1,405 matches
-
lungime, aproximă el. Ce coincidență! Îi făcu cu ochiul, iar ea râse timid. Se gândi să o mai tachineze puțin, dar se opri, realizând atunci nu numai că era atras, ci se atașase de ea, Îi plăceau chiar și micile ciudățenii, mai nou Îndrăzneala ei, În ciuda fobiilor sale. Se Întreba dacă și ea simte același lucru pentru el. Și chiar așa era, o, da. Lui Heidi Îi plăcea la el că putea fi dur și sensibil În același timp. Părea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să mă sprijine în cercetarea acestui sindrom. Nu a mers prea bine. Cei de la Minister mi-au spus că încă nu sunt pregătiți pentru asta. În afară de mine nu mai există nici un psihiatru care să se ocupe de victimele sarinului. Ce ciudățenie! Încerc să-i întreb și pe ceilalți doctori. Dacă ar accepta și alții astfel de pacienți, aș putea să pun la punct un fel de rețea. Când lucram la Spitalul Sfântul Luca, doctorii de la celelalte secții trimiteau pacienții și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o prioritate. Mă întrebam dacă ne ajuta să ne apropiem de mântuire. Numai unui număr limitat de persoane le era permis să vadă asta și m-am simțit privilegiat că eram unul din cei aleși. În continuare mă gândeam la ciudățenia respectivă. Nu credeam că puteau fi arme. În toamna lui 1994, dacă îmi aduc bine aminte, a avut loc un accident. Mă aflam la al doilea etaj din Satyam nr. 7, odihnindu-mă, când acel fum albicios a ajuns lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
într-o dimineață, într-un coș de nuiele, abandonat de nu se știe cine pe pragul casei lor. De fapt, așa era obiceiul la noi în sat. Tuturor băieților li se punea unul din aceste trei nume. Mai era o ciudățenie onomastică. ̨ n sat erau doar două-trei ramuri mari, care purtau același nume de familie. Eu eram, prin adopție, din ramura Nisipeanu. Când veneau scrisori în sat, era o mare problemă stabilirea destinatarului. Duminica, la sfârșitul slujbei, preotul deschidea toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pielii alăturate - și nu putea să fie fericită când el se ducea, pentru oricât de scurt timp, oricât de aproape, și pentru orice motiv inofensiv! Dar pe mine în clipa aceea mă preocupa altceva, în legătură cu obsesiile mele. Făceam remarce asupra ciudățeniei omenești, căci Charles era capabil în același timp să povestească scene picante, să se amuze la nesfârșit, să aibă o mie de întîmplări galante, să presare suferințe fără nici un regret, și totodată să simtă nevoia imperioasă de a privi îndelung
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și despre viața noastră prezentă avem tot așa de mari neînțelegeri, căci în clipe scurte de potolire a geloziei, când nu mă doare nimic și mă cred vindecat, cu toate că experiența m-a învățat că totul nu se datorește decât unei ciudățenii a naturii unei acalmii trecătoare, și chinul va trebui să reînceapă, redevin cel pe care îl cunoscuse odinioară Ioana, ușuratec în ceea ce o privește, plictisit, fără să-mi mărturisesc plictiseala, dar trădîndu-mă prin neastâmpăr și prin planuri - cu aspect inofensiv
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a vieții, dar gelozia era de vină): - Atunci de ce mai trăiați împreună? - Oameni suntem!Cuvinte făcute să mă străbată în întregime și să apară deseori la mijlocul cine știe cărui gând să-mi puncteze toată existența. Mai târziu, Ioana mi-a explicat amplu ciudățeniile senzualitătii feminine, sentimentul care joacă la ele un rol așa de mare, plăcerea răspândită în tot corpul, satisfacția îndeplinindu-se rar. O mulțime de detalii pe care nu le știusem decât vag și pe care și ea le aflase între
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
viața ei care îmi produc milă de câte ori îmi aduc aminte, cu toate că nu totdeauna pentru motive însemnate. Era, la începutul cunoașterii noastre, un personagiu important, domnul X. El a invitat pe câțiva studenți ca să se arate apropiat de tinerețe. Prin nu știu ce ciudățenie, ne-am hotărât să mergem și noi, necunoscuți și în același timp foarte orgolioși, deci trebuind să ne supere cea mai mică neatenție care ni s-ar arăta. Într-un salon mare au intrat vreo patruzeci de persoane. În sfârșit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mila este și ea, ca orice sentiment, greu de delimitat, de gradat, începe, se transformă, se schimbă după legi misterioase. Cred însă că exemplul de mai sus e rău ales pentru ca să demonstreze generalitatea acestei legi. Se poate vedea numai bine ciudățenia mecanismului meu interior. Și atunci iarăși mă întreb: cine a fost vinovat? Nimeni n-ar putea să răspundă precis nici măcar cine a fost MAI vinovat. Aceste rânduri sunt complect nedrepte. Ar trebui să-și scrie și ea romanul ei, așa cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care se admite învins de mai înainte. Probabil că în lungile noastre conversații asupra vreunui adevăr general omenesc noi nu făceam decât să ne iscodim reciproc, eu ca să aflu anumite explicații asupra întîmplărilor mele tragice, iar el ca să asiste la ciudățeniile vibrațiilor unui om. Bineînțeles, numai el avea un profit, căci nu-l interesează un rezultat precis, ci numai jocul transformărilor, savura toate contradicțiile, luminile și umbrele mereu în succesiune și mereu lipsite de logică (și eram destul de stăpân pe mine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
preajmă, dîndu-ne mereu noi spectacole admirabile. Trebuie să voim să fim fericiți. Oare Viky este într-adevăr așa de bolnavă? Am întîrziat, toată Cavarna e în întuneric, numai de la fereastra bolnavei vine o lumină slabă, arătând că acolo se petrec ciudățenii. Domnul Axente nu se mai vede în antreu făcând pasiențe, probabil s-a dus la culcare. Roza a dispărut în camera ei. Doamna Axente poate ca a ațipit puțin lângă bolnavă. O iau pe Ioana de braț, o strâng bine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cunoască limite, la fel și dezinvoltura celor care le interpretează. Să întârziem puțin aici, întrucât această din urmă frază a lui Cicero este construită în perfectă analogie cu cea de la care a plecat discuția de față. Pe de o parte, ciudățenia monstruoasă a celor visate. Pe de altă parte, absurditatea celor spuse de către filozofi, ca interpreți ai stărilor sufletești și ai viselor. Așadar, două voci discordante, prima în contrast cu „întâmplările reale“, a doua în contrast cu o „reflecție rezonabilă“. Prima se naște din adâncul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
caracterul lor captivant. „Farmecul aparte al fantomei constă mai degrabă în aceea că ea este un mirum [ceva miraculos]. Ca atare, ea exercită prin sine însăși o neobișnuită atracție asupra imaginației, trezind interesul și stârnind o vie curiozitate. Ea, această ciudățenie, ademenește prin ea însăși imaginația. Face asta nu pentru că este «ceva lung, alb» (cum a definit cineva fantoma), nici pentru că este un «suflet», sau datorită vreunui atribut pozitiv și conceptual pe care il acordă imaginația, ci pentru că este ceva miraculos
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cunoască limite, la fel și dezinvoltura celor care le interpretează. Să întârziem puțin aici, întrucât această din urmă frază a lui Cicero este construită în perfectă analogie cu cea de la care a plecat discuția de față. Pe de o parte, ciudățenia monstruoasă a celor visate. Pe de altă parte, absurditatea celor spuse de către filozofi, ca interpreți ai stărilor sufletești și ai viselor. Așadar, două voci discordante, prima în contrast cu „întâmplările reale“, a doua în contrast cu o „reflecție rezonabilă“. Prima se naște din adâncul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
caracterul lor captivant. „Farmecul aparte al fantomei constă mai degrabă în aceea că ea este un mirum [ceva miraculos]. Ca atare, ea exercită prin sine însăși o neobișnuită atracție asupra imaginației, trezind interesul și stârnind o vie curiozitate. Ea, această ciudățenie, ademenește prin ea însăși imaginația. Face asta nu pentru că este «ceva lung, alb» (cum a definit cineva fantoma), nici pentru că este un «suflet», sau datorită vreunui atribut pozitiv și conceptual pe care il acordă imaginația, ci pentru că este ceva miraculos
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
le primeau cu bucurie din partea presbiterilor din vale sau de la pelerinii în trecere - și, în sfârșit, capacitatea sa de sacrificiu, ce ajungea până la limitele autodistrugerii, îl făcuseră pentru multă vreme pe Canzianus să-l îndrăgească; acesta dăduse la o parte ciudățeniile sale și în special pulsiunile sexuale virulente care îl determinau să-și impună deseori penitențe dureroase și posturi extenuante. Prezența sa, totuși, devenise curând neliniștitoare pentru confrați, iar atunci când Simplicius, exasperat de o lungă și umilitoare persecuție, îi denunțase deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aventură a fetelor americane faptul că sunt câteva mii cele care au urmat acest tratament. Din nefericire, asta le-a adus într-o situație fără ieșire, le-a lăsat fără viitor. Femeile "neegalizate" le detestă, iar bărbații le consideră niște ciudățenii, ca să spun așa. Existența lor a determinat cluburile feminine să se implice în campania prezidențială. Dar individual, amazoanele au descoperit că nici un patron nu le angajează și nici un bărbat nu se căsătorește cu ele. Disperate, conducătoarele lor mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
într-o dimineață, într-un coș de nuiele, abandonat de nu se știe cine pe pragul casei lor. De fapt, așa era obiceiul la noi în sat. Tuturor băieților li se punea unul din aceste trei nume. Mai era o ciudățenie onomastică. ̨ n sat erau doar două-trei ramuri mari, care purtau același nume de familie. Eu eram, prin adopție, din ramura Nisipeanu. Când veneau scrisori în sat, era o mare problemă stabilirea destinatarului. Duminica, la sfârșitul slujbei, preotul deschidea toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pradă supusă și pe care o simt și acum pe buze și în inimă..." (p. 158). Dacă am citi cu precauție istoria afecțiunii celor doi, - relatată la începutul romanului pentru a conferi legăturii erotice un fundament -, am putea surprinde câteva ciudățenii ale personajului. Să cucerești cu asiduitate inima unei fetițe de 4-8 ani mi se pare un act psihologic suspect. Un student de 25 de ani, chiar frustrat sentimental, nu-și folosește resursele erotice pentru a subjuga afectiv o fetiță de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei..."( p.131); - "Ce dureros de femeie era cu rochia sfâșiată la poale și cu părulîn dezordine" (p. 134); "chinul meu de a rezista" (p. 148). Senzualitatea sa are o limită și o ciudățenie: nu se exprimă în prezența femeii iubite, cu o singură excepție, indiciu - aici - al unei iubiri cerebralizate, ea poate fi înțeleasă și ca o recuperare, interioară, a unui handicap sentimental, ca la doctorul Ilea din Vestibul, romanul lui Al. Ivasiuc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am reținut. Pesemne mă gândeam la altceva... - Mereu Îți zboară gândurile aiurea, spuse ca-ntr-o doară oaspetele. Te gândești la fel de fel de aiureli și pe urmă stai și te miri că lumea se uită la tine ca la o ciudățenie... - Dar, dacă nu sunteți om, atunci ce sunteți? Mașa ar fi vrut să continue: „Increatul sau un alt frate al lui? Văd că-mi ghiciți până și gândurile...“. - Sunt, nici mai mult, nici mai puțin, ceea ce sunt. - Scuzați-mă, Îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plante zdrențuite nu voiau, nu puteau răspunde. Nu era destulă lumină. Prea mult haloimăs. Dar când venea vorba de haloimăs, fiica lui, Shula, era mult mai rău. Trăise cu Shula câțiva ani, puțin la est de Broadway. Avea prea multe ciudățenii pentru bătrânul ei tată. Colecționa lucruri cu pasiune. Mai simplu spus, strângea gunoi. Nu o dată o văzuse la vânat prin coșurile de gunoi de pe Broadway (sau, cum le numea ea Încă, lăzi de gunoi). Nu era În vârstă, nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sendvișuri cu morun, șvaițer, limbă, biftec tartar și sos rusesc de salată Între straturi - lucruri cum se vedeau pe meniurile de la bufetele cu pretenții. Totuși clienții păreau să le comande. Indiferent de unde o luai, omenirea, Înnodată și Încâlcită, furniza atâtea ciudățenii, că nu mai puteai să ții pasul cu ele. O ciudățenie combinată, de exemplu, care astăzi Îl atrăgea În inima lucrurilor: Unul dintre foștii lui cititori, tânărul Lionel Feffer, Îl rugase să țină un seminar la Columbia University despre scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
salată Între straturi - lucruri cum se vedeau pe meniurile de la bufetele cu pretenții. Totuși clienții păreau să le comande. Indiferent de unde o luai, omenirea, Înnodată și Încâlcită, furniza atâtea ciudățenii, că nu mai puteai să ții pasul cu ele. O ciudățenie combinată, de exemplu, care astăzi Îl atrăgea În inima lucrurilor: Unul dintre foștii lui cititori, tânărul Lionel Feffer, Îl rugase să țină un seminar la Columbia University despre scena britanică În anii ’30. Dintr-un motiv oarecare, asta Îl atrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu existau știri. Bătrânul Cieslakiewicz cu mustață atârnândă, cu mâini umflate, paralizate, ochii lui albaștri urâți - mântuitorul lui Sammler - nu avea știri sau nu voia a le da. Cieslakiewicz Își riscase viața pentru el. Baza acestui fapt era o mare ciudățenie. Nu se plăceau unul pe altul. Ce era de plăcut la Sammler? - pe jumătate gol, hămesit, cu părul și barba Încâlcite, ieșind târâș din pădure. Lunga experiență a morților, mânuirea oaselor omenești poate că-l pregătiseră pe Îngrijitor pentru arătarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]