884 matches
-
-te, spătare Mihai, întoarce cu grijă icoana pe partea cealaltă... — Cum pe partea cealaltă? — Da, întoarce-o că ești mai înalt de stat decât noi. Icoana era zugrăvită pe o scândură de lemn de tei, ușoară și în așa fel cioplită încât din aceeași bucată, în relief cam de grosimea unui deget, era o ramă aurie de jur-împrejur. Tortița de metal cu care era pusă în cui icoana era prinsă de mijlocul muchiei de deasupra. Când a scos-o și a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aur înconjurate subțire cu o linie neîntreruptă, aproape neagră. În total cinci firmanuri cu patru semnături diferite ale sultanilor, executate toate în aceeași manieră de scribi ce căutau să fie cât mai impersonali, respectând preceptul „să nu-ți faci chip cioplit”, ornamentul înscrisului fiind litera în sine. Totuși scribii, tinzând spre perfecțiunea detașării de sine, nu puteau rămâne anonimi, numele lor făcând cinste suveranilor lor. Da, iată cinci firmanuri de domnie cu semnătura lui Süleiman al II-lea, apoi cel de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
placă să vadă fața aceea frumoasă îmbujorându-se de emoție și concentrare. Ce meserie mai ai și tu, remarcă el. Vezi, Biblia spune să nu te închini la nimic altceva decât lui Dumnezeu. Ea spune să nu-ți faci chip cioplit și să nu i te închini lui... În biserică sunt destule icoane, așa că te-ntreb: măcar se știe în care dintre bisericile unde este icoana se află și sfântul? Poate fi sfântul în toate bisericile în care este icoana lui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe el, care îi întindea rânjind o sticlă cu țuică de cazan de la Răducăneni; „Să-mi scrii, Toadere - striga o mamă deznădăjduită, de cum ajungi acolo!” „Da”, și Toader în timpul acesta îi dăruia unui ieșean un cuțit cu mâner de lemn cioplit chiar de el: „Pe cuvânt că de mine, dacă nu crezi, întreabă în sat la mine pe Epuroi a lui Nicoară a Șchiopului!” Ce să vă mai spun, era un vacarm și o veselie și nimeni dintre noi nu se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
durerea, dar mă doare inima în mine. 19. Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o țară depărtată." "Nu mai este Domnul în Sion?" "Nu mai este în ea împăratul ei?" "Pentru ce M-au mîniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?" 20. "Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit și noi tot nu suntem mîntuiți!" 21. "Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza. 22. Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în ceruri; El ridică norii de la marginile pămîntului, dă naștere fulgerelor și ploii, și scoate vîntul din cămările Lui. 14. Atunci se arată omul cît este de prost cu știința lui, și orice argintar rămîne de rușine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decît minciună, și nu este nici o suflare în ei; 15. sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri, cînd va veni pedeapsa. 16. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în ceruri; El ridică norii de la marginile pămîntului, dă naștere la fulgere și ploaie, și scoate vîntul din cămările lui. 17. Atunci orice om se vede cît este de prost cu știința lui, orice argintar rămîne rușinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sunt decît minciună, și n-au nici o suflare în ei. 18. Sunt o nimica toată și o lucrare de rîs: cînd le vine pedeapsa pier cu desăvîrșire! 19. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: "Suntem din neamul lui..." 29. Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului. 30. Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31. pentru că a rînduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
broșele și fibulele antice cretane. * Ascensorul. Despre prima lui utilizare avem date certe Încă din epoca romanilor. Un ascensor era instalat la Colosseum-ul Roma și avea un mecanism simplu, alcătuit dintr-un sistem de scripeți și contragreutăți lucrate din piatră cioplită. Energia necesară era furnizată de mușchii a circa 60 de oameni. Instalația se folosea la ridicarea din subsolul clădirii a gladiatorilor și a animalelor care urmau a se Înfrunta apoi În arenă. * Aspiratorul de praf, folosit În zilele noastre, nu
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93361]
-
bună-dimineața, îi uram noapte-bună, cântam pentru ea și nu dădeam doi bani pe nimic altceva. Și apoi, într-o zi în 1958, după treisprezece ani de asemenea trai, am cumpărat tot din surplusul de război un set de scule pentru cioplit lemn. Nu era surplus din cel de-al doilea război mondial, ci din războiul din Coreea. M-a costat trei dolari. Când l-am adus acasă, m-am apucat să cioplesc coada de la mătură fără vreun scop anume. Și brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Cu mine n-a vorbit, n-a venit la mine. L-am așteptat la primărie și n-a venit. Primăria-i aici, nu la doamna Rizea...” Am început să înțeleg dușmănia absurdă. Iubește-l pe aproapele tău! Gard de nuiele cioplite. Cu măr la poartă, casa Elisabetei Rizea este învelită cu țiglă, are pereți văruiți cu sineală. Mai la vale, pe malul Râului Doamnei, este proprietatea învățătorului Arnăuțoiu. Bătrâna mă vede și începe să plângă. În fața suferinței, trebuie să te înclini
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe cea mai mare putere. Și familia aceea de rătăciți, rătăciți chiar în inima cuvântului „Isus“, a fost numită idolatră, închinătoare la nume. Așa că vezi, iubite Părințele, că fără gând, fără să pui foc în spatele numelor, ele rămân doar chip cioplit, litere săpate, chipuri fără suflet. Chiar măritul nume al lui Isus, cât de slăvită i-ar fi amintirea, nu poate să treacă dincolo de cuvânt dacă s-a înțepenit într-un nume... — În ruga lui Isus, cuvintele curg și numele slăvit
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a făcut parte din provincia Dacia romană. În apropierea vechilor așezări geto-dacice- Gornea, Pojejena, Jupa, Berzovia au fost întemeiate noi așezări romane de tip rural și urban, au fost ridicate clădiri impunătoare din piatră și cărămidă, au fost așezate monumente cioplite din piatră și marmură. O mulțime de inscripții în limba Latină dovedesc o relativă răspândire a scrisului. S-au descoperit numeroase Țigle și cărămizi ștampilate ce dovedesc că după terminarea războaielor daco- romane erau cantonate unități militare ca: -Legiunea a
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
și fără lumină electrică În camere, dar exista În schimb lumină electrică la parter. Nu era apă curentă, apa era furnizată de un puț din mijlocul unei curți care fusese probabil acoperită cu două secole În urmă. Ziduri din piatră cioplită. Vedere admirabilă asupra unui peisaj de coline pe care l-am declarat mai frumos decît Grecia, unde nu fuseserăm niciodată. Casa pe care părinții mei o Închiriau În fiecare vară la Vaucluse, o enormă clădire cu douăzeci și cinci de camere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
deci. Stau așezați, cu lancea în mână și un câine între ei. Vigilența întruchipată. Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire compătimitoare. Care e deosebirea între stăpânii lumii și triburile barbare în curul gol care venerează idoli ciopliți? Nici una. Se fu rișează de-a-ndăratelea, încercând să iasă din înghesuială. S-a simțit obligat să accepte rugămintea de a participa la rugăciunea de dimineață. Numai că la un asemenea spectacol nu poate fi decât spectator. Pașii îl poartă înspre aripa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și mai tare. Iar ticălosul de Pompeius ne suspecta pe noi, evreii, că ne-am ploconi unui cap de măgar. Atât le este de greu să ab stractizeze noțiunea unui Dumnezeu atotputernic! Suciți oameni. Cum își închipuie că un chip cioplit sau zugrăvit poate repre zenta o forță protectoare, zeul care împiedică familia să se stingă? Retardați mintal. Își imaginează că sufletele morților continuă să trăiască într-o lume inferioară în calitate de... De ce? De manes!? — Permite ca nici un membru al familiei mele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
funcționarilor. La început, Moti Lal se folosise de vorbe, pentru a o aduce pe calea cea bună. Apoi, când descoperise o bucată de rășină neagră în cutia ei de bijuterii, o scosese în curte și o bătuse cu un baston cioplit, pe care-l foloseau de obicei să alunge maimuțele. O închisese în camera ei timp de trei zile. Cu gândurile aiurea, cum era de cele mai multe ori când încheia vreo afacere, stăpânul întrebase cine plânge în casă la el. Aflând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai ascuțit și mai tăios ca adineaori: ― Toată lumea trei pași înapoi!... Loc!... Loc!... Oamenii, spăimântați parcă de zgomotul care îndrăznea să străpungă trecerea, se îmbulziră și se retraseră câțiva pași. În locul gol din jurul gropii rămase numai generalul, pe când lângă stâlpul cioplit condamnatul privea drept înainte, mângâind blând digul care închidea orizontul. Bologa, cu inima strânsă, se uita drept în ochii lui mari, negri, fierbinți... Și văzu deodată că omul de sub ștreang se întoarce spre pretorul înmărmurit și-l auzi foarte deslușit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că era și frumoasă, si deșteaptă părea cam nedrept. De aceea poate nici nu avea prietene printre fetele de vârsta ei. Lăură își ridică privirea de pe pluta unditei și privi în aval către un băiat care vâslea într-o luntre cioplita dintr-un trunchi de salcie. Ea îl privește atent peste ochelari, imitând îngrijorarea tânărului care îi zâmbește în colțul gurii. O ciocârlie își cântă trilul între trestii, în timp ce băiatul ocolește cu barca un pâlc de papura. O clipă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
un pretext: «Harbujii-s de la Dumnezeu, dar ce ziceți de...» - adică de prepeleacuri... Sincer, nu mai văzusem așa ceva. La armată umblasem prin Bucovina și prin Oltenia dinspre munte, știam ce-i aceea o casă din lemn, o poartă Înflorată, stâlpi ciopliți, văzusem, În fotografii, ce minuni ies din săcurea Maramureșanului... Apoi chiar pe-aici, pe la noi, chiar În Ciocâlteni, sat de baltă, multe case aveau pridvoare de lemn, ce să mai spun de țintirim, unde crucile erau numai din stejar frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
văzusem, În fotografii, ce minuni ies din săcurea Maramureșanului... Apoi chiar pe-aici, pe la noi, chiar În Ciocâlteni, sat de baltă, multe case aveau pridvoare de lemn, ce să mai spun de țintirim, unde crucile erau numai din stejar frumos cioplit... Dar „operele” Mănenilor... Unele erau pe trei stâlpi, altele pe patru, dar erau și pe șase, pe opt! - și numai din stejar bun, de Codru (doar Mana fusese o jariște În inima Codrului Orheiului). Puțini erau stâlpii dintr-o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
jucărie simplă din lemn pe care o adusese în dar nepoatei lui. Bunic și nepoată șușotesc complice și râd din toată inima. Dintr-o dată, imaginea se tulbură. Chipul tatălui capătă rigiditatea unei măști de lemn. "Nu-i semn bun, spiriduș cioplit din lemn a primit și Minodora în dar de la Vasili, așa cum mi-a spus Teo...", gândește Dora. Dar, deîndată ce prin minte i-a trecut numele Teodorei îi percepe și vocea, care pare să rostească cuvinte fără șir din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și ele nomade: Homo sapiens, apoi Homo heidelbergensis, mai bine adaptați la mers decât predecesorii lor. Stau mai drept decât ceilalți, creierul le este mai voluminos, iar organizarea socială și limbajul sunt mai sofisticate. Singurele lor unelte sunt tot pietrele cioplite. Supuși integral forțelor naturii - ploaia, vântul și trăsnetul -, văd în ele manifestarea unor forțe superioare. încă nu-și îngroapă morții; locuințele lor, încă precare, devin mai solide, iar uneltele sunt mai ingenioase. Toate aceste primate, vecine, dar nu asemănătoare, coexistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
transmită informația - sunete, imagine și date - cu o viteză foarte mare. De ce „obiecte nomade”? Așa cum s-a văzut, nomazii transportă dintotdeauna obiecte în stare să-i ajute să suporte vicisitudinile călătoriei; primul dintre acestea a fost, fără îndoială, o piatră cioplită, un talisman, apoi au urmat focul, îmbrăcămintea, încălțămintea, uneltele, armele, bijuteriile, relicvele, instrumentele muzicale, caii, papirusurile... Au urmat cartea, primul obiect nomad produs în serie, apoi obiectele ce permit miniaturizarea și transportul instrumentelor sedentare: ceasul, aparatul de fotografiat, radioul, picupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
parohi și teologi vorbesc despre "Biserica noastră" cum vorbeau activiștii de pe vremuri despre partid sau cum vorbesc gaițele patriotice despre țărișoară: exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe de slavă deșartă. Ca și cum rostul Bisericii pe lume ar fi să-și facă chip cioplit, să se înalțe pe sine, iar rostul slujitorilor ei să-și înflorească portretul. Știu cât de antipatic devin, pentru unii, spunând astfel de lucruri. Dar, în fond, sunt parte a acestei Biserici și pot fi mâhnit de unele semne de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]