
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
-mi ieșea ca lui moșu’ Hobza, avea el un farmec al lui când icnea așa. I se mai spunea și „Hobza-n dârj”, de la sufle- tul pe care-l punea la facerea oricărei trebi care presupunea utilizarea forței fizice. Ca orice cioban de meserie, moșu’ Hobza își avea cîinele lui de suflet. Vlăduț era un câine de talie mijlocie, alb, puțin gălbui pe spa¬te, cu ochi negri ca tăciunele și blană deasă. A fost primul câine, pe care l-am văzut
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
Autor: Marian Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului I. Budapesta, Hotel “Gellert”, 23 august 1919, ora 12:30: - Toadere, vez’ bă, că iară te caută copiii ăia gemeni - îi spuse soldatul Mitu Teșcuț, cioban din Loviște, lui Toader Baciu, soldat din Ip, sat din Sălaj, care lucra la intendența trupelor române de ocupație a Budapestei, știa limba maghiară bine, vorbit-citit-scris. - Adu-i aici, că am să le dau ceva - i-a răspuns Toader și
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
vârstă decât prizonierul din fața lui, de loc din Călimăneștii Vâlcii, glumi cu el: - Măi, soldat Teșcuț, da, știi că nu ești prost deloc? Eu m-aș putea supăra pe tine că am ajuns să mă învețe diplomație militară taman un cioban din Loviște, da’ n-o fac, mă, că ești muntean de-al meu! Lovișteanul Mitu Teșcuț încremeni și abia mai apucă să zică: - Păcatele mele, do’n căpitan, păi, cum să-m’ permit ieu să vă învăț pă dumneavoastră, am
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
razna de turmă și care, altfel, risca să cadă între labele vreunui urs dacă se îndepărta de grosul oilor sau se apropia prea mult de pădure. Așa, Clopățăl știa că paznicii turmei își făceau și ei datoria. De altfel, orice cioban de meserie punea mare preț pe câinii buni, învățați să-ntoarcă oile, să se lupte cu lighi- oanele și să păzească noaptea areapa la care era repartizat. Seara, după ce turma se aduna în spatele stânii, la târlă, pentru a înnopta, și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
după ce turma se aduna în spatele stânii, la târlă, pentru a înnopta, și du- pă ce toate treburile erau aran¬jate, fiecare câine trebuia să se ducă la areapa lui, adică locul din jurul turmei care noaptea era păzit de câte un cioban și cel puțin un câine. Atunci, fiecare cioban, care mai zăbovea la stână, plănuind cu ceilalți tovarăși ce aveau de făcut a doua zi, îi spunea câinelui cu care colabora noaptea: - Marș la areapă! Câinele trebuia să se ducă de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
pentru a înnopta, și du- pă ce toate treburile erau aran¬jate, fiecare câine trebuia să se ducă la areapa lui, adică locul din jurul turmei care noaptea era păzit de câte un cioban și cel puțin un câine. Atunci, fiecare cioban, care mai zăbovea la stână, plănuind cu ceilalți tovarăși ce aveau de făcut a doua zi, îi spunea câinelui cu care colabora noaptea: - Marș la areapă! Câinele trebuia să se ducă de îndată la locul ce-i revenea ca paznic
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
de nenumărate ori. Da, câinele, spre deosebire de pisică, trebuie să facă ceea ce trebuie, nu ceea ce-i place, așa cum bine spunea Robert A. Heinlein: „Femeile și pisicile fac ce le place, bărbații și cîinii tre- buie să facă ce li se spune”. Ciobanii aveau grijă să-și învețe câinii de mici să-ntoarcă oile și să-și cunoască areapa. Firește, în demersul lor, se foloseau din plin de câinii cu experiență, căci fiecare cățel se atașa treptat de câte unul dintre aceștia, imitându
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
mări- mea turmei, dar și de frecvența atacurilor urși- lor, în special, căci lupii atacau arareori vara la munte, când nu umblau în haită, ei atacau primăvara și toamna, dar mai ales - iarna. Evident, dacă o areapă era atacată, toți ciobanii și câinii lor de la celelalte trebuiau să sară în ajutorul celor care o păzeau. În timp, bătrânul Dumitru Costea l-a învățat pe Dumitrică tot ceea ce presupunea meseria de baci, Hobza și Clopățăl rămânând în continuare ciobani. Așa că, după moartea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
era atacată, toți ciobanii și câinii lor de la celelalte trebuiau să sară în ajutorul celor care o păzeau. În timp, bătrânul Dumitru Costea l-a învățat pe Dumitrică tot ceea ce presupunea meseria de baci, Hobza și Clopățăl rămânând în continuare ciobani. Așa că, după moartea bătrânului, staroste, adică șeful stânei, a deve- nit Dumitrică al Costii. Ei își aveau stâna în Vemeșoaia - moștenire din moși-strămoși, și, cum de obicei îngrijeau de peste 800 de oi, le pășteau și în Galbena. Oile se urcau
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
au spus chiaburi, după ce au fost aduși la putere de către sovie¬tici, și care aveau sute de oi, așa încât doi-trei la un loc făceau de-o stână. Cum aceștia nu se ocupau direct de creșterea lor, aveau perma¬nent angajați ciobani și baci. Așa erau Mihail Rebegel - zis Șorega și fiul lui Ion, Gheorghe Frântu - zis Muguț, Dinică Șandru, Niță Șandru, Dumitru Fetelea, Ionel Teșcuț, Costandin Ion Frântu - zis Cebuc, Dinu Sporiș - zis Tămădău, Niculaie Boromiz - zis Sase, ginere¬le lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
la porumbi șî la oi - îi răspundea taică-meu. Într-adevăr, Floricel nu avea pereche atunci când se lupta cu viezurii, porcii mistreți, chiar și cu urșii în Gruiu’ Pleșciorii, toamna, la porumbi. De nu știu câte ori au venit la taică-meu ciobani interesați să-l cumpere, dar el refu¬za de fiecare dată, indiferent de ofertă. Odată, păzind porumbii în Gruiu’ Pleșciorii, Floricel s-a trezit în toiul nopții față în față cu o namilă de urs. În timp ce, și câinele și ursul
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe „meserie” și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe „meserie” și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din moși strămoși fiindcă băcia
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe „meserie” și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din moși strămoși fiindcă băcia în Țara Loviștei este o meserie care se transmite din tată
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
și se îngrijeau să aibă câini bărbați. După moartea bătrânului Dumitru, conducerea stânii a fost preluată de Dumitrică al Costi, iar frații lui, Gheorghe, zis și Hobza, bunicul meu după mamă, și Ion, zis și Clopățăl, au rămas cu el ciobani. Mai târziu, când cei doi băieți ai lui Clopățăl, Culiță și Mitică, au început să-și ajute tatăl la oi, acesta s-a despărțit de Dumitrică și de moșu’ Hobza și și-a făcut propria-i stână taman în Pârcălabu
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
acesta s-a despărțit de Dumitrică și de moșu’ Hobza și și-a făcut propria-i stână taman în Pârcălabu, de cealaltă parte a Oltului, dincolo de Coasta Câinenilor, el devenind, se-nțelege - baci. Moșu’ Hobza, săracul, a rămas toată viața cioban la frate-său Dumitrică al Costi; de altfel, chiar de la ocupația asta grea i s-a și tras moartea - vară-iarnă, ploaie sau arșiță, zăpadă sau viscol -, el era tot timpul pe afară cu oile, a făcut un reumatism infecțios. A
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
nu-mi ieșea ca lui moșu’ Hobza, avea el un farmec al lui când icnea așa... I se mai spunea și „Hobza-n dârj”, de la sufletul pe care-l punea la facerea oricărei trebi care presupunea întrebuințarea forței fizice. Ca orice cioban de meserie, moșu’ Hobza își avea câinele lui de suflet. Vlăduț era un câine de talie mijlocie, alb și puțin gălbui pe spate, cu ochi negri ca tăciunele și blană deasă. A fost primul câine pe care l-am văzut
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
fost în preajma ei și multe din cele istorisite le-a știut chiar de la dânsa. Sfântul Luca medicul, deci un om de știință pozitiv ne încredințează de marea minune a întrupării Fiului lui Dumnezeu, de îngerul Domnului care s-a arătat ciobanilor zicându-le ' Nu vă temeți, că iată vestesc vouă bucurie mare care va fi la tot norodul, că S-a născut vouă astăzi Mântuitorul, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și aceasta va fi vouă semn: afla-veți
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
lui de a lămuri discursul filozofic. Bine, la fel ca majoritatea filozofilor moderni și Lupașco cade pradă dialogului filozofic absurd, de neînțeles și până la urmă fără importanță practică. Vorba lui Cioran: „poți să vorbești mult mai multă filozofie cu orice cioban din Carpați decât cu filozofii Parisului”. În concluzie, cred că orice ființă umană are caracteristicile și talentele pe care le poate asimila și folosi. Sunt oameni cu „talente ascunse” sau cu „potențial”, dar aceste însușiri nu au nici o valoare dacă
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
LAȘI SĂ MOARĂ...*, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 2063 din 24 august 2016. I. Budapesta, Hotel “Gellert”, 23 august 1919, ora 12:30: - Toadere, vez’ bă, că iară te caută copiii ăia gemeni - îi spuse soldatul Mitu Teșcuț, cioban din Loviște, lui Toader Baciu, soldat din Ip, sat din Sălaj, care lucra la intendența trupelor române de ocupație a Budapestei, știa limba maghiară bine, vorbit-citit-scris. - Adu-i aici, că am să le dau ceva - i-a răspuns Toader și
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
După certificatul de naștere părea că era ungur, căci acolo era trecut ... Citește mai mult I. Budapesta, Hotel “Gellert”, 23 august 1919, ora 12:30:- Toadere, vez’ bă, că iară te caută copiii ăia gemeni - îi spuse soldatul Mitu Teșcuț, cioban din Loviște, lui Toader Baciu, soldat din Ip, sat din Sălaj, care lucra la intendența trupelor române de ocupație a Budapestei, știa limba maghiară bine, vorbit-citit-scris.- Adu-i aici, că am să le dau ceva - i-a răspuns Toader și
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe „meserie” și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe „meserie” și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din moși strămoși fiindcă băcia
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]