828 matches
-
nu era tocmai adevărat, pentru că citea În continuare o hârtie și nu trecuseră decât vreo treizeci și cinci de secunde de când dădusem telefon. Dar nu aveam de gând să Îi spun eu una ca asta. — Nu e nevoie, Miranda, sunt aici, a ciripit Lucia, care abia mai respira, căci intrase cu două rasteluri după ea exact În clipa În care mă ridicam În picioare să pornesc În căutarea ei. Îmi pare foarte rău. Am așteptat o ultimă haină de la cei de la YSL. S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pronunța numele nici nu mă mai deranja din cauza aburilor călduți și plăcuți ai șampaniei. Deși nu credeam că lucrurile se pot Îmbunătăți În seara asta pentru mine, ea mă chemase, evident, ca să mă prezinte prietenilor ei celebri. — Da, Miranda? am ciripit eu cu cel mai recunoscător ton mulțumesc‑că‑m‑ai‑adus-În‑locul‑ăsta‑nemaipomenit. Ea nici măcar nu s‑a uitat În direcția mea. Adu‑mi un pahar de San Pellegrino și pe urmă ai grijă ca șoferul să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar Kyle chiar făcuse niște desene enervante, ca din partea lui Isaac. — Nici vorbă. Soră‑mea a apărut În prag cu bebelușul În brațe, bebeluș care saliva pe toată bărbița dolofană, dar gângurea fericit. — Uite pe cine am eu aici, a ciripit ea În stilul acela caracteristic oamenilor care se adresează unui bebeluș și l‑a zgâlțâit pe băiețașul Încântat. Isaac, spune‑i mătușicii Andy să nu se mai poarte În halul ăsta cu noi, dat fiind că noi plecăm foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-un ziar prin geamul deschis Nici un nor pe cer - doar cumpăna fântânii se leagănă rar Vacanța mare - alergând după fluturi cu plasa goală Noapte senină - doi copii își dispută un licurici Îndemnându-se cu roua în picioare - copii după fragi Ciripit în zori - nepotul nu găsește nici o frăguță Nici un greier în noaptea fără lună - numai bătrâna Cântec de greier - între doi nori cenușii numai o stea Sorb ceai de tei ascultând greierii - clar de lună Apus de soare - o libelulă ridând
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
trist moșneagul Înfloresc cornii - grădina bunicilor în paragină O rândunică peste cireșul înflorit - bătrânii lăcrimează Zori în livadă - printre cireșii-nfloriți bunicul singur O cinteză cântă și bunica murmură - zi fără nori Sfârșit de florar - bunica își numără ultimii bănuți Ciripit în zori - în grădina bătrânei numai buruieni Singur sorbind ceai - în vaza de alături un bujor ofilit Bunica tricotând - pisoiul sare pe ghemul în mișcare Seară de vară - în șezlongul bunicii toarce pisica Zorele pe gardul de nuiele - casa bunicii
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
alcool. Fie nu au familie, fie fug de prea multă familie, ambele stări fiind la fel de Însingurate și Înviorătoare Achiziționez patru miniaturi - whisky, Bailey’s, Bailey’s, Tia Maria. Mă Întorc la locul meu și după câteva secunde Îmi aud mobilul ciripind din geantă. Îmi dau seama după număr că e Rod Task. Înainte de a răspunde, ca măsură de precauție, țin telefonul departe de ureche. —OK, poți să-mi explici cum de-am cumpărat un purcoi de acțiuni la un jeg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
făcute și geci căptușite care le fac să arate ca niște locomotive Încetinite pentru economisirea combustibilului. La unison, caută În poșete și scot pachetele acelea alunecoase care se deschid instantaneu, pălăriile acelea de ploaie transparente. Și iată-le cum stau, ciripind prietenoase și urmărindu-mă cum mă lupt cu acoperitoarea. —Vai, biata gâgâlice, zice una arătând spre fiul meu, care urlă din toți plămânii. Te udă ploaia, nu-i așa? Lasă că termină mămica imediat. Degetele Îmi sunt țepene de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
văd! îmi spuse și mi s-a părut că sună mult prea entuziast. E clar, n-a observat că mă îmbrăcasem pentru consultație ca pentru o petrecere. Arăți fantastic! Dumnezeule, ce ten. Locuiești într-un frigider? Până să-i răspund, ciripi: Trebuie să injectez două buze. Mă întorc în zece secunde. Nimeni nu aranjează buzele mai repede sau mai bine decât dr. Fensler. Se strecură afară ca o șopârlă. Julie era nebună de legat. Nu m-a trimis la psihiatrul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe aleea la capătul căreia vede casa ei. Lasă în jos geamul pentru a permite aerului încă plăcut răcoros al dimineții să pătrundă înăuntru. Din coroanele bogate ale copacilor care trec în fugă pe lângă ei se aud cum câteva vrăbii ciripesc flămânde îndemnuri către suratele lor. Dinspre grădină răzbate mirosul suav al trandafirilor și roua din iarba îngrijită a gazonului strălucește sub razele încă plăpânde ale soarelui în străfulgerări de cleștar. Automobilul oprește în fața scărilor de marmură albă și majordomul, impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tăcuți cu arma la picior, el își lăsase ochii în jos, uitându-și privirea către iarba grasă și strălucitoare sub lumina puternică a soarelui. Două păsărele săreau una peste alta, băteau repede din aripioare, ca apoi să se oprească iar, ciripind neîncetat. Fericite, indiferente la drama de lângă ele, își disputau un viermișor găsit în pământul scos din groapa proaspăt săpată. A tresărit puternic, când peste gândurile lui intrase brusc vocea ofițerului procuror. Locotenent, execută sentința! Fără nici un fel de tragere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi În jurul prăpastiei și pînă departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitînd golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu ciripind În răsfirarea pădurii rare de mai Încolo, așa că zîmbetul ei venea din partea vieții asupra morții, - mult tîrziu, către sfîrșit, află că amîndouă erau de fapt una și aceeași, adevăr neobservabil pînă atunci, dar care Îi aduse Înseninare și echilibru. Sfînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care se concentrau liber undeva în realitate și să capteze atâta lumină misterioasă, în plimbările mele prin hol, mă atrăgeau irezistibil, și când bătea soarele în ele pe la amiază erau mirifice, mai ales că dincolo de ele, în doi arbori stufoși, ciripeau pasările. Timpul parcă se dilata, cădeam în visare și gîndeam: ia uite, bătrânii meșteri, niște necunoscuți, dar atât de apropiați de mine, au prins aceste minunate culori și le-au lăsat aici pe acest geam să le ghicim sufletul. Or
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe cismar să facă tot posibilul să mi-l dreagă chiar în scara asta. Mă reped să-l iau. Eram lângă Costaichie. Du-te, zice, dar ce drac de cismar ține el deschisă dughiana în seara de Revelion? Ține, ține, ciripește ea și o întinde. Costaichie se posomorăște. Amuțește. Și pe urmă odată îi cade fisa! Revelion, ora zece, parcă și lui i se întîmplase la un Revelion o chestie exact la ora zece. Vintilă, zice, hai la cismar, care dracu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
memoriei, nu omisesem nici un amănunt, ca un Blocatar conștiincios, crezând că voi ajuta vreodată pe cineva. Obiectivul „Sanda“ se transformase fără voia lui în sursa „Dosandu“ (numele nu venea de la Dosar, îmi dădeam seama acum, ci de la 2 Sandu) și ciripise tot. Îmi pierdusem amintirile și mă pregăteam să fac ce era mai rău: să-mi anunț prietenii că minciunile mele fuseseră grozave, apreciate, dar fără rost. Îi ținusem artificial în viață, le pompasem tot ce trebuia prin tubulatura elastică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care o dă unei „rare poezii” (Nichita Stănescu) ca Într-un copaci zarifior (zarif înseamnă „frumos” în turcă) înscenarea zbaterii sufletești și contemplarea ei dinafară, „ca la un teatru”: „Într-un copaci zarifior,/ Un șoim prins în lățișor/Strigă amar ciripind,/Norocul său blăstămând./ Multe păsări am vânat,/ Și-mi zicea șoim minunat;/ Iar aici laț fiind întins,/Cum am dat, pe loc m-am prins!/ De inimă, nu de cap!/ N-am nădejde să mai scap”. Și dacă alte strofe
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
AGONIA ȘI MOARTEA. Copernic. Tycho-Brahe. Kepler. Sfârșitul. Să ne întoarcem înapoi în timp, în 1543, și să mergem pe câmpiile Prusiei Orientale cât mai mult, tocmai între zidurile cetății Frauenburg. Era într-o frumoasă zi de mai, cu pomi înfloriți, ciripit de păsări, cu o dulce boare de primăvară. Tinerii treceau zburdalnic; negustorii își strigau neîncetat marfa; căruțașii își mânau caii chiuind. Toți erau veseli; numai bătrânul canonic Nicolaus, slăbit și bolnav, zăcea lungit în alcovul său. Avea pielea de pe obraz
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
lor, păsărelele, pădurea și ierburile pământului. Ea trezește la viață întreaga natură. Primăvara vine zâmbind și ne aduce un cer albastru, razele soarelui călduțe și luminoase, iarbă verde, flori multe în păduri și grădini, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele. Iar ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, câtă viață și veselie peste tot locul? Tot primăvara dă de veste ciobanilor să urce oile la munte, iar pentru copii, aduce jocuri și multe bucurii. Razele soarelui aleargă spre
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
primăvara cu pieptu-i de verdeață!” arată bucuria noastră a tuturor pentru venirea primăverii. In aer ciocârlia cântă, pe casă rândunele care au venit la cuiburile lor, iar în păduri roi de păsărele. Păsărelele chemate de zâna lor cea bună - Primăvara, ciripesc, se joacă precum niște veseli copilași. Izvoarele șerpuiesc cristalin, sărind din piatră-n piatră, printre stânci, grăbindu-se să povestească frumusețea primăverii. Intreaga natură este mângâiată de razele aurite ale soarelui și răsună de vesele cântări. Dar din când in
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
poruncește păsărilor să cânte și florilor să crească mari. Acum vedem case cu grădini pline de flori, cu mirosul lor ce înmiresmează aerul. Iarba este plină de gâze care mișună încolo și încoace fără încetare. Păsări care zboară deasupra noastră, ciripind mereu iar unele rămân pe jos printre frunze și flori și cu mișcări fulgerătoare apucă câte o gâză. Peste tot predomină verdele ierbii și galbenul holdei de grâu. Se aude foșnetul spicelor de grâu legănate de mișcarea aerului și clipocitul
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
în fiecare dimineață oamenii pleacă cu vitele la păscut. Iar sus, pe plai, mioarele parcă vorbesc cu vântul. Vara, atmosfera e plină de entuziasm și veselie. Toată natura e în sărbătoare. Grâul se mișcă în bătaia vântului de vară. Păsările ciripesc prin pădurile verzi. Fructele se coc în livezi. Zilele sunt tot mai lungi și nopțile mai scurte. Temperatura crește, soarele încălzește foarte puternic încât unele zile sunt caniculare. Ploile sunt calde și repezi, însoțite de tunete și chiar trăsnete, uneori
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
și gâștele, care își întind gâtul, înclină capul spre pământ, sunt speriate, țipă fără motiv, își desfac aripile și încearcă să zboare, dorm în locuri neobișnuite. Berzele sunt neliniștite și își iau zborul spre înălțimi, vrăbiile se strâng în stoluri, ciripesc neliniștite, pătrund chiar în casele oamenilor. Rândunelele își părăsesc cuiburile, intră speriate în locuințe, sunt neliniștite, zboară departe, fără a reveni mult timp la cuiburi. Foarte agitate sunt și păsările din colivii, în special papagalii, care cântă într-una, cu
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
2 februarie, în ziua întîmpinării Domnului, dacă va fi gheață, se duce, dacă nu va fi gheață, aceasta va veni. - La 11 februarie, Sfîntul Mucenic Vlasie, episcopul, deschide ciocul păsărilor cântătoare. Semn de primăvară. Dacă în acea zi, păsărelele nu ciripesc, avem semn că iarna se prelungește. - La 24 februarie, la «Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul», iese ursul din bârlog. Dacă își vede umbra, se întoarce și hibernează în continuare, semn că va mai fi iarnă lungă. Dacă nu-și vede
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aceea, Unde vede vreodată/ Pom frumos și înflorit/ El la ea gândește-ndată/ Și la trupu-i potrivit// Când privea acea roșață/ Trandafirii ce o au/ I se pare că văpseala/ De pe buzele-i o iau.// De-auzia un stol de pasări/ Ciripind voios pin crâng/ I se pare că pe dânsul/ Tânguind duios îl plâng 172. Pătrunzând miezul problemei, în Trăire și poezie Wihelm Dilthey spune că la temelia creației poetice stă [...] trăirea personală [...]. Punctul de pornire al creației poetice este întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Și-acum la bătrânețe Trăiesc din munca mea. Ce este omul Sunt singură și plâng Nu mai doresc nimic Decât să fug cât pot, Să fug într-o pădure. Acolo să n-aud, doar Tril de păsărele. S-aud cum ciripesc Și-n singurătatea mea Cu ele să vorbesc. Că omul nu-i în viață Decât un trecător. Unii trec mult mai greu Iar alții mai ușor. Căci se duce și omul Cum se duce și fumul Din zece într-o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
oase. Tăiați cât puteți, dom’ director. Aveți liber de la mine. Îmi place să nu-i Înșel așteptările. Îmi place să stăm de vorbă despre romanul meu, Îmi place mult de tot aicea-n biroul directorului Restoiu. Prin ferestrele mari intră ciripit de vrăbii și multă lumină filtrată prin frunzișul pomilor. De aici nu se vede năpasta aia de statuie, ci doar parcul de pe malul lacului Herăstrău, care pare să se transforme În pădure. Tonul familiar al domnului director mă umple de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]