2,672 matches
-
profesor de literatură la Universitatea din Oradea. S-a stins din viață, ca și Marian Papahagi, înainte de a fi împlinit 50 de ani. A scris o substanțială monografie despre Radu Petrescu și ar fi putut să scrie alta despre Livius Ciocârlie. Îi cunoștea toate scrierile în amănunțime -studiile critice, eseurile, romanele, jurnalele -și a avut ideea acestor convorbiri devenite carte. O carte de idei pasionantă, repet. Livius Ciocârlie, tăcutul, rezervatul Livius Ciocârlie a acceptat să poarte convorbirile pentru că sufletește s-a
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
monografie despre Radu Petrescu și ar fi putut să scrie alta despre Livius Ciocârlie. Îi cunoștea toate scrierile în amănunțime -studiile critice, eseurile, romanele, jurnalele -și a avut ideea acestor convorbiri devenite carte. O carte de idei pasionantă, repet. Livius Ciocârlie, tăcutul, rezervatul Livius Ciocârlie a acceptat să poarte convorbirile pentru că sufletește s-a simțit atras de confratele mai tânăr. L-a simpatizat, i-a plăcut omul, cum consemnează în cuvântul introductiv la recenta reeditare. Au comunicat în virtutea afinităților și în măsura în care
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
și ar fi putut să scrie alta despre Livius Ciocârlie. Îi cunoștea toate scrierile în amănunțime -studiile critice, eseurile, romanele, jurnalele -și a avut ideea acestor convorbiri devenite carte. O carte de idei pasionantă, repet. Livius Ciocârlie, tăcutul, rezervatul Livius Ciocârlie a acceptat să poarte convorbirile pentru că sufletește s-a simțit atras de confratele mai tânăr. L-a simpatizat, i-a plăcut omul, cum consemnează în cuvântul introductiv la recenta reeditare. Au comunicat în virtutea afinităților și în măsura în care firea retrasă a lui
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
a acceptat să poarte convorbirile pentru că sufletește s-a simțit atras de confratele mai tânăr. L-a simpatizat, i-a plăcut omul, cum consemnează în cuvântul introductiv la recenta reeditare. Au comunicat în virtutea afinităților și în măsura în care firea retrasă a lui Ciocârlie o îngăduia. „Ne-am apropiat, așa cum mi-e firea, adică nu prea mult. Mi-a plăcut de el. Era discret, potolit, cu un entuziasm reținut. Nu avea fibră de învingător. De altfel viața l-a învins nemilos de repede". Convorbirile
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
l-a învins nemilos de repede". Convorbirile au fost purtate de cei doi în scris, sacrificând spontaneitatea argumentării ample și spiritului de rigoare. Întrebările, astfel cum le formulează acela care făcuse înainte „o lectură devotată și exhaustivă" a scrierilor lui Ciocârlie, conțin nu o dată și răspunsuri. Sunt puncte de pornire, sunt ipoteze de lucru, spre a vorbi așa, pe care Mircea Bențea le propune interlocutorului său, iar acesta fie le acceptă, fie le respinge. Și într-un caz, și în celălalt
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
din trecut sau din prezent. Considerațiile despre timiditate, de exemplu, despre comportamentul insului timid, despre cauza și consecințele timidității, definesc un concept și trimit totodată la felul de a fi al celui care vorbește despre aceste lucruri, adică la Livius Ciocârlie. Definire și autodefinire, în termeni, aici, aproape tehnici: „Așa cum presupuneți, la originea timidității este carența de energie. Această carență provoacă un reflex de conservare a energiei puține de care dispune individul, adică provoacă o atitudine retractilă, lipsită de îndrăzneală, deloc
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
cu vederea, devii și mai timid. De pildă când ești întrebat (cu grosolănie) de ce ai roșit, roșești și mai tare". Autoscrutarea e în aceste convorbiri lipsită cu totul de menajamente, iar sinceritatea, în ce-l privește, e dusă de Livius Ciocârlie în zone rareori atinse de alții. Și nu doar în ce-l privește, ci și față de cele mai apropiate ființe, acelea care sunt îndeobște, în rememorări, măcar menajate, dacă nu aureolate. El va vorbi despre „răceala mamei", despre „calmul de
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
mama cu ochi atât de critici, în Viața unui om singur, cartea care a făcut atâta vâlvă. Se pare că e apanajul marilor timizi să examineze sever pe oricine, chiar și pe sfinți, chiar și pe Isus, către care Livius Ciocârlie îndreaptă capitale reproșuri : „Viața lui Isus este impresionantă, dar nu lipsită de secvențe care nu îmi plac. Mi se pare ieftin să faci uz de minuni. De ce amenințarea cu dărâmarea Ierusalimului ar fi mai de laudă decât distrugerea mormintelor budiste
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
îmi plac. Mi se pare ieftin să faci uz de minuni. De ce amenințarea cu dărâmarea Ierusalimului ar fi mai de laudă decât distrugerea mormintelor budiste de către talibani?" Poate pentru a echilibra viziunea întâlnim atât de des în textele lui Livius Ciocârlie necruțătoare autoblamări, și în cărțile dinaintea Convorbirilor, și în cele care le-au urmat. Este insistent până la abuz, în fond, în ceea ce spune rău despre sine: o „inconsistență fundamentală" ar fi de văzut în tot ce face, numai „neseriozitatea românească
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
când există atâtea cărți fundamentale rămase necitite". Ce avem aici? Răsfăț, bravadă, autopedepsire publică, ce avem? Nu avem și un dedesubt de ironie? Am spus și altădată: să nu căutăm omul real în chiar tot ce afirmă despre sine Livius Ciocârlie. Prea adesea el construiește, cu elemente biografice, un personaj. Chiar și în aceste originale Convorbiri cu Mircea Bențea, care sunt, întâi de toate, o carte de idei, există atât omul real Ciocârlie, cât și personajul creat de omul real. Două
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
în chiar tot ce afirmă despre sine Livius Ciocârlie. Prea adesea el construiește, cu elemente biografice, un personaj. Chiar și în aceste originale Convorbiri cu Mircea Bențea, care sunt, întâi de toate, o carte de idei, există atât omul real Ciocârlie, cât și personajul creat de omul real. Două prezențe între care nu e totdeauna ușor, într-adevăr, să observi deosebirea.
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
Cosmin Ciotloș Găsesc, într-o carte a lui Livius Ciocârlie, următoarele cuvinte: „Domină la Alexandru Paleologu, într-adevăr, cum îi si spune, bunul simț. Te obligă să fii, mai tot timpul, de acord cu el. Este un merit? Da și nu. Despre ceea ce te convinge, nu prea ai ceva de
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
ca în cazul cunoscutului articol Avem un Holderlin, în care ridica în slăvi poetice un biet textier, nici măcar din prima urnă valorică. Dar, dacă suntem atenți, nu despre această problemă de orientare estetică sau despre vreo alta, similară, vorbește Livius Ciocârlie de fapt. Ce impută el (cu o eleganță care nu poate decât să flateze, e drept) ține de un subtil plan deontologic. Nu „poluarea" în sine e problema la acest eseist d'antan, ci frivolitatea (la urma urmei, nevinovată) de
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
deontologic. Nu „poluarea" în sine e problema la acest eseist d'antan, ci frivolitatea (la urma urmei, nevinovată) de a se fi lăsat „poluat". Incapacitatea, mai exact, de a rezista până la capăt unei tentații a imediatului. Eseist el însuși, Livius Ciocârlie are, mai acut decât orice critic, intuiția erorii în materie de eseu. Aceasta din urmă nu vine niciodată din insuficienta argumentare sau din cine știe ce alte pricini subtile. Ea e consecința unei concesii de ordin moral și se manifestă prin devierea
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
proiect de existență. A sări peste propria umbră poate fi salutar în poezie sau în proză. Cu eseul, e mai complicat. Sigur, am exagerat un pic sensurile pasajului citat, atât cât să reiasă clar până unde merge rigoarea lui Livius Ciocârlie. (În alte părți, accentuează just curajul uimitor de care a dat dovadă, la timpul potrivit, același Alexandru Paleologu.) La fel de bine aș fi putut reproduce serioasele lui amendamente la teza principală a Antimodernilor lui Compagnon („latura teoretică, punctul ei forte, mi
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
a dat dovadă, la timpul potrivit, același Alexandru Paleologu.) La fel de bine aș fi putut reproduce serioasele lui amendamente la teza principală a Antimodernilor lui Compagnon („latura teoretică, punctul ei forte, mi se pare șubredă de tot", p. 75). Lui Livius Ciocârlie nu-i scapă nici o inconsecvență, fără a fi, cu toate acestea, cârcotaș. În eseu, îl interesează doar marile apostazii. Moralistul însă nu prinde contur decât atunci când se ia pe sine în tărbacă. Și, dacă de vini esențiale de felul celor
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
nevrând să scrie despre autori români, pe motiv că nu i-ar fi citit destul), cele mărunte i se par copleșitoare. Glosând, și aici, pe marginea bătrâneții (subiectul predilect, de altfel, al cărților sale din ultimii ani), discursul lui Livius Ciocârlie e neverosimil de tineresc. N-o spun din politețe sau din vreo plăcere perversă a paradoxului. Pur și simplu, atunci când spune că nimic nu mai are rost, eseistul e, dimpotrivă, plin de farmec. Ca un făcut, lamentația îl prinde zâmbind
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
cu individualul are de-a face. E drept, scriitorii mari îi dau literaturii și sens. Îi dau și scriitorii buni, dar al lor e banal sau fals. Diletanții nu-i dau. Eu nu-i dau." (p. 67) Fragmentele lui Livius Ciocârlie au la rândul lor compoziție fragmentară. Aproape că pot fi desfăcute în bucăți, ghicindu-se, îndărătul fiecăruia dintre ele, butada. Uneori, ca aici, eseistul pregătește îndelung o autoflagelare. Alteori, taxează hâtru câte-o enormitate, afectând modestia. (Interesant e că, indiferent
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
altă sursă că acel scriitor nu e vaișamar. Sunt convins că au dreptate. Pe mine, nu mă conving." (p. 72) Cititor prolific (chiar dacă se preface a nu mai fi decât unul ocazional, reconstituirea bibliografiilor din fiecare carte arată contrariul) Livius Ciocârlie e un autor la fel de activ. Volumul despre care scriu a apărut, sub sigla Cărții Românești, la numai câteva săptămâni după un altul, publicat de Editura Paralela 45, Cartea cu fleacuri. Spațiul cronicii nu-mi permite să le discut cum se
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
al lui Pessoa, ascuns sub heteronimul Bernardo Soares). Dar deosebirile rămân minore. De altminteri, într-o scurtă prezentare finală, și Nicolae Manolescu invocă, fără să se împiedice de titluri, miile de pagini de jurnal de existență aparținându-i lui Livius Ciocârlie. Dacă, totuși, acesta le-a publicat separat, e pentru a respecta logica scrierii lor. Cum spuneam mai sus, fiecare face parte dintr-un alt proiect existențial, coagulează alte frânturi de obsesii, pune altfel accentele umorului distins. Poate că dinafară, toate
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
observă. Dar, cu totul prezent în ambele cărți, autorul lor nu vrea să comită tocmai contravenția morală pe care o detestă cel mai profund. Să „polueze" adică emoțiile intelectuale ale uneia cu constructele afective ale celeilalte. Impregnat de cultură, Livius Ciocârlie știe să rămână, cu seninătate, o natură.
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
aspecte odioase. Uneori, cînd îmi cădea în mînă cîte unul din textele sale, simțeam nevoia instinctivă să mă spăl imediat pe mîini". Despre același: „Un venin (...) care-mi inspira adesea greață". Mai sunt dați la o parte Bujor Nedelcovici, Livius Ciocârlie, Al. Călinescu, Liviu Petrescu și mulți alții. Implicit e abhorat Blaga, deoarece satul apare, sub condeiul lui Adrian Marino, demonizat, un „blestem" al poporului român. Nu se salvează de la dezastru nici folclorul, decimat alături, încă o dată, de poezia în genere
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
amenințe cu înghețarea anului școlar, boicotarea examenelor și a bacalaureatului. Au timp de așa ceva, pentru că nu-i trage acasă nici nerăbdarea de a citi ultima carte a lui Cărtărescu ori Groșan și nici nu-i interesează ce scriu Manolescu, Patapievici, Ciocârlie ori Baconsky. La tinerețe, arată precum studentul dintr-o fotografie luată la o demonstrație în Iași: un „indignat" cu fălcile umflate ce poartă o pancartă pe care scrie, social-democrat și ultimativ, „Da-ți-mi bursa înapoi!" Pentru astfel de analfabeți
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
cu cei mai îndreptățiți scriitori români de a intra sub cupola Academiei. Cronicarul redă primele 10 locuri din cele 134 câte rezultă din însumarea rezultatelor: Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Eugen Negrici, Mircea Martin, Ion Pop, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Balotă, Livius Ciocârlie, Gheorghe Grigurcu și Paul Goma. Dar ce dăunează anchetei este că intenția ei nobilă cade în derizoriu din cauza caracterului de referendum. Elita celor care chiar merită să fie academicieni e înecată de pletora „egalitaristă”, de-a dreptul haotică, atât a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4869_a_6194]
-
a cărții - și cea mai extinsă -, de altfel, reproduce o discuție bogată, atitudinal și ca informație, purtată între un inepuizabil și mereu afabil Tony Judt și câțiva membri ai grupului „A Treia Europă” (Adriana Babeți, Daciana Branea, Dorian Branea, Livius Ciocârlie, Gabriel Kohn, Marius Lazurca, Sorin Tomuța, Tinu Pârvulescu, Cornel Ungureanu), pe cele mai sensibile teme, probabil, ale contemporaneității, toate hrănite din pânza freatică a unui veac XX neasumat cum se cuvine. De ce nu s-a produs această asumare? Tout court
Lumea de azi: scepticism și proiecții by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4891_a_6216]