1,570 matches
-
îl dansăm mereu, în orice seară",sau: " Din zborul cald al celui nebun răsărea necontenit puzderie de cuiburi, ouă mișcate de bocetul așteptării. Îmi place Heinrich Böll", sau: "aș vrea un năvod să-i prind pe toți și să-i cioplesc cu răsăritul soarelui", sau: "am trecut pe aici întîmplător, n-aveți niște cai?", sau: "cu tîmpla în trandafiri mă uit cum îmi curge vîntul din vene", sau: Zona de vid a prăpastiei lucește ca o săritură". Și, în sfîrșit: Femeia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Întunecata-i Părelnica Înfățișare Feminină pe-Așternut Alb se odihnea aici, Sau peste capu-i înstelat plutea; și cînd zîmbi el, se luminắ ea Precum un Nour luminos în vremea secerișului; însă cînd Urizen se încruntắ ea plînse-nvăluită-n Cețuri peste cioplitu-i tron; și cînd el spatele-și întoarse 185 La sala-i Daurită și caută portalurile Labirintice Ale întinsului sau cer, Tremurînd, rece, palida de frică, șezu Umbră-a Disperării; de-aceea spre Apus80, Urizen făcu În zid lăcaș pentru că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În care jalnicele spectre să poată să se-nchege, 455 Ele vor fi răscumpărări pentru-ale noastre Suflete ca să putem trăi". Așa vorbit-a Enitharmon, si Los, mîinile-i divine fiind de inspirație pătrunse, începu [De stîncă hrubele lui Dranthon să le cioplească-n chipuri ale frumuseții] Focurile să-și strunească; cu multă chibzuința văpăile care mugeau Le-nfrînse prin puterea Artei, încovoindu-le crestele de fier, 460 Trăgîndu-le nainte peste vînturile Golgonoozei 216 Afară din rîndurile războiului lui Urizen și din iazul de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
V-a, p. 183: "Pe necuprins tărîmul miazănopții,/ Satan stătu-n cetatea lui de scaun,/ Ce se-nălța pe o colina mîndră/ Și de departe strălucea în zare,/ Asemeni unui munte peste munte,/ Cu mii de piramide și de turnuri/ Cioplite-n mine mari de diamant/ Și-n stînci de aur; al lui Lucifer/ Palat [...] Muntele Soborului". 80 (ÎI, 187) Vestul este în starea edenica domeniul lui Tharmas. 81 (ÎI, 190) era-ntocmit în patru colțuri (form'd Foursquare) (despre Altarul de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un fond sufletesc ca material de prelucrat (ceea ce, totuși, o naturalizează) și idealul ca model (ceea ce o de-naturalizează). Inițial, modelul personalității se află "în afară", iar în suflet se găsește, la început, o materie amorfă, care așteaptă să fie cioplită după model. Pentru această împlinire, pentru trecerea de la potență la act, intervin condiționări care se vor transforma în constituenți ai personalității. De altminteri, modelul configurat prin ideal și normă nu este ceva abstract, ceva desprins de realitatea vieții, ci însăși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
solară) și muzica, euritmia. „Panta clasică din miazăzi” coexistă cu melosul și plasticitatea divină a „viorii din Cremona”, cântată într-o îndrăgită poemă, lucrată cu scrupul prozodic: „Vioara-i ca din lemn de trandafiri / și are umăr suplu ca Madona. // Cioplindu-și-o cu mâinile subțiri, / neîntrecutul meșter din Cremona, / încă-nainte de-a o isprăvi, / i-a ascultat în vise melodia. Cu dălți subțiri a rotunjit-o și / cu-amurguri dulci i-a poleit cutia.” Tentația zborului în azur (cu
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
omission sémantique, est un phénomène assez fréquent dans la traduction de Veturia Drăgănescu-Vericeanu. Voilà un premier exemple ; nous avons comparé la version de cette traductrice à celle de Paul Miclău : O, cine știe ? Poate că din trunchiul tău îmi vor ciopli/ nu peste mult sicriul [...] (Gorunul) (Blaga, 2010 : 23) Ô, qui le sait ? Peut-être, dans ce tronc va-t-on tailler bientôt mă bière [...] (Le jeune chêne) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 55) Ô, qui sait ? Peut-être dans ton tronc va-t-on bientôt / couper leș planches de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
des villages roumains. Le découpage de telles images en vers distincts ne fait qu'accroître leur caractère hermétique ; dans ce cas, la solution de regrouper leș composantes du culturème en un seul vers nous semble adéquate : Odată un zeu își cioplea/ un fluier din nuia de șoc./ Piticul dobitoc/ i se plimbă pe mâna. (Paianjenul) (Blaga, 2010 : 90) Un jour où Pan taillait une flûte en sureau,/ tout beau l'animal nain/ se promenait sur să main. (L'araignée ) (Miclău, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
răscolească în întregime. O comandă scurtă ar fi fost de-ajuns. M-a năpădit o mândrie pe care nu o mai simțisem niciodată... Iar soldații care ieșeau din turele m-au fascinat prin bărbăția lor senină. Erau toți la fel, ciopliți din același material tare și sănătos. Îi simțeam invulnerabili la gândurile prăpăstioase care mă torturaseră în iarnă. Nu, tot acel mâl mental nu ar fi rămas nici o secundă măcar în șuvoiul limpede al rațiunii lor simple și directe ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viața umilă pe care o dusese băiatul, se posomorî. Îl chemă la el și, prefăcându-se supărat, Îi zice : Ia ascultă, voinice : nu crezi că-i păcat de tine să lâncezești aici, la curte ? Munca mea e folositoare, Doamne. Eu cioplesc săgeți pentru arcașii Măriei tale, făuresc paloșe pentru brațele voinicilor tăi, șei pentru caii care Îi poartă În luptă... Da, nu e rău ce faci ! Dar toate astea le pot face și bătrânii. Voinicii ca tine trebuie să poarte arma
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
trebuie să poarte arma . Și eu am nevoie de astfel de voinici. Vrei să mă ei la oaste, Măria ta ? izbucni Mândricel cu ochii sclipind de bucurie. Dar tu nu știi lupta ! N-am spus că nu știu, Măria ta. Cioplesc săgeți, dar pot să le și slobod ; făuresc paloșe, dar știu să le și mânui ; și știu să Încalec și caii ! Chiar așa, Mândricel ? Încearcă-mă, Măria ta ! Toți rămaseră uimiți când săgeata lui Mândricel doborî pasărea din zbor, când
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
în țară. De, eu cam cârtesc cu vorba, cioplit cam din topor, Căci n-au stătut nici craiul, nici papa (se descopere). (Pe amândoi Să-i ție Domnu-n lume ani mulți și fericiți) Dar numai, vorba vine, nu m-au cioplit nici ei. E vorba despre mine... eu caut totdeuna Nu al Măriei Tale folos, ci pre al meu, Căci [mai] aproape-mi este cămașa decât haina... Eu zic numai, stăpâne, iertați-mi vorba proastă... Ci de-ar fi spus diata
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se vor îmbolnăvi și vor muri. Informatorii populari relatează astfel de situații „reale”. Toți membrii unei familii, de exemplu, s-au îmbolnăvit pe rând și au murit pentru că au locuit într-o casă la construcția căreia meșterul cel bătrân - în timp ce cioplea un lemn - s-a rănit cu toporul. Într-o altă povestire „reală”, drama s-a produs pentru că, la ridicarea casei, meșterului „i-a căzut un lemn pe picior și i l-a zdrobit” (37, p. 227). Chiar dacă sunt culese din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nr. 5-7, 1928, p. 31. 104. De multe ori, la confecționarea „coloanelor cerului”, pentru păstrarea întregii energii magice conținute de arborii sacri, aceștia „nu erau dezrădăcinați, iar prelucrarea lor se făcea pe viu ; li se tăia numai coroana, li se ciopleau trunchiurile în patru muchii și li se punea un scurt acoperământ din propria lor coajă...” (47, p. 171). Când copacul sacru trebuia totuși să fie doborât, erau invocați daimonii pădurii, pentru ca arborele și energiile sale magice să nu fie siluite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 171). Când copacul sacru trebuia totuși să fie doborât, erau invocați daimonii pădurii, pentru ca arborele și energiile sale magice să nu fie siluite : „Voi zânelor,/ voi măestrelor,/ irodeselor,/ ajutați-mă/ să-l dobor,/ fără să-l omor,/ să-l cioplesc,/ fără să-l ciuntesc,/ să-l vrăjesc,/ fără să-l silesc...” (47, p. 173). 105. Apollonios din Rhodos, Argonauticele, traducere, prefață și note de Ion Acsan, Editura Univers, București, 1976, p. 31 ; Hesiod și Orfeu - Poeme, traducere, prefață și note
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
curaj, cea de la 11 fevruarie un act de lașitate și istoria scuză cinismul, scuză crimele cari au sinceritatea de-a fi cum sunt, scuză oamenii cari au curajul caracterului și înclinărilor lor, căci ei sunt din lemnul din care se cioplesc oamenii mari, dar ceea ce istoria nici unui popor din lume n-a scuzat vrodată e lașitatea. Și oamenii cari conduceau pe soldat la rușine o știau aceasta, le era frică de soldatul de rând, le era frică de țăranul acesta onest
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
urmele ce le faceți pe acest pământ. [26 mai 1883] ["MIERCURI SEARA... "] Miercuri seara metropolitul romano -catolic s-a întors de la Roma și a fost primit cu mare pompă la gara Tîrgoviștii. Peste cincizeci de preoți catolici, elevii seminarului de la Cioplea și câțiva dintre notabilii comunității romano - catolice din București l-au felicitat pe viitorul prelat român și cu ocaziunea aceasta s-au văzut cele dentăi pălării late în București. De la gară, monseniorul Paoli s-a întors la Bărăție, unde-și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi recunoscută drept a doua biserică constituită în România; 2) mitropolitul catolic din București va avea sufragani în România și în Bulgaria, însă, va fi proclamat cetățean român și va avea poziția mitropoliților noștri ortodoxi; 3) seminarul romano - catolic de la Cioplea va fi prefăcut în seminar romano - catolic român. Dacă "Romînul" poate să declare că aceste informațiuni sunt inexacte, vom înceta și noi a ne mai preocupa de cestiunea mitropoliei romano - catolice din București. Este monseniorul Paoli tot in partibus infidelium
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
își poate urma, rezolva, evolua karma. Evident, aici se pune problema, ca și în cazul zeului, a principiului holografic, deci nu este vorba de o diviziune care să separe unele elemente karmice în trupul fizic, iar pe altele în cel “cioplit”. Fiecare dintre cele două părți ale laturii transcendente cuprinde totalitatea, însă diminuată ca intensitate, știut fiind că dacă o bucată dintr’o hologramă fizică poate reproduce întreaga informație, calitatea reproducerii este cu atât mai slabă cu cât fragmentul din hologramă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
cântece sau rețete noi, este vorba despre creativitate. „Memele” par să se fi modificat foarte lent pe parcursul istoriei omenirii. Una dintre primele „meme” a fost forma dată de strămoșii noștri uneltelor de piatră pe care le foloseau ca să scobească, să cioplească, să răzuiască și să zdrobească. Forma acestor lame-cuțit de silex a rămas neschimbată pe parcursul paleoliticului - sau epoca de piatră - aproape un milion de ani - care reprezintă pentru istoria omenirii cam 199 de părți din 200. De-abia acum circa 50
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
arhaic, arhetipal, prin frecventarea simbolurilor folclorice, eresurilor și a unor însemne naturale specifice: „O, pe la cântători, / mi-am vopsit chipul cu nori. // Mi-am întins culori umede, rele, / cu gheare-nroșite de stele. // Pe la cântatul negru-ntr-o parte / mi-am cioplit un suflet de moarte, // un cort tremurat în cheaguri sure / cu duhuri și zei de pădure. // Pe la cântători, pe la cântători / m-am dedat unei mari vânători: / dar nu erau zorile, nu apa vântului, / ci chipul de alt somn al pământului
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
a împiedicat să dea propriei arte un sens practic: aflat la Roma, în timpul primului război mondial, împodobea „cu pensula și creionul” mici obiecte pentru a fi vândute în folosul prizonierilor români din armata austro-ungară, iar mai târziu, la orfelinatul de la Cioplea, „desena motive de broderie pe care noaptea târziu copiii le lucrau pentru bazarele de caritate” (Michel de Galzain). SCRIERI: Conférences tenues à l’ Association des Dames de Charité de Bucarest, seria I: La Visite des pauvres. L’Esprit de la maison
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
nu faci această cale Că-i multă supărare Și cu cheltuială mare. Bădicuță! Ce-ai gândit Și căsuța ți-ai urât! C-ai avut largă căsuță Tare ți-o părut strâmtuță. La meșteri ai poruncit Alta nouă ți-o croit Cioplită pe la ușori Când o vezi te iau fiori...” La un bărbat „Mult iubitul meu bărbat! Da cum te-ai îndurat, Copilașii de-ai lăsat? Copilașii ți-ai lăsat, Da-ntr-a cui samă i-ai dat? Copii ți-ai sărăcit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
repede reprimată, ca și accentul unui umor greoi, pentru care în mod vizibil nu avea vocație. Ascunsă, ca și puterea fizică bănuită în mâinile lui mari, de meșteșugar dedat cu uneltele primitive, aspirația acestui creator e forța, singura capabilă să cioplească mari ansambluri umane. MIRCEA ZACIU Opera lui Slavici nu e doar o copie a realității, cât mai exactă, cât mai adecvată (e și aceasta), ci o viziune a ei. Reconstrucția în fictiv cu elemente ale concretului tinde să obțină nu
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
legende. Tot Regina Elisabeta este cea care ne artă și ce activitate de desfășoară în timpul celor din urmă ani ai construcției Castelului Peleș: “italienii, zice dânsa, lucrau la zidărie, Românii cărau materialele, Țiganii duceau piatra și varul, Albanezii și Grecii ciopleau piatra, Germanii și Ungurii lucrau la lemnărie, Turcii ardeau cărămida. Se aflau maeștrii Polonezi și vătafi Cehi, Francezii desenau, Englezii măsurau. Astfel încât la această clădire se întâlneau o sută de costume naționale deosebite și se auzeau vorbindu-se patruzeci de
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]