105,754 matches
-
chiar la îndemîna oricui: să pui întrebări copiilor, iar ei să-ți răspundă firesc, copilărește. "Cum știu cei de la televizor că mîine va fi vreme frumoasă sau urîtă? Omul de la televizor știe că mîine plouă, că are un bilet și citește. Biletul i l-a scris mama lui", " De ce au cruce pe spate unii păianjeni? Unii păianjeni au cruce că ei sunt popa la păianjeni", "Care este diferența dintre restaurant și cantină? La cantină mănîncă muncitorii, la restaurant mănîncă hoții", " Vata
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
că analizele de orice fel, psihologice, antropologice, literare chiar - sînt răspunsuri de o neașteptată plasticitate, superbe explicații suprarealiste ale lumii, ar oferi rezultate nebănuite. Lectura cea mai "indicată" e totuși prima, inevitabilă de altfel, cea care nu te lasă să citești mai departe pentru că nu îți poți stăpîni rîsul. Remarcabil e faptul că experimentul începe în plin comunism, în anii '70, adică în-tr-o perioadă în care profesorul colecționar de replici trăznite risca enorm prin întrebările sale și prin răspunsurile pe care
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
a experimentatorului. Daniela Alexandrescu, Irina Nicolau și Ciprian Voicilă au ascultat, timp de unsprezece ore, poveștile de viață ale lui Dorel Zaica și au transcris o parte a acestora, găsind astfel prilejul de a istorisi, la subsolul paginii, propriile amintiri. Citești prin urmare nu o confesine scrisă, ci una auzită și comentată așa cum se comentează de obicei una auzită - cu propriile mărturisiri. Trebuie reținută precizarea celor trei de a fi notat istoriile de viață ale lui Dorel Zaica nu cu sentimentul
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
complet". Condițiile receptării literare au fost supuse schimbărilor prin dezvoltarea noilor medii și au determinat implicit și o schimbare în propria receptare a textelor. Vocile celor mai mulți dintre autorii ce au publicat după 1950 ne răsună în urechi; nu mai putem citi un text fără ca un rest de sonoritate să nu ne însoțească lectura. Cititorii contemporani refac fizionomia textului pornind de la un fond sonor - vocea autorului - pe care îl atașează cuvintelor. Este vorba despre o nouă plăcere estetică ce surprinde prin originalitate
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
rest de sonoritate să nu ne însoțească lectura. Cititorii contemporani refac fizionomia textului pornind de la un fond sonor - vocea autorului - pe care îl atașează cuvintelor. Este vorba despre o nouă plăcere estetică ce surprinde prin originalitate. Oare mai pot fi citite textele lui Ernst Bloch, Elias Canetti, Hans Magnus Enzensberger, Ingeborg Bachmann, Arno Schmidt sau Theodor Adorno fără a le asocia vocea autorului? Cititorul poate alege între o lectură multidimensională, în care vocea este atașată textului sau renunțarea intenționată la această
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
nou să dau cuiburi/ Smeritelor păsări întoarse într-o zi./ Uscat e lemnul în care dorm./ Sevele pămîntului urcă fără să atingă/ Sufletul cărnii mele" (Sufletul cărnii mele). Lumile se despart aparent, înfiorate de o nostalgie în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune. Pe urmele romanticilor, suprarealiștii vorbeau despre "senzațiile elective", deosebite de cele ce vin din exterior, produse chiar de centrul ființei, un soi de senzații lăuntrice. Iată-le în caracterizarea (atît de suprarealistă, avant la lettre!) a
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
care este imaginea fiecăruia dintre noi despre intelectualul Geo Dumitrescu, această venerabilă persistență în spațiul cultural românesc nu poate decît să ne emoționeze. Trebuie să spun fără ipocrizie că atunci cînd am deschis acest nou volum de versuri și am citit dedicația austeră, scrisă de mîna tremurătoare a poetului, pentru mine, cu aproape 60 de ani mai tînără, m-am temut că n-o să pot scrie neutru despre aceste poezii. Este vorba despre un volum bilingv, apărut la Editura Fundației Culturale
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
a umbrei și a florilor discrete. O poezie discutată tocmai pentru ludicul ei lăutăresc poartă în titlu ciudata imagine a nucii verzi (Cântec de nucă verde). Tulburător e un fragment cu aer testamentar din poemul Daruri, fragment ce poate fi citit în cheie simbolică cu referire la locul pe care acest poet îl are între poeții vechi și cei noi: Ah, sărac sunt, puțină mi-a fost partea,/ averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere -/ n-am strâns decât bucurii
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
umbra mea, întinsă, sub lună,/ și fă-ți pânze și flamuri...". Firește că e ușor să găsim filiații, dar tocmai în această disponibilitate se află poate imposibilitatea de a-l corela cu adevărat pe Geo Dumitrescu cu alte voci poetice. Citit astăzi, acest poet aplecat cu încăpățînare asupra propriei opere, pe care și-a reconstruit-o din aceleași bucăți de material în atîtea antologii personale, ne induce cumva starea pe care el însuși ca poet a im-pus-o: perplexitatea. E o poezie
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
sfîrșit cariera cu versuri în limba franceză. El este cel care a șocat opinia literară de după primul război cu o definiție scandaloasă a literaturii: "cea mai bună hîrtie higienică" (în revista 75HP din 1924). * Ca de obicei, multe lucruri de citit în Memoria (nr. 1 din 2002). Unele, la limita suportabilului, cum ar fi evocarea dnei Elisabeth Axman Mocanu despre tatăl său, bucovineanul Karl Axman, lăsat pur și simplu să moară, în închisoare, în 1956, după ce a fost maltratat, pentru a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
în numărul 3 Primul pictorial erotic pe viu din România. O fată tînără și frumoasă își face autoportretul (nu grozav de interesant) și se lasă fotografiată și pictată goală (dar cu multă decență). Pagini mai degrabă de văzut decît de citit. Revine Ioana Băețica, după o proză memorabilă într-un număr precedent, cu o alta mult mai cuminte, în ciuda unui vocabular la fel de frust. De unde se vede că, uneori, în literatura generației 2000, dacă sex nu e, nimic nu e. Originalitate relativă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
că bătrînul leu are laba grea și o vorbă preferată: ŕ bon entendeur, salut! Ceea ce nu înseamnă că-i salută pe aceia care înțeleg, dar că aceia care înțeleg se salvează. * Deși Cronicarul are obiceiul (tabiet, nu glumă) de a citi întîi și întîi în Dilema rubricile lui Codrescu (dacă dl Agathon ar citi, textul despre Dracula Land i-ar fi lectură obligatorie) și Cosașu, trebuie să recunoască, după ce a văzut numerele 473 și 474, că sînt multe alte lucruri demne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
salut! Ceea ce nu înseamnă că-i salută pe aceia care înțeleg, dar că aceia care înțeleg se salvează. * Deși Cronicarul are obiceiul (tabiet, nu glumă) de a citi întîi și întîi în Dilema rubricile lui Codrescu (dacă dl Agathon ar citi, textul despre Dracula Land i-ar fi lectură obligatorie) și Cosașu, trebuie să recunoască, după ce a văzut numerele 473 și 474, că sînt multe alte lucruri demne de a fi semnalate în revista pomenită. Ancheta despre mass-media (pusă sub sugestiva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
putere va rupe pactul cu foștii securiști, gest la care regimul Constantinescu nu s-a încumetat. Cînd se va întîmpla acest lucru, Cronicarul va reaminti previziunile lui Dan Pavel, deocamdată își păstrează unele îndoieli * Nu ne-a venit să credem citind în ADEVĂRUL: "Deputatul Mihai Mălaimare i-a cerut scuze publice lui Șerban Madgearu". Cu mici deosebiri am regăsit știrea și în alte cotidiane. Într-adevăr, deputatul Mihai Mălaimare i-a cerut scuze în public președintelui Consiliului Național al Audiovizualului, Șerban
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
Marcel Iureș, laureat al unuia din premiile principale, cel de interpretare masculină, l-a invocat în refuzul său a fost că nu înțelege să fie apreciat de oameni care nu l-au văzut în spectacole ori de clădirea M.C.C. Am citit în presă scrisoarea dlui Iureș. Nimeni n-a pomenit-o la gală. Cum nimeni n-a pomenit de scrisoarea de refuz a directorului Teatrului "Lucia Sturza Bulandra", nici de adevăratul motiv al absenței de la gală a altor trei laureați importanți
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
Ghepardul și narațiunea Micul prinț. Dincolo de valoarea uneia ori alteia, acestea au "explodat", au cunoscut o anumită vogă (clandestină, în cazul unora), în primele două decenii de comunism. Explicația sociologică a fenomenului, dl George o va da mai departe. De citit! * A apărut, în condiții grafice excepționale, nr. 1-4/2001 al revistei Aldebaran. Deocamdată îi puteți admira coperta. În numărul viitor, totul despre Aldebaran. Fantoma lui Molan Într-un editorial apărut în ADEVĂRUL, Rodica Ciobanu scrie despre lista celor aproximativ douăzeci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
cîteva lucruri, între care cel puțin unul reprezintă o veche preocupare a mea, dacă nu chiar o obsesie. E vorba de limitele în timp ale "actualității" actului critic. N-am în vedere atît receptarea acestei actualități de către cei care ne citesc, cît, mai ales, capacitatea noastră de a răspunde solicitărilor literaturii în permanentă schimbare și de a o înțelege. Țin minte cînd mi-am pus prima oară întrebarea cu privire la caracterul fatal limitat în timp al percepției critice: după ce am citit Axel
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
ne citesc, cît, mai ales, capacitatea noastră de a răspunde solicitărilor literaturii în permanentă schimbare și de a o înțelege. Țin minte cînd mi-am pus prima oară întrebarea cu privire la caracterul fatal limitat în timp al percepției critice: după ce am citit Axel's Castle, studiul din 1931 al lui Edmund Wilson despre simbolism, am descoperit într-o revistă (criticul american mă fascinase și căutam tot ce se putea în legătură cu el) o mărturisire, pe care autorul o făcea la bătrînețe, despre spaima
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
vezi cum apreciază Maiorescu, la aproape 70 de ani, literatura de la începutul secolului XX. După ce intuise valoarea lui Eminescu și a lui Caragiale, mentorul junimist o preferă pe Maria Cunțan lui D. Anghel și se arată nemulțumit de aerul "străin" (citește: franțuzesc) și excentric al versurilor scrise de acesta din urmă în colaborare cu Iosif. La rîndul lui, E. Lovinescu, acela care a consacrat proza noastră modernă, uneori în polemică aprigă cu opinia curentă, ascultă în cenaclul "Sburătorul", cu puțin înainte de
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
cu seamă, să fie fără leac? Nu din orgoliu răsar aceste întrebări, ci din obligația de a ne cunoaște pe noi înșine, dacă dorim (și toți criticii adevărați doresc asta) să-i cunoaștem pe alții. Cum, adică, să pretind a citi bine miile de opere pe care timpul mi le scoate în cale, dacă nici pe mine însumi nu mă pot citi?
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
înșine, dacă dorim (și toți criticii adevărați doresc asta) să-i cunoaștem pe alții. Cum, adică, să pretind a citi bine miile de opere pe care timpul mi le scoate în cale, dacă nici pe mine însumi nu mă pot citi?
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
acoperiș/ deasupra capului / sau măcar așteptarea/ acel ciudat corolar al pierderii." Există și un fel de experimentalism formal la un moment dat. Poemul Rayuela este, după indicația autorului însuși, un șotron al lecturii, Cuvântul indică faptul că versurile pot fi citite fie ca 27 de poeme de sine stătătoare, fie ca un alt lung poem ce poate fi descoperit schimbând ordinea secțiunilor. Această mișcare sugerează fie arbitraritatea emoției și a condiției poetice, fie o ordine mai adâncă, ieșind la lumină în
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
și de Hagi? Cîți dintre spectatorii români se duc să vadă un film iranian, să spunem, deși Iranul, în ultimii 10-15 ani, produce niște filme absolut remarcabile? Se poate film fără literatură? Există mari regizori de film care să nu citească? Vă întreb ca pe un avid cititor ce sînteți. Presupun că nu, presupun că lectura este, totuși, fundamentală pentru orice om care vrea să creeze, în general, nu neapărat în domeniul cinematografic. În același timp, sistemul de lectură al unui
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
și spun artist pentru că nu vreau să limitez ceea ce am de spus numai la domeniul cinematografic) este puțin diferit de sistemul de lectură al unui critic sau al unui erudit sau al unui enciclopedist. Un artist nu are nevoie să citească organizat, să epuizeze un autor, de exemplu, sau să treacă, aplicat, prin diverse curente literare. Un regizor de film poate să citească haotic și lecturile lui pot să-l influnțeze în moduri absolut neașteptate. De foarte multe ori, se poate
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
lectură al unui critic sau al unui erudit sau al unui enciclopedist. Un artist nu are nevoie să citească organizat, să epuizeze un autor, de exemplu, sau să treacă, aplicat, prin diverse curente literare. Un regizor de film poate să citească haotic și lecturile lui pot să-l influnțeze în moduri absolut neașteptate. De foarte multe ori, se poate întîmpla ca lectura unui simplu articol de ziar să devină o experiență fundamentală pentru un film sau pentru o carieră. Alteori, desigur
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]