838 matches
-
pentru onoare este coruptă de aviditatea lui copleșitoare - trebuie să cucerească Troia pentru a câștiga zona egeeană, asigurând astfel supremația vastului său imperiu. Fortăreața, sub comanda regelui Priam (Peter O’Toole), apărată de puternicul prinț Hector (Eric Bana), este o citadelă pe care nici o armată nu a reușit să o înfrângă. Un singur om reprezintă cheia victoriei sau a înfrângerii Troiei - Ahile (Brad Pitt). Arogant, rebel și aparent invincibil, Ahile nu are devotament față de nimic și de nimeni, cu excepția propriei glorii
Agenda2004-20-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282433_a_283762]
-
m-au făcut să trec la cea de-a doua etapă a planului meu, și anume aceea de a-l introduce pe Rimio de Vassur în inima Abației. Un murmur străbătu încăperea: ― Nu or să accepte niciodată un quint în citadela lor... ― Ba chiar au făcut-o... ― Spune-le cu ce preț! strigă Kasser. Bella își privi tatăl cu o expresie înghețată. ― Distinsul meu părinte vrea să vă spun că am făcut uz de o prevedere secretă a tratatului nostru cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clipă că oamenii îl vor urma? Asta să fie, Doamne, esența dumnezeirii, chemarea de care vorbesc Scripturile? Și dacă da, de ce ești atât de zgârcit cu ea? 11. Abatele obișnuia adeseori să se reculeagă lângă zarzărul din piața centrală a Citadelei, înainte de lecțiile de teologie pe care le ținea ucenicilor. În dimineața aceea nu se grăbea, deși știa că, în amfiteatrul bibliotecii, novicii îl așteptau, pregătindu-se pentru ceea ce ei credeau a fi o culme a activității lor, pentru care trebuia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
văzusem cu ochii mei trecând prin fața mea, risipindu-se. Era o ființă în carne și oase sau o fantomă? Visasem, fusesem treaz? Mă străduii să-mi adun toate amintirile. Degeaba. Un fior neobișnuit îmi trecu prin șira spinării. Toate umbrele citadelei de pe munte păreau că s-au animat pe neașteptate; poate că această fetiță era unul dintre anticii locuitori ai orașului Rey. Peisajul căpătă un aspect familiar: odată, în copilărie, chiar venisem aici. Era o zi de „Sizdah-be-dar“. Le însoțeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cuțite și diverse suporturi dintre care unul era pentru ouă. Toate din material plastic. Adormi În iarba jilavă a primăverii, adoarme o parte din tine, partea subconștientă (aia cu libidoul) și probabil și astăzi doarme acolo În curtea Închisorii Doftana, citadela de luptă a eroicei noastre clase muncitoare. Restul, În stare de veghe, e frenetic și zburdă ca un pui Într-un incubator. În jurul tău, medici, ingineri zootehniști, brigăzi de muncitori de Înaltă calificare, specialiști și fetele În halate albe, operatoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în jos. Amândoi se gândeau la același lucru. Când a căzut ucis pe zidurile Constantinopolului, împăratul Constantin al XI-lea Dragases și după asta și cetatea sfântă s-a nimicit, victimele cuceririi de către sultanul Mahomed al II-lea a ultimei citadele de speranță și au adus aminte de o prezicere care afirma că vechea cetate a Bizanțului se va rezidi sub primul ei împărat creștin, Constantin, și că va cădea sub păgâni, iar ultimul ei împărat se va numi tot Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și lectorii tineri nu arată vreo dorință de a face un lucru adevărat, dincolo de seminarii. Entuziasmul pur, dorința pură de a crea un spațiu în care alții, mai tineri, să se poată dezvolta, par să se fi stins în această citadelă din care ies, totuși, vreo 80 % dintre scriitorii români. Dar cui îi pasă de soarta acestei facultăți? Cine dorește cu adevărat ca ea să devină o instituție modernă? Știu bine ce mă așteaptă când intru în toamnă: un lanț de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de bube unele vindecate cu semne evidente, altele În curs de apariție Încât Întraga ei ființă genera un miros specific, ucigător.În aceste cumplite momente, Tony Pavone Își zise: În mod sigur costitue un demențial act, dacă voi profana acestă citadelă a Împuțiciunii...!! Iar florăreasa În poziție provocatoare Îl aștepta. Așteptare zadarnică deoarece omul de alături Încremenise În poziția În care se aflase, nehotărât de cele ce aveau să urmeze. Socotindu-l timid, puțin umblat brin brațele femeilor, fata Îl apostrofă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe cavaleri, deși cu mari pierderi proprii, și când aceștia fugiră în oraș, izbuti prin grabă să pătrundă deodată cu apărătorii prin porțile ne-ncuiate încă bine. Focul și robia bântuiră orașul în toiul lor; garnizoana fu parte măcelărită, parte prinsă; citadela așezată sus fu încunjurată și asediată, viteaza ei garnizoană latină fu silită să capituleze și trimisă sub escortă sigură cu anume călăuze la marginea Ungariei. Între acestea marchionul Bonifaciu de Montferat, ca stăpânitor al Thessalonicului, pătrunsese planul de cucerire al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în Peloponez, cercând a întrupa acea provincie cu teritoriul supus stăpânirii sale, când iată că o parte din oastea românească condusă de comandantul Etzyimenos, ce era în serviciul lui Ioannițiu, atacă orașul Thessalonic, îl ocupă și-nconjură: foarte strâns puternica citadelă, în care se refugiaseră soția lui Bonifaciu cu o parte a garnizoanei. La știrea aceasta Bonifaciu hotărî să dea ajutor capitalei sale și alergă cu trupele într-acolo, dar pe drum află că orașul se mântuise însuși și alungase garnizoana
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împresura cetatea, o mână necunoscută deschise dinlăuntru poarta orașului ce ducea spre mare. Vatatzes intră numaidecât cu oastea și, fără lovire de sabie sau vărsare de sânge, puse mâna pe frumosul și bogatul oraș. Dimitrie, despotul trădat, se refugie în citadelă și nu se găsi cine să stăruie pentru el decât soră-sa Irina, soția văduvită a lui Ioan Asan. Ea căzu-n genunchi dinaintea lui Vatatzes și se rugă cu lacrămi ca fratele ei Dimitrie să nu fie orbit; și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În ceruri“. Nu e simplu să te răzvrătești Împotriva unui tată care se desemnează pe sine drept un soi de papă la el acasă. Se ferecase o dată pentru totdeauna În Vaticanul lui mental, În propriul lui castel Sant’Angelo, În citadela catolică În care, mai mult sau mai puțin la adăpost de propriile-i neliniști, Își izolase soția și Își Închisese copiii. CÎnd mă gîndesc iarăși la toate astea, am impresia că am fost crescut În captivitate, la fel ca acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Antonio. Din el ieși figura semeață, maiestuoasă și arogantă a lui don Ricardo Aldaya, Încă de pe atunci unul dintre bărbații cei mai bogați nu numai din Barcelona, ci din toată Spania, al cărui imperiu de industrie textilă se Întindea, În citadele și cartiere, de-a lungul rîurilor din Întreaga Catalonie. În mîna sa dreaptă se aflau frîiele băncii și ale proprietăților teritoriale ale unei jumătăți din provincie. MÎna sa stîngă, tot În serviciu activ, trăgea sforile deputăției, ale primăriei, ale mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Barcelona, convinsă că tot ce Îi descrisese Îngerul avea să devină realitate. Trecură luni de grele vicisitudini pînă cînd Jacinta Își găsi o slujbă fixă Într-unul din magazinele „Aldaya și fiii“, În apropiere de pavilioanele fostei Expoziții Universale a Citadelei. Barcelona din visele sale se transformase Într-un oraș ostil și tenebros, cu palate Închise și fabrici care suflau cețuri ce otrăveau pielea cu cărbune și sulf. Jacinta știu din prima zi că orașul acela era o femeie vanitoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
este important de observat că, poate într-un mod paradoxal, ea s-a format din barbarie, din năvălirile popoarelor germanice și slave și a trebuit să lupte greu pentru a supraviețui în istorie, fiind după expresia lui Marc Bloch o „citadelă asediată sau mai bine spus invadată” (Braudell, 1994, 15). La începuturile ei, lumea europeană a fost „o lume frământată, chinuită înăuntru, hărțuită în afară” (Braudell, 1994, 15), dar de o evidentă omogenitate. O civilizație născută din multiple amestecuri etnice, politice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
definiție a justiției În care să Încapă toate păcatele, toate slăbiciunile, toate disfuncțiile acesteia - nici nu cred că aș fi reușit să o aflu - dar m-a frapat o afirmație a lui Antoine de Saint-Exupéry (apărută, din păcate, postum, În Citadela, la câțiva ani de la dispariția autorului) care, fără să fi trăit teroarea comunistă, a definit magistral justiția - absurdă, anacronica, aservita, anormală - instaurata de aceasta: „Justiția, după unii, Inseamna perpetuarea a ceea ce există. Dar daca lași libărcile să se Înmulțească, se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
au ajuns la o înțelegere. După o săptămână, își anunțau logodna și la trei luni se căsătoreau în biserica anglicană de la Peshawar. Noaptea nunții a fost la fel de rău prevestitoare ca și primul sărut. După câteva julituri din căzăturile de pe zidul citadelei, Gus a încercat să forțeze pătrunderea și a fost în mod definitiv și complet răsturnat de Charlotte cea furioasă, care considera că tot ce se desfășura e o obligație prea direct impusă și o jignire gravă. Tinerii căsătoriți s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
performanțele sale de elev, sunt oricum mai bune decât ale lui Gertler. Deși are probleme cu uniforma, cu atitudinea, cu obligațiile, cu spiritul de echipă și alte calități care ajută Școala în bătălia cu hoardele de barbari care-i asediază citadela, Gertler este cel care facilitează accesul barbarilor. Îl citește pe Marx în timpul lecțiilor, refuză să se antreneze cu corpul cadeților și cu toate că are permisiunea să nu vină la capelă, tot se pronunță cu voce tare, destul de des în privința morții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îl văd pe Lennox la cantină. Încă mai e pe urmele hipioților ălora. Puțoiu ne-a cam evitat umpic În ultima vreme. Îl ducem În oraș. Trecem pe lângă o școală din aia pentru fete răsărite. — Mary Erskine... James Gillespie... sunetul citadelelor ăstora școlare răsărite, Ray. Ți-o cam scoală. Cur. Piele. Lesbiene. Vrun puțoi desfrânat o fi pus numele școlilor. Vrun pervers de rahat. Lennox râde și clatină din cap. — Ești o figură Robbo. — Îți zic io Ray, spun eu, gagicuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
când o să rămână fără puțoii de la aprovizionare care strâng din cur la sediu. Îi dau vreo două nenorocitului care borăște. — Ia de-aici frățâne. — Mersi, zice pițigăilă În locul lui. — Chef cu colegii? Întreb eu. — Da, Viață Standard. Ah, Viață Standard. Citadela de pizde disponibile din Edinburgh. Nu te califici ca mascul Înfoiat băștinaș În orașul ăsta decât dacă ai futut cel puțin două pipițe din categoria Viață Standard Înainte de a Împlini un sfert de secol. Reține bine, pizdele expuse aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la sfârșitul anului III eram relativ bogat. Aveam de lucru, bursă, premii. Deci venise momentul să văd exact ce fac în viață, fiindcă aveam un mic spațiu de manevră. Mi-era frică să mă duc de la Haifa la Ierusalim, în citadela înțelepciunii. Dar un profesor de la Haifa m-a încurajat: „Du-te și vezi ce înseamnă Ierusalimul; nu ca să studiezi, ci numai să vizitezi”. S.A.: Tu, oricum, veneai fără să știi din Ierusalimul românesc! M.I.: Da, însă acum era vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
intrat într-un cerc care să nu fie iudaistic. Frances Yates XE "Yates, Frances" nu a mai venit, din păcate, murise între timp. Am primit apoi o invitație să țin chiar prima conferință în memoria ei, la Warburg Institute, o citadelă a studiilor asupra Renașterii, dar nu am putut s-o onorez, din lipsă de bani. Ei au vrut să-mi plătească mie drumul, dar eu eram cu soția și cu trei fete în America, și n-am putut să le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
un atelier, în care am intuit că sculptează, m-au primit ospitaliere. Când a apărut părintele, nu știam ce să cred. În haine de muncă, cu înfățișarea și tinerețea unui om căruia parcă nimic, niciodată, nu i-ar putea dărâma citadela de liniște pe care și-a înălțat-o peste tot, până și în ochii celor trei băieți ai săi, dintre care doi gemeni, m-a primit cu cel mai firesc aer din lume. Mai întâi ne-a arătat ceea ce lucra
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
timp real la spectacolul sporturilor de echipă, și ele simulacre sofisticate ale vieții de hipernomazi: actorii acestor meciuri, jucate într-o atmosferă de concurență necruțătoare, după reguli tot mai violente, mai rapide și mai distrugătoare, încearcă să pătrundă într-o citadelă adversă apărată de un sedentar îportarul, la fotbal) sau de alți nomazi îla baschet, fotbal american, rugby sau baseball). Aceste spectacole, ultime locuri de întâlnire, vor fi și ultimele subiecte de conversație. Noile tehnologii vor permite accesul la aceste spectacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
prînz și seara, să-și dea întîlnire între ei sau chiar să-și invite familia și prietenii. Cînd am ajuns eu la București, tînăr poet și student, la jumătatea anilor ’80 ai secolului trecut, „restaurantul Uniunii” a devenit imediat o citadelă pe care am făcut tot posibilul pentru a o cuceri. restaurantul era situat la parterul unui vechi palat boieresc de pe una din străzile mitice ale capitalei române, Calea Victoriei. Pentru București, Calea Victoriei este ceea ce reprezintă la Paris rue de Rivoli, altfel
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]