5,141 matches
-
dialogul platonic aflat în discuție este vorba de o cercetare autentică: Socrate „pune la încercare”, probează opiniile conlocutorului său cu privire la analogia dintre practica moșitului și maieutike, „arta moșitului” paideutic de care se ocupă Socrate. 5. Platon, Opere, vol. VI, ed. cit., 1989. Theaitetos (Qeaithto") a fost tradus de M. Ciucă (pp. 160-298). În continuare, trimiterile la dialogul Theaitetos se fac la această ediție. 6. Idealul educațional al „omului frumos și bun” (kalo" kai agato"), al „omului desăvârșit” este specific întregii filosofii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
298). 5. Lambert - op. cit., pp. 225-226 - citează în acest sens lucrarea lui Aper în ediția H. Keil, Grammatici latini, vol. VII, p. 112 (De orthografia). 6. Despre această „vastă cultură generală” a adus dovezi convingătoare Marrou, în Istoria educației..., ed. cit., vol. II, pp. 62-82. El insistă asupra erudiției literare (mai puțin științifice) care se realiza în școala grammaticus. Quintilian (Ars Oratoria, I, 13) observa și el excesul de informație și minuția acestuia în ceea ce privește detaliile fiecărui studiu. Dar „romanii rămân, ca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dublează artele literare cu disciplinele matematice” (op. cit., p. 84). Marrou observă totuși că Cicero (Despre orator, I, 72-84) insista asupra importanței disciplinelor matematice tocmai pentru că în școala literatorului erau adesea neglijate. 7. Despre învățarea retoricii, cf. Marrou: Sfântul Augustin..., ed. cit., pp. 47 sqq., Istoria educației..., pp. 380 sqq. Vezi și J. Fontaine, „Isidore de Séville et l’Astrologie”, Revue des Études latines, XXXI/1953, pp. 271-300, și Isidore de Séville et la culture classique dans l’Espagne wisigothique, Institut d
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
d’archéologie et d’histoire, XLIX/1932, pp. 93-110, și F. Schummel, Wochenschrift für klassische Philologie, Viena, 1919 (cf. Marrou, Istoria educației..., op. cit., vol. II, p. 215). 9. Despre excelenta activitate a acestor rhetores latini, vezi Marrou, Istoria educației..., ed. cit., vol. II, p. 89: „Opera acestor rhetores latini din secolul I î.Hr., apoi cea a lui Cicero constase pur și simplu în a elabora un vocabular tehnic, transmițându-l pe cel al retorilor greci cuvânt cu cuvânt, adesea cu exagerată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Deci era un „obicei național”, nu un hatâr făcut Romei! 13. Sursa fundamentală este Orosius, op. cit., VII, 43, p. 559; detalii la P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques, Hachette, Paris, 1948, p. 9. 14. Schmidt, Die Ostgermanen, ed. cit., pp. 287-290. 15. C. Courtois, Les Vandales et l’Afrique, Arts et Métiers Graphiques, Paris, 1955, pp. 168-200. 16. Găsim la Ammianus Marcellinus această informație despre credința burgunzilor că ar fi de origine latină: Iam inde a temporibus priscis subolem
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Euric la Merida atestă un manuscris din anul 483 găsit de J. Vives (vezi Revista del Centro de Estudios Extremeños, III, 1939, cf. Riché, op. cit., p. 302). Pentru detalii despre restaurările vandalilor în Cartagina, vezi Courtois, Les Vandales..., ed. cit., pp. 313-314. 18. P. Riché (op. cit., p. 27) apreciază că „după tragicii ani ai invaziei, ultimele decenii ale secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea trec drept o perioadă de pace relativă”. Același lucru la Coville, op. cit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
III, 18, 7 și VII, 8-25, în Monumenta Germaniae Historica, vol. IV, pp. 70-102) face aluzie la acest lucru. Riché se întreabă dacă este vorba doar de o amintire literară. În schimb H.-I. Marrou, în La Vie intellectuelle..., ed. cit., p. 99, susține cu tărie existența unei vieți școlare în Forul lui Traian. 29. Sidonius „Epistula IX”, 16, în Monumenta Germaniae Historica) evocă această bibliotecă. Ea mai exista încă în secolul al V-lea (cf. P. Riché, op. cit., p. 306
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dialectician înfocat în cărți, maestru de declamație plăcut în conversații... a fost un Cato al vremurilor noastre... Chiar și cercetător minuțios al preceptelor ateniene în ceea ce privește cauzele fenomenelor naturale, s-a îndopat cu miere atică”). După Courcelle (Les Lettres grecques..., ed. cit., p. 259), este vorba despre tatăl lui Felix, și nu de Felix însuși. 37. În Vita Caesarii (S. Caesarii opera omnia, vol. I, ed. G. Morin, Maredsous, 1937, p. 300) există această apreciere revelatoare: Ut saecularis scientiae disciplinis monasterialis in
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
H. Delehaye, Les passions des martyrs et les genres littéraires, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1966. Despre criza pelagiană: „De peccatorum meritis et remisione”; „De baptismo parvulorum”; „De spiritu et littera”; „Contra duas epistulas Pelagiorum” (în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.); A. Trapé, S. Agostino. Introduzione alla dottrina della grazia, Città Nuova, Roma, 1987-1990. Despre invaziile barbare și monasticism: E. Griffe, La Gaule chrétienne à l’époque romaine, Letouzey et Ané, Paris, 1964-1965; P. Courcelle, Les Lettres grecques en Occident: de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le origini del monachesimo gallico, Edizioni dell’Ateneo e Bizzarri, Roma, 1978; S. Pricoco, Monaci, filosofi e santi. Saggi di storia della cultura tardoantica, Rubbettino Editore, Soveria Mannelli, Cosenza, 1992; Eucherius, „De laude eremi” (în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.). Despre Benedictus: Luc D’Achery, Jean Mabillon, Acta sanctorum Ordinis S. Benedicti, Paris, 1668-1701; Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.; Benedict de Norcia, Regula monachorum, ed. Ph. Schmitz, Maredsous, 1955. 2. P. Riché, Éducation et culture dans l’Occident barbare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
storia della cultura tardoantica, Rubbettino Editore, Soveria Mannelli, Cosenza, 1992; Eucherius, „De laude eremi” (în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.). Despre Benedictus: Luc D’Achery, Jean Mabillon, Acta sanctorum Ordinis S. Benedicti, Paris, 1668-1701; Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.; Benedict de Norcia, Regula monachorum, ed. Ph. Schmitz, Maredsous, 1955. 2. P. Riché, Éducation et culture dans l’Occident barbare: VIe et VIIIe siècles, Seuil, Paris, 1962 și 1995 (trad. rom.: Educație și cultură în Occidentul barbar, secolele VI-VIII
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
VIe et VIIIe siècles, Seuil, Paris, 1962 și 1995 (trad. rom.: Educație și cultură în Occidentul barbar, secolele VI-VIII, traducere de Florica Bechet, Meridiane, București, 2001), p. 68. 3. Ibidem. 4. În „Consolationes” (XVII, Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., p. 531), Cassian scria: Die primis coenobii scolis ad secundum anachoreoses gradum tendere („Din prima zi de școală monastică, să se tindă către cea de-a doua treaptă, a ascezei”). 5. Despre școlile mănăstirești, în general, vezi colecția lui G.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru completare (cf. Riché, op. cit., p. 339), se pot consulta: Vita Fulgentii (Vie de Saint Fulgence de Ruspe, traducere în franceză de G.-G. Lapeyre, P. Lethielleux, Paris, 1929); Victor de Vita, „Historia”, III, 65 (Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., p. 105). 6. Despre mănăstirea și Școala din Lérins, luată ca exemplu sugestiv, vezi: Abbé Alliez, Histoire du monastère de Lérins, Librairie de Didier et Cie, Paris, 1862; P. Lahargou, De schola Lerinensi, aetate Merovingiaca: thesim facultati litterarum Burdigalensi proponebat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a evidențiat importanța acestei activități a lui Cassian la Marsilia pentru istoria ulterioară a creștinismului monastic european (Revue du Moyen Age latin, I, 1945, Strasbourg). 12. S-au păstrat textele lui Cassian: „De institutis coenobiorum” (Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., XVII) și „Consolationes” (ibidem, XIII). 13. Carl Franklin Arnold, Caesarius v. Arelate u. die gall. Kirche seiner Zeit, 1894 (apud Riché, op. cit., p. 340), a observat aceste influențe ale lui Cassian asupra Regulii de la Lérins (vezi capitolul „Die Lerinenser Regel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spre libertatea pustietăților și spre tainele deșerturilor, astfel încât să aibă timp numai pentru filosofie, să se exerseze în locurile de plimbare ale acelei pustnicii ca în propriile lor gimnazii”), Vide: Eucherius, „De laude eremi” (în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., XXXI, p. 188). 19. Pentru detalii despre Vicențiu și problema semipelagianismului, vezi: I. Madoz, „Excerpta Vicentii Lerinensis” (Estudios Onienses, vol. I, Madrid, 1940), și „Cultura humanística de S. Vicente de Lerins” (Mélanges Lebretan, vol. I, Paris, 1951). Despre Faustus aflăm
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sub influența Sfântului Augustin, chiar dacă ideile pelagiene nu lipsesc. 20. Cf. P. Lejay, Le rôle théologique de Césaire d’Arles, Paris, 1906 (apud Riché, op. cit., p. 341). 21. Pentru detalii despre refugiul lui Caesarius la Lérins, vezi Vita Caesarii, ed. cit., vol. II, p. 298; M.-J. Delage, „Césare d’Arles: sermons au peuple (1)”, Sources Chrétiennes, 175 (Paris, 1971) (cf. Riché, op. cit.). 22. Pentru elogiul „rigorilor vechii discipline” adus de Sidonius vieții de la Lérins, vezi Sidonius, „Carmen”, XVI, în Monumenta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
libros non legat, haereticum autem pro nécessitate temporis („Episcopul să nu citească lucrările păgânilor, iar pe ale ereticilor, pentru necesitățile de moment”). Este vestitul „Canon 5”, considerat de unii teologi ca având aceeași autoritate ca și Didascalia. 25. „Statuta...”, ed. cit., „Prefatio” și paragrafele 4, 6. 26. Despre originea aristocratică a episcopilor din Galia secolului al VI-lea găsim detalii la H.G.J. Beck, The Pastoral Care of Souls in South-East France During the Sixth Century, Gregorian University, Roma, 1950. Despre episcopii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
latina cristiana, vol. II, Torino, 1928). 28. Conciliul din Arles (524) a nuanțat interdicția: Tamen quia crescente ecclesiarum numero necesse et nobis plures clericos ordinare („Totuși, pentru că sporește numărul bisericilor, este nevoie să hirotonisim mai mulți clerici”) (Caesarii opera, ed. cit.). 29. Într-o scrisoare către Genesius, la sfârșitul secolului al IV-lea, Siricius se lamenta în legătură cu prostia cutremurătoare a preoților: De presbytero qui ignorat orationem dominicam („Despre preotul care nu cunoaște rugăciunea de duminică”) (Patrologia Latina, ed. cit., XIII, 1130
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
opera, ed. cit.). 29. Într-o scrisoare către Genesius, la sfârșitul secolului al IV-lea, Siricius se lamenta în legătură cu prostia cutremurătoare a preoților: De presbytero qui ignorat orationem dominicam („Despre preotul care nu cunoaște rugăciunea de duminică”) (Patrologia Latina, ed. cit., XIII, 1130). Conciliul de la Roma din 465 consemna: Inscii litterarum ad sacros ordines aspirans non audeat („Analfabeții să nu îndrăznească să aspire la ordinele sfinte”). Capitolul VIIItc "Capitolul VIII" Schola palatina și cele septem artes liberalestc "Schola palatina și cele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
M. Laistner, Mediaeval Academy of America, Cambridge, 1939; Opera homiletica, ed. J. Fraipont, D. Hurst, Corpus Christianorum. Series Latina, CXXII, Brepols, Turnholt, 1955; De arte metrica, ed. H. Keil, Grammatici latini, VII; ș.a.m.d. 8. Cf. Vita Wilfredi, ed. cit., citat de Riché, op. cit., p. 455. 9. Despre prințul-episcop și, mai apoi, mitropolit de York, în „Vita Alcuini” (Monumenta Germaniae Historica, Hanovra, 1887, XV), unde se poate găsi această informație: Beati gentis Anglorum Bedae doctissimi discipulo Hechberto traditis („Încredințat lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Hanovra, 1826, vol. IV. Prețuirea nu se referea doar la dascălii yorkezi, ci și la remarcabila bibliotecă a școlii, a cărei absență o resimțea dramatic în perioada școlii palatine carolingiene. Într-o altă epistolă (12, în Monumenta Germaniae Historica, ed. cit., vol. IV) scria: Sed ex parte desunt mihi... exquisitores eruditionis scolasticae libelli, quos habui in patria per bonzam et devotissimam magistri mei industriam (vel) etiam mei ipsius quaelemcumque sudorem („Dar, pe de o parte, îmi lipsesc cercetătorii cărții de învățătură
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
regilor germanici; Carol cel Mare este cel care a „deschis porțile” școlii palatine pentru toate straturile sociale. 17. Riché, op. cit., p. 149. 18. Eruditio palatina merovingiană este astfel descrisă de autorul hagiograf al „Vita Arnulfi” (în Monumenta Germaniae Historica, ed. cit., vol. III, p. 582): Militaribus gestis et aulicis disciplinis. Aceeași expresie apare în „Vita Wandregesili” (în Acta sanctorum ordinis sancti Benedictini, ed. Mabillon-Ruinart, Paris, 1668-1701, vol. II, p. 534). Dimensiunea militară este și ea subliniată în „Vita Arnulfi”: Nam virtutem
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Die Kultur der Renaissance in Italien (trad. rom.: Cultura Renașterii în Italia, Editura pentru Literatură, București, 1969). 28. F. Dedekind, Grobianus. Von groben Sitten und unhöflichen Gebärden (vezi ediția din 1921, München). 29. Comenius, Pampaedia (traducere de I. Antohi, ed. cit.), p. 182. 30. Ibidem, pp. 181-182. Capitolul Xtc "Capitolul X" Modernitatea pedagogică și curricula explicitetc "Modernitatea pedagogică și curricula explicite" 10.1. Premodernitate, modernitate, postmodernitate, hipermodernitatetc "10.1. Premodernitate, modernitate, postmodernitate, hipermodernitate" În istoria culturii și civilizației europene, conceptul de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Teach, W.F. Feel Comp, Philadelphia, 1915; Curriculum Investigations, University of Chicago Press, Chicago, 1926. 3. D. Hamilton, Towards a Theory of Schooling, Falmer Press, Londra, 1989; Curriculum History, Deakin University Press, Geelong, Victoria (Australia), 1990. 4. Hamilton, Towards..., ed. cit., p. 43. 5. Ibidem, p. 45. 6. „The Yale Report: Original Papers in Relation to a Course of Liberal Education”, American Journal of Science and Art, XV (2), 1828, pp. 297-340. 7. D. Sloan, „Harmony, Chaos and Consensus: The American
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Probleme de tehnologie didactică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977, pp. 196-209. 29. L. D’Hainaut, Des fins aux objectifs de l’éducation: l’analyse et la conception des politiques éducatives, Nathan, Paris, 1980; vezi și Programe de învățământ..., ed. cit. 30. Informație transmisă de prof. dr. George Văideanu în anul 1996, cu ocazia întâlnirii avute cu comandanții armelor din cadrul Statului-Major al Trupelor de Uscat aflați la cursuri de perfecționare la Academia de Înalte Studii Militare. Profesorul Văideanu a fost colaborator
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]