3,709 matches
-
când copiiilor săi li se întâmplă ceva rău. În zilele următoare trecând din nou, auzeam ciripitul puilor din cuiburi chemându-și părinții. Ne opream, ne apropiam cu grijă, privind să nu fie adulții prin preajmă și admiram puii golași cu ciocurile deschise care ciripeau plângăreți, așteptând hrana apoi ne vedeam de drum. Câteodată, vedeam rotindu-se deasupra copacilor câte un uliu sau alt prădător. Stăteam atunci cu grijă pentru soarta micuților din cuiburi. Păsările de pradă noi le cunoșteam bine, căci
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
bine vizităm Muzeul Vivaldi, în sunetele discrete ale muzicii sale suave, din incinta Bisericii San Maurizio. Traversăm zveltul și controversatul Ponte della Constituzione (2008 - arh. Calatrava), ce face legătura dintre Piazzale Roma și gara Santa Lucia, unde racheta feroviară cu cioc de rață ne așteptă fremătând să ne ducă spre casa temporară... H. Soperga. Duș și fuga prin subterane în Piazza del Duomo! O găsim eliberată de uriașa scenă ce o invadase până cu o zi înainte. Calmă, fără vibrații negative
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăceam, îngândurată, peste urmele fierbinți ale mării. Pescărușii se năpusteau, într-un fel de supremație habotnică, pe sânii dezveliți de capricii, umplându-și cu voluptate ciocurile, de ea. Cu un ochi indiscret, soarele, îi pândea din înalturi, goliciunea. Ici-colo, gândurile mării mă atingeau, sărutându-mi picioarele. Undeva, departe, răsăritul împletea șaluri din crâmpeie de mătase, peste umerii ei, roși de nesupunere. Un crab, tocmai ce se
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
apropie de masa la care se află primarul și așază coșul cu barza în fața lor. Scoate o cutie în care se află o broască vie, desface capacul și o plimbă ostentativ pe sub ochii hulpavi și neobosiți. Barza se repede cu ciocul și înhață prețiosul trofeu pentru care nu trebuie mare efort ca să-l aibă. - Pleacă cu asta de aici!...îmi vine de la stomac în sus!...nu mai suport!, zice Bombonica și se ține cu mâinile de burtă. - Lasă dragă că nu
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
vine de la stomac în sus!...nu mai suport!, zice Bombonica și se ține cu mâinile de burtă. - Lasă dragă că nu leșini!...urmăriți broasca: acum este prins capul, mâinile și picioarele încă se mișcă și-i atârnă în jos pe lângă cioc, acum îi dispar mâinile și...acum îi dispar și picioarele, iar în urma ei rămâne un miros îngrozitor...aceasta este o lecție oferită de barză despre procedura anihilării viețuitorului. Mai întâi capul, apoi mâinile, după care...picioarele. - Protestez pe față, într-
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
este folosită în tonuri confesive, liniștea capătă sonor delicat iar singurătatea, argumentare. Spațiile, timpul se restrâng în încercarea de a se pune de acord cu structura fragilă, delicată dar mereu luminoasă al acestui eu liric vizionar. „Pasărea nopții bate cu ciocul în geam, sună clopotul oare? vei fi treaz, vei spune că o fi fost un cutremur”...(Pasărea nopții) Desenele lirice cuprind naturi vii, simulări ale realității, ale trecutului devenit ilustrații, și ce este remarcabil ar fi lipsa oricărui convenționalism al
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
joace Cu clopoțelul șarpelui de piatră Și cu pielea bronzată de soare În timp ce Solomon se dă jos din carul său acoperit Și coboară lângă placa de mormânt Nunta nu a dovedit-o, dar a făcut nuntă Apoi a trecut prin ciocul rupt al privighetorii Și a răsărit pe coperta cărții Pasărea albă venea după el. (Traducere de Baki Ymeri) Referință Bibliografică: Poezie albaneză din Kosova Vehbi Miftari / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI, 01 aprilie 2016
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
all Romanian readers with aroha (love).” *** ZÂNĂ FERIGA ȘI PASĂREA KIWI Kiwi este pasărea noastră națională și numele după care lumea ne știe. Precum feriga de argint, un simbol arătat altor nații cu mândrie. Pasărea kiwi vânează doar noaptea, cu ciocul ei lung scurma Rame sub pământ, jucând cu ele de-a v-ați ascunselea-n nocturnă. Nu poate zbura, dar merge și fuge pe piciorușele-i vânjoase Și-ntreaga noapte strigă „Chiuii” și face ouă uriașe. În unghere secrete, Zână Feriga
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de CAROLE A STEWART în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373974_a_375303]
-
pentru o clipă de pământ, în căutarea unui posibil strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva găini roșii și pestrițe, cu aripile îndepărtate de corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată - ochiul adormit. Plictisindu-se de desenele pe care tot încercase să le scrijelească până atunci
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
pe patru strune, făcuși apoi din ei un cor al vieții, din inimi înspre inimi să răsune. Și eu, umil poet, azi mă înclin în fața ta, olteanule de foc, privighetoare de gen masculin cu cobză și chitară-n loc de cioc. Pentru că ni l-ai dat în dar, cu drag, leac pentru răni de țară și de dor, noi, spectatorii de pe-acest meleag, Iisuse scump, îți mulțumim în cor! Referință Bibliografică: La mulți ani, Tudor Gheorghe! / Florin T. Roman : Confluențe
LA MULŢI ANI, TUDOR GHEORGHE! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371905_a_373234]
-
de Băsescu! Infiltrată, abil, pe Dreapta. Dar, ce să fi ales atunci? Am băut și paharul plin de chinină. Încă două cincinale. În toamna asta, însă, aroganța și cinismul șobolanilor roșii a atins cote inimaginabile! - Hai, băi, noi știm totul! - Ciocul mic!... - Facem, dregem!... Ghiță, ați fost prea siguri de victorie! Coabitarea era perfectă! Prin certurile de fațadă dintre coabitant și coabitat! Baronii, marea majoritate analfabeți și țopârlani, se lăudau fățiș că au „prostimea” sub control. Aroganța, miștoul de tip dâmbovițean
TABLETA PLUS (92): VINE IGNATUL CORUPŢILOR! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371922_a_373251]
-
de Sărbători, prin Voia Fiului Domnului. În timp ce se chinuiau să spargă cele trei lacăte, dar zadarnic ca în fiecare an, de undeva din înaltul cerului apărură niște cotane. Acestea erau niște păsări mari și colorate ca papagalii vorbitori, cu un cioc mare și coroiat. Aveau niște aripi lungi și în zborul lor păreau niște evantaie. Ghearele lor erau foarte mari, păroase ca și aripile, încât nu se vedeau și aveai impresia că nu au așa ceva. Însă erau mai ascuțite ca lama
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
și moșii se speriară din nou, dar tăceau din gură. Se bucurau că în sfârșit vor ieși de acolo și că se vor duce la Moș Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă. Păsările râcâiră cu ghearele și cu ciocurile o perioadă de timp, până când, în sfârșit lacătele se sparseră și ușa coliviei se deschise. Văzând că reușiseră să desfacă acele lacăte pe care ei nu ar fi reușit nicidată și că ușa se deschisese până la urmă, moșii dădură să
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
de Băsescu ! Infiltrată, abil, pe Dreapta. Dar, ce să fi ales atunci!? Am băut și paharul plin de chinină. Încă două cincinale. În toamna asta, însă, aroganța și cinismul șobolanilor roșii a atins cote inimaginabile! - Hai, băi, noi știm totul! - Ciocul mic ! - Facem ! dregem!... Ghiță, ați fost prea siguri de victorie! Coabitarea era perfectă! Prin certurile de fațadă dintre coabitant și coabitat! Baronii, marea majoritate analfabeți și țopârlani, se lăudau fățiș că au „prostimea” sub control. Aroganța, miștoul de tip dâmbovițean
TABLETA DE WEEKEND (90): VINE IGNATUL CORUPŢILOR ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372032_a_373361]
-
lucid. Să ne iubim în paturi intimate lasciv, mai vulnerabili și cupid. Vertebrele sunt ziduri și flămânde, Mai cer o jertfa peste un altar. Să ne iubim atroce și un gâde să ne ofere trupurile-n dar unor scatii cu ciocuri de oțel și unor porumbei stigmatizați. Să-ți scoți iubito, piatra din cercel. Să nu murim în noi, asfixiați. Referință Bibliografică: GOL / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2056, Anul VI, 17 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
GOL de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372360_a_373689]
-
acolo fără ajutorul meu. Un vultur cu ochi de sticlă stă de pază mereu să anunțe dacă se apropie străin de cuib, alt vultur, cu gheare de oțel e gata să îi scoată ochii oricui se apropie, iar altul cu cioc de aur e gata să îl sfâșie pe cel care scapă de ceilalți vulturi. - Cine ești și de ce vrei să ne ajuți? - Of, prințule, eu am fost odată Regele Văzduhului, iar Baba Hâda m-a transformat într-o pasăre neputincioasă
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
acest unicorn se făcu nevăzut în pădurea de la poalele Piscului Argintiu, prințul, prințesa și pasărea cenușie zburară tot mai sus, până ce străpunseră norii și putură să vadă cuibul uriaș în care prințesele răpite erau păzite de un vultur imens, cu cioc de aur. Zărind străinii, vulturul își deschise aripile amenințător și se repezi să îi sfârtece pe toți trei odată. Pasărea cenușie încercă să îi abată atenția pentru ca prințul să aibă timp suficient să țintească cu ultimul ac cu mărgăritare, dar
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
jurnaliștilor parizieni. Vai, am zis provocare, în loc de dreptul la exprimare liberă !?! Se știe, de când lumea și pământul! Cu fanaticii nu te joci! Știți ce se întâmplă când te iei de evrei? Iar ei nu sunt fanatici! Se aplică imediat politica ciocului mic? Mic, mic, mic! Dar, de ce trebuie să te iei, neapărat, de ceva sau de cineva? Mă întreb, de ce jurnaliștii francezi s-au jucat cu focul? Când știau foarte bine la ce se expun. Ciocnirea civilizațiilor are efecte imprevizibile. Catastrofale
TABLETA DE WEEKEND (97): METEORITUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372821_a_374150]
-
Frunză așteptând întreaga viață pe ram - zborul din toamnă The leaf waiting on the branch a whole life - autumn fly *** Luna de miere - noii familiști sturzii se duc în sud Honeymoon - newlyweds mavis go south *** Cascadorie - musca ignorând moartea pe ciocul ratei Stuntman - the fly ignoring death on a duck’s beak *** English version by Tiberiu Cheia, Vatra Dornei Referință Bibliografica: HAIKU 3 / Gheorghe Vicol : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1472, Anul V, 11 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
HAIKU 3 de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372823_a_374152]
-
cu un fazan împăiat, poate chiar o captură obținută într-una din partidele la care participa și secretarul de partid, Galiț. Trofeul era extraordinar de bine realizat, culorile păsării fiind frumos conservate, iar poziția trufașă, cu capul dat pe spate, ciocul ridicat și coada țeapănă, aminteau ușor de poziția lui Mihai Man când intrase prima dată în fermă. Directorul refuză cadoul, dar nu avu nimic împotrivă ca pasărea să împodobească peretele din fața biroului său, spre entuziasmul gălăgios al celor patru studenți
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
văzut de ceilalți chiori câine de pripas lângă gardul viselor neîmplinite urma să crească - povestea pasărea cu ochii din cenușa imperiului frumosului a crescut apoi a căzut la prima încercare de zbor cândva va prinde avânt și va lovi cu ciocul norul acela uriaș negru dens al gândirii omenești poate că atunci soarele va izbucni în toate nervurile pământului nemailăsând firidele peșterilor să întunece cuvântul dintâi omul sandwich sare din baltă în baltă dansând odată cu literele de pe cartoanele aripi se păcălește
CEAI DE SALVIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371118_a_372447]
-
suferi, țipând a iarnă pe sub mâna-mi moartă. Alunecând pe-o lamă de cuțit, s-or îndoi zăpezile pe gene, pădurile, m-or strânge-n toc de lemne vrând, să mă spăl de tine-n asfințit. Mă vor căra în ciocuri, slabe vânturi șoptindu-mă, durut, pe la ureche, tablou cu fluturi prins pe-o pânză veche, ținând în mâini, doar rădăcini de gânduri. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: RĂDĂCINI DE GÂNDURI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul
RĂDĂCINI DE GÂNDURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371124_a_372453]
-
ZIUA NAȘTERII DOMNULUI IISUS Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 359 din 25 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE In ziua Nașterii Domnului Iisus Lumina coborâse pe pământ cu cristale de zăpadă, purtau în cioc frânturi de cântec și veniseră să vadă păsările înfrigurate la ferestre cu flori de lumină când noi așteptam colindătorii prin nămeți să vină. Era liniște pe strada noastră, doar urme de copii Erau în zăpadă, rămase din orele albastre și
ÎN ZIUA NAŞTERII DOMNULUI IISUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371160_a_372489]
-
și să rețină esențialul. Și aici e bine de subliniat, esențializarea mesajului ei, atât de folositor în etapele creșterii copilului. O atenție sporită acordă poeta reântoarcerii rândunelelor acasă, pe la cuiburile de anul trecut, pentru că ele, o dată sosite, „Aduc primăvara-n cioc / Și alungă-al iernii joc” (Rândunica). Micul cititor află, bunăoară, cu acest prilej, care sunt categoriile de păsări migratoare și cum se clădește un cuib: „Să nu uit că rândunica / Harnică precum furnica, / Nu își uită a ei casă / Și
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
prilej, care sunt categoriile de păsări migratoare și cum se clădește un cuib: „Să nu uit că rândunica / Harnică precum furnica, / Nu își uită a ei casă / Și de cuibul ei îi pasă: / Repede adună pene / Și cu ele-n cioc, alene, / Ca-n desene, / Pe sub streșini reapare / Cuibul mic. Ce încântare! / Rândunica e acasă. O, și cât e de frumoasă!”( Rândunica). O doză potrivită de umor se regăsește în unele poezii cum sunt: „Cățelușul friguros”, „Ursulețul Martinică”, „Auraș-Fluturaș”; „Cățelușa mea
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]