884 matches
-
comunism, poezia lui Alexandru Tăcu relatează și acest fapt tot În... „Marșul cu prolog al Împlinirilor revoluționare”: „Se adună la plenară/ Pechinezii bunăoară/ Se adună la congres/ Șorecarii mai ales/ Hau hau hau și hâm hâm hâm/ Vin dulăii la ciolan/ Vin taraș că o șopârla/ Grangurii și marea tarla/ Unu-i prieten altul rudă-/ Somnoaroasă caracuda,/ Evanghelioși sadea/ Vine câinele - cățea/ Toată turma-n patru labe/ Mutre de scapeți și babe/ Unul urlă ceilalți sluj/ Cu-n picior la spate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
închipuit că va fi așa de ASPRĂ și grea, și neiertătoare ! Adevăratul triaj acum începe. Am intrat cu toții, speră fiecare și scapă cine poate ! Valul de proteste și greve subliniază neputința guvernanților, unde nu văd nici o capacitate, decât politruci la ciolan, de a chibzui, cântări și împărți rezultatul muncii unui neam ajuns la sapă de lemn ! Vinovați: 1. Traian Băsescu. Președintele, nu omul politic conflictual și nestatornic; nu ambițiosul peste măsură, nu... omul ! Președintele care „face”, guvernul trage (ce de scandaluri
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Preacuvioase Metodiu, grăi cel tânăr cu sfială, dar nu fără o zâmbire scurtă în colțul gurei, îi fi și matale ostenit de atâta cale. Să stăm oleacă întru Domnul. — Domnul a dat, Domnul a luat! oftă cel bătrân, așezându-și ciolanele turcește. Fiule, urmă el scoțând de mâncare, să dăm trupului ce-i al trupului, căci fără dânsul sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse sultanul adânc mișcat. Dar stați jos, vă rog, stați turcește, simțiți-vă ca acasă. Cei trei moldoveni și viziriul se așază încrucișându-și ciolanele. Măi să fie! - zise sultanul privind desaga. Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
parapet: Cuvioșiile voastre, Vodă, cu neostoita-i înțelepciune, doarme momentan, dar sunt treaz eu. Poftiți înăuntru. O, biată țară a Moldovei! Pe mulți venetici oploșita-i la sânu-ți, multe guri venite de-aiurea îndestulat-ai și mulți și-au lăsat ciolanele pe mănosul tău pământ! Unul din aceștia, și nu ăl de pe urmă, era Frederico Ximachi, fiul unei roabe genoveze și al unui negustor grec din Corynt, mâna dreaptă a lui Sima-Vodă, după ce, într-un anumit fel, îi fusese piciorul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
inclementă a țânțarilor, cât și temperatura îndeobște scăzută a nopții, el nu i-ar sfătui pe îngrijorații săi oaspeți să doarmă afară, ci îi rugă să vină înăuntru în. colibă, căci se va găsi un colțișor și pentru ostenitele lor ciolane, colțișor în care el amenajase deja un fel de așezământ din ceea ce li se spune popular „niște paie”. O satisfacție adâncă se putu imediat citi pe chipul moldovenilor; într-adevăr asocierea frigului cu întunericul era o operă măreață, dar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nici bătrânelul nu insistă, căci se vedea cât colo că hotărârea sa de a rămâne în sala de mese până la micul dejun pălea în fața imaginii neașteptate ce i se ivise în minte și-n care se vedea vârându-și urgent ciolanele sub pătură și scoțând de sub mizera pernă un coltuc de pâine ascuns acolo de la prânz. — Să mergem la culcare - glăsui Metodiu - că dacă stomacurile ne sunt goale, capetele măcar ne sunt pline de somn. Se sculară rând pe rând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dohot. — Ramza-Pașa mai e în Ieși? - întrebă Vodă. — Mai - răspunse venerabilul Samoilă - și dacă Măria-Ta vrei să ne fii domn, întâi gândește-te ce să-i spui și să-i dai turcului, apoi gândește-te, rogu-te, și la ciolanele noastre, că eu am înțepenit de tot stând așa. Ori taie-ne, ori scoală-ne, numai nu ne ține în halu’ ăsta. — Bine, sculați-vă - zise Barzovie. Ia spuneți-mi, cum e țara acum? — Cum ai lăsat-o - răspunse Samoilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se ocupă de cultură în orașul ăsta, chiar dacă ideea lui despre cultură e undeva la jumătatea drumului dintre bătutul cu pumnii în piept și un fier de călcat cu cărbuni, e bine să mai vezi din când în când un ciolan lângă intrarea în bloc, înseamnă că lumea are suflet, e bine, în fine, că există strada Lăpușneanu, pentru că aici ne putem pune masca noastră hâdă de europeni, rămasă de la vreo „Cântare a României“ de Halloween. Start Avignon Mihaela Michailov Străzițpâclă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
dea cel mai dă sus randament În șunci fără slană și oase - Păduchicidul Diogo și Cementina Vitaminizată Diogo, d-un paregzamplu - are dân prima gineală un pelimetru pă cai mari, care-i dă coraj la om. Da, pencă acum nema ciolan dă pă urma minciunirilor, dacă aș glisa ca la o balegă amărâtă de contribuabil, tre să mă crezi că-ți zugrăvesc cu bidineaua a mai abanoasă panarama care-o Înfățișază câmpu la un observator zbuciumat, la ora când amurgu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care-a scos când mierlea, și fără halatu mascat care i-l cadorisisem, ca să-mi ducă persoana cu camioneta peizană la un agent dă la Fabrica dă Săpun Silveyra, care făcea și el o bișniță beton, că căra grăsime dă ciolan, m-am tras În Otelu și Restorantu din Gouveia și-am servit un completo călduț pă bune, care ginitoru dă noapte l-a onorat cântând că, bașca, iera d-acu trecute dă nouă, cu o apă milenară Sifonazo la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vrut să beie apă din pumni - ș-așa nici pe baba Gahița n-a iertat-o, nici pe barbatu-său nu l-a iertat - ș-a murit. Și când au scăldat-o, știi cât de slabă era? numai pielea și ciolanele; și trupul negru de vânătăi... negru de-atâtea bătăi crunte... Măriuca tăcu. Privea neclintită înainte, spre fundul Prisăcii lui Ion. —Uite așa... dumneata de unde să știi câte poate îndura o femeie pe lumea asta? O întrebai mirat: —Te bate Voinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a carului, dăduse sfredel în osie, și curgea pe borta sfredelului laptele oilor... Apoi a dat el laptele înapoi și oile s-au potolit... da’ el liniște n-a mai avut, că se tânguia prin somn, parcă-i fărma necuratul ciolanele... Și dimineața nici nu l-am mai văzut... Nici el nu mai era, nici carul... Da’ dumneata ce crezi, că dacă bei din oală, bei coraj? Poți să ai oricât coraj, cu necuratul nu te poți pune... Și pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zise Gavril. Îs stoleri... Umbra odăii era rece și mohorâtă. Boierul simțea în nări un miros ascuțit de aer închis, de pulbere și de rachiu. Își lepădă mantaua grea și trecu în tindă, spre focul din vatră. — Te pătrunde la ciolan umezeala... zise el frecându-și mânile și întinzându-le spre flăcări. Dă, așa-i pe ploaie... vorbi chihaia privind în pământ. Apoi adăogi îndată: Am tăiat o găină... s-o facă nevasta c-o leacă de borș... Boierul Costea simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de păr fluturând pe dinaintea ochilor, și arăta cum a văzut ea, cum s-a uitat în toate serile, și dădea amănunte cumetrelor, care ascultau cu ochi lucitori, în serile acelea calde de vară. Apoi Reiza, naltă, uscată, numai pielea și ciolanele, își întorcea spre maghernița ei obrazul prelung și uscat, și pornea, clămpănindu-și papucii; iar celelalte vecine ale ei o urmau, vorbind tărăgănat, cu pruncii adormiți la sân. Vestea se răspândise și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
credință... Da’ voi tot nu mă știți cine sunt eu... Și m-apucă așa un foc, parcă m-aș duce... Ș-atuncea mă uit la Iana și beau câte-o leacă... Iana zice cu ochii: Haide!... da’ eu îmi simțesc ciolanele mai grele - și ele-mi zic: stăi!... Hei! - n-am crezut, n-am socotit C-a avea dorul sfârșit... Mai cântă o leacă, măi Barbă, că mi-e jele - și Iana iar zice cu ochii: Haide!... Femeia zâmbea în lucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
focuri... Așa-i când îi lume multă. —Spune, măi Barbă, spune! zise Faliboga. Atuncea-i de tine! Atuncea cânți tu și șăguiești cu fetele... Îți aduci aminte de pe când erai tânăr... — Ce folos de șagă... mormăi Gheorghe Barbă. Acu-s ciolan bătrân. Omul când îmbătrânește, pune paie și-l pârlește, vorba cântecului... Cu toții începură a râde. Moș Irimia arătă cu capul spre Lepădatu: — Unui flăcău ca aista nu i s-a urî la vară... Cine știe! răspunse Niță, eu la vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiecare privește, mai întâi, la sine însuși, apoi la ceilalți. Nimeni n-a pățit nimic. ,,Numai de noroc să nu se plângă omu” ,, Da, mă, așa e cum zici” ,,Că, dacă n-aveam un dram de noroc, era vai de ciolanele noastre” ,,Păcat de bob! Dar o să-l facem iar ca nou!” ...IV.1 ...ei, da, o dată cu trecerea anilor, toată lumea avea să se împace și, până la urmă, să se obișnuiască, atât cu numele, cât și cu firea aparte a copilei. Ajunsă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Bagaj Aștern gândurile mele pe țărâna și ciolanele tale, tată, pentru că astăzi ești orb și mut și surd și neînțelegător. Fiul tău. Il est dangereux de trop faire voir Ă l’homme combien il est égal aux bêtes, sans lui montrer sa grandeur. Il est encore dangereux de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
s-a stabilit decesul meu cu câțiva ani în urmă? Nimic n-am mai găsit de atunci și până azi, în acest scurt timp al întârzierii mele printre oameni. Ciomagul de vișin pe care mi-am sprijinit prea de timpuriu ciolanele obosite, a înspăimântat vrăbiile și câinii, iar femeile bune pentru un ceas, acele care au fost născute cu adevărat pentru mine, m-au uitat chiar din primele momente de după fiecare despărțire. În cenușiul București, lipit cu tălpile de el ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cuptorului. Atunci mă voi opri iar o dată, până când întreaga clădărie a trupului se va prăbuși pentru totdeauna pe pulberea fină a măruntaielor mele prefăcute în cenușă. Omul cu drugul de fier va deschide apoi capacul iadului de foc, să sfărâme ciolanele înnegrite, insuficient carbonizate. El va găsi mădularele piticului, înfipt ca un uriaș păduche lat în colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cioclii se prefac că se opintesc din greu la coborârea sicriului, ca și cum ar fi înhămați la un pian ce nu trebuie să fie zgâriat de zidul sau de balustrada scării. Prudența lor îmi pare neverosimilă. Coșciugul cuprinde numai piele și ciolan, și nu carne grea și multă, după cum s-ar putea greșit înțelege, privind mutra îngrijorată a domnului director de la pompele funebre. „Nu se poate împlini o carte despre carne, susținu cu vehemență Ferdinand Sinidis, dacă nu închizi în ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
băut, Rudolf râde mult și spune lucruri groaznice: „Maica mea, Dumnezeu s-o ierte, începu el să-mi bâlbâie deunăzi, între sughițuri, - măicuța mea avea două pulpe: una umflată ca o tobă de un cancer purulent și cealaltă, subțire până la ciolan. Rudolf soarbe din pahar și râde amuzat de o aducere aminte, venită așa, deodată: - „De ce nu lași femeia în cameră, să-ți facă puțină curățenie?...” - „Lucrez, mamă, îi răspunsei indispus că mă distrage de la treabă, așa cum mă găseam, numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noi și pe Niță Anghel, cârciumarul. Bondoc, croit ca din ghiulele, fălcos, cu nasul cârn și cu ochii jucăuși, avea o muscă de mustață neagră, deasupra unei guri buzate, cu măselele vizibile în gingii descoperite, măsele în stare să spargă ciolanele. Patrulele germane l-au prins cu documente plăsmuite, coborând din valea Buzăului, cu patruzeci și cinci de care, și cu tot atâtea poloboace pline cu vin, încărcate pentru pivnițele lui. Închis pentru contrabandă, aștepta să fie judecat. Părea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]