4,212 matches
-
Aici, la primul nivel. Zidul acesta continuu. Așa l-a gândit maestrul. Fără ferestrele care au fost adăugate după aceea. Precum vezi, nivelul de jos e o fugă continuă, fără nici o Întrerupere, fără acele despărțituri pe care cineva le-a clădit ulterior ca să obțină alte Încăperi. Priorul breslei aprobă cu un semn din cap. - E așa cu siguranță. Cu mult mai solidă și mai bine apărată ar fi fost fortăreața, fără acele deschideri. Mai rezistent ar fi fost zidul În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Spre sfârșitul dimineții Dante traversă esplanada de pământ bătătorit ce se Întindea pe lângă San Piero, Încă flancat de ruinele caselor ghibeline distruse cu furie, după Înfrângerea acestora din 1266. Acolo, Încorporând largi porțiuni din vechile ziduri În noua construcție, se clădea viitorul Palat al Prioratului, cu turnul său nesfârșit. Dar, deocamdată, oficiile Comunei erau Împrăștiate prin căsuțele din jur, Închiriate În acest scop. Secretarul Comunei locuia la primul etaj al uneia din ele, chiar la Începutul străzii ce dădea către Piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
flore morieris”. Îți vei sfârși zilele la Florența. Precum marele său arhitect. Omul care ar fi vrut să Îi ridice mormântul. Probabil, edificiul ars pe pământurile familiei Cavalcanti ar fi trebuit să reprezinte un cenotaf al Împăratului, un mare monument clădit În aparență pentru a celebra, iar În realitate pentru a ascunde crima. Asta proiectase Arrigo? Să se Încoroneze În acea copie după Castel del Monte, Împodobită cu oglinzi magice care urmau să Îi multiplice la infinit gloria, eternizând-o Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acea copie după Castel del Monte, Împodobită cu oglinzi magice care urmau să Îi multiplice la infinit gloria, eternizând-o Într-o extremă repetiție a identicului? Cu un fior, Dante Întrezări nebunia dinapoia acelui plan: Nero pusese să i se clădească un tron care urma mișcarea soarelui. Arrigo ar fi vrut să fie el Însuși soarele, nemișcat În centrul unui planetariu orbitor. Își redeschise ochii și, din nou, strălucirea cupei, pe care nu o lăsase din mână, i se impuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ziua Facerii. Pe Michael Scotus ca să studieze modalitatea și pe Leonardo Fibonacci ca să măsoare rezultatul cu calculele lui. Și pe meșterul Tinca, cu sticlele sale minunate. Și, de la Răsărit, pe al-Jazari, cu mașinăriile lui, și pe Guido Bigarelli, pentru a clădi locul Încercării. Spre a descoperi cât a călătorit lumina În cele șase zile ale Facerii. Voia să cunoască amplitudinea universului, să măsoare Împărăția lui Dumnezeu. Bonatti Încuviință Încetișor. - Frederic era nebun și blasfemator. Un campion al imposibilului. Dacă lumina ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scrisul său mic și îngrijit, muiat în cerneală violetă, un pumn de cuvinte alese care cel mai adesea făcuseră asistența să freamăte și pe jurați să cumpănească adânc în răstimpul cât nu dormeau. Erau de ajuns câteva cuvinte pentru a clădi un eșafod în doi timpi și trei mișcări, mai repede și mai sigur decât doi tâmplari într-o săptămână. Nu avea nimic cu condamnatul, nici nu îl mai cunoștea. Am văzut cu ochii mei dovada pe un hol, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cinic la Brecht, că supersexul la Hemingway, că egoismul de granit la Ibsen, că Sartre, viciile lor fecundatoare, dacă înțelegeți ce spunea el, că și eu le-am învățat pe de rost, tot de la bărbatul meu, sper să vă puteți clădi viața și moartea mai departe, prin această poveste, o să mai puteți trăi oare simplu și muri simplu?, o să puteți trăi complicat și muri complicat după ce ascultați? Că veți găsi aici, în povestea noastră, și simplitate, și complicație. O să vă puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Roxănica era rodul unei iubiri așa cum se trăiește o dată la o mie de ani. Roxănica va fi o fată așa cum numai Contesa putea să facă. La nivel spiritual, Roxănica era copilul Contesei, de asta e atât de curată. Roxănica va clădi o lume fără mațe și ciuperci. Fără vicii și pârțuri. Fără secreții și răutăți. O lume de poezie. O lume de calm, lux și voluptate. Domnul Popa se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lor de pânză tare, închide și deschide pe rând pianul, în funcție de ce i se spune, curăță trompetele, stivuiește partiturile cu aranjamentele deasupra și le răvășește iar la comandă, ridică și coboară scaune, le adună laolaltă, răstoarnă apoi tot ce a clădit până atunci cu atâta grijă numai fiindcă‑l înjură unul că ar fi făcut ceva anapoda, întreabă cât durează până înveți să cânți la flaut, saxofon, trombon, fagot etc. Pianul durează cu siguranță cel mai mult, la fel ca cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ale muncitorimii; aceasta nu trebuie să se lase intimidată de răufăcătorii comuniști. De asemenea, trebuie distruse baricadele ilegale de pe străzi și izgoniți intrușii obraznici din întreprinderi, fiindcă această grevă e în stare, chipurile, să distrugă chiar baza pe care se clădește viitorul muncitorului: adică bunăstarea generală din care, după cum se știe, cea mai mare parte revine muncitorilor, deși n‑ar fi meritat‑o, de fapt. Mama continuă încă o vreme cu același text. Dar Hans se ridică și iese. Din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
citește împreună cu Sophie și cu nimeni altcineva, eroul intră la închisoare. Condamnat la moarte, percepe afară niște sunete delicate, ce vin din natură, și devine astfel sensibil la nuanțe. E un lucru important, din moment ce viața cotidiană mai degrabă distruge decât clădește sensibilități. În curând, e previzibil că Acționiștii vienezi vor începe să‑și distrugă trupurile; noi vrem să distrugem trupurile altora, ceea ce e mult mai satisfăcător. Cine‑și distruge corpul de bunăvoie, de vreme ce n‑are decât unul singur, întreabă Hans. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe ea, extinzându‑se până și asupra mesei de seară care, mai mult ca sigur, are un gust îngrozitor. Foarte curând va pleca cu Hans într‑o plimbare de duminică, cu bicicleta. Poate că plimbarea va reprezenta un nou început, clădit pe o nouă temelie. La temelie nu trebuie să stea întotdeauna lucrurile materiale, fiindcă banii se pot pierde, sentimentul, în schimb, nu depinde de asta. În locuința familiei Witkowski se pune cina pe masă. Tata cârtește pe nerăsuflate, dar deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ne zise că da, el era, și plecă repede când Streicher începu să urle după încă o sticlă de șampanie. Nu era dificil de înțeles de ce Streicher era temut de ceilalți. Pe lângă gradul său, care era destul de mare, bărbatul era clădit ca un luptător. Aproape lipsit de gât, cu capul chel, urechi mici, bărbie zdravănă și cu sprâncene aproape invizibile, Streicher era o versiune mai palidă a lui Benito Mussolini. Vizibilul său spirit războinic era accentuat și mai mult de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
le rezume, Să nege, dreaptă, linia ce frîngi: Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume? ÎNECATUL Fulger străin, desparte această piatră-adîncă; Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și rai Sună vechi: I-ro-la-hai, Mercur, astră aurită, Cu peri doi împodobită Lungi Cu pungi Pe bomba mare, Oarbă, de cercetătoare, O, Mercur, Frate pur Conceput din viu mister Și Fecioara Lucifer, Înclinat pe ape caste În sfruntări iconoclaste, Cap clădit Din val oprit Sus, pe Veacul împietrit, O select Intelect Nunta n-am sărbătorit... III Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! - Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
deschid: Acoló, ca de cutremur, saltă slova mateină Sub lucrarea Corcodușei, aspra floare de maidan. În vis mut gabrovenimea cumpănește în ruină, Zveltă, surla Judecății, lasă-o umbră pe cadran. * - Dreaptă pravilă, dar zumzet de vestiri răsăritene, Ființa noastră se clădește cu scriptura ta, Matei! Prim și ultim Caragiali, ca o holdă de antene Te alegem viu din vântul despletitelor idei. Iată, arsă-n aur roșu și-n a smalțului rigoare, Slava netedă și rară, stricta glorie, o ții. Neamurile iau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și nebuniei aproape de Sfintele Trepte - ce flamură vreți mai vrednică de orașul vostru creștin. Niciodată piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită să se petreacă în virtual și interior. Neputând clădi în afară (e și prea târziu și prea zadarnic pentru aceasta), în inimile noastre se cade să întemeiem: turnuri vibrătoare, speranței; aurite bolți, laudei; clopotnițe, adâncimi soarelui netemporal. Iată sensul Cetății voastre lămurind din Craii de Curtea-Veche. Și astfel, v-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
când ajungi acasă? Când mai vii... Mi-era atât de greu să pun această întrebare. Și fără să vreau , toate frământările,neliniștile, adunate în timp, au însoțit această frază care cuprindea în sine surparea unei vieți , unor gânduri care au clădit un edificiu pe o temelie șubredă. Era plecat în D. de 3 ani, timp în care ne-am revăzut de două ori, fără să schimbăm prea multe impresii;cele câteva zile petrecute acasă fiind devastatoare, tăcerile tensionate ducând la stări
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
mai depărtat trecut! Cu sufletele-alăturați, De-aici spre patru zări zburați Spre frații ce-n străin pământ, Țin rădăcina prin cuvânt Și-ntinse aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, măi sfânt Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc, rostit În slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe țări, Încununați cu crește de Carpați ! Spre Basarabia zburați Și duh de țară respirați
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
se cam temeau, Pentru că erau mulți care Tare îl iubeau. Totuși ei au îndrăznit Să-l întemnițeze, De poporul său iubit Să-l îndepărteze. Însuși Constantin cel Mare Mult l-a îndrăgit. Obținând eliberare, Ambii au pornit Noi biserici să clădească Și să le repare, Ori să le împodobească Pe acele care Fost-au arse, dărâmate. Cum printre creștini Au pătruns și eronate Practici și străini, Sfanțul Constantin cel Mare, A organizat O măreață adunare, Unde a chemat Toți episcopii. Atunci
SFINŢI ÎNDRĂGIŢI. SFÂNTUL NICOLAE (VERSIFICARE DE OLIMPIA SAVA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364486_a_365815]
-
biblic al cuvântului, cu două profunzimi: - și înainte (care anticipează), - locul cuiva: în locul Lui Dumnezeu, a fi vocea acestuia, a adevărului pe pământ. Profetul adevărat nu este urmat de cei mincinoși, nu-și duce până la capăt ideile prin minciună, nu clădește o rânduială comunitară prin minciună. Ce intelectual este acela care „ucide” în numele ideologiei. Intelectualul profetic își dă viața pentru aproapele, el îmbracă aura martiriului. Aceasta este o responsabilitate. Al. Soljenițîn e o altă particularizare a intelectului profetic, e una dintre
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
21 august 2011 Toate Articolele Autorului Plâng de necaz și urât, Doamne, mult am coborât! Ce-am râvnit am căpătat Tot mai jos am lunecat. Când credeam că-s vârful lumii Am văzut că-s creasta spumii, Tot ce-am clădit pe ispită Mi s-o dovedit risipă. Doamne, de când te-am găsit Grijile m-or părăsit, Azi om bun făr de păcat Cât de sus m-am ridicat! Când de l-altul am luat Pe mine m-am înșelat, Pofta
ADEVĂRATA BOGĂŢIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361550_a_362879]
-
e dor de etapa aceea în care ieșeam în parc, cu mic cu mare, adunamhartiile, pliveam florile... - V-ați demonstrat interesul față de valorificarea patrimoniului cultural local, prin înființarea unui Muzeu țărănesc în satul Archiud, județul Bistrița Năsăud. Ce presupune să "clădești” un muzeu, să îl pornești și apoi să îl pui pe roate? Cum ați rezolvat problema finanțării? Cum ați promovat acest proiect? - Am pus Proiectul pe hârtie, apoi, cu sprijinul celor de la Inspectoratul Școlar, s-a găsit și finanțarea, prin
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
liniște? Și de ce-i așa de puțină lume? - Dacă ai venit tu, Hernanda, au venit toți! îi aduse din nou un compliment Maximilian. Apoi, nu vedeți și voi, acolo, mai deoparte, profesori și studenți stând la un pahar de juice, clădind lumi peste lumi? Iar și mai încolo, un grup de chineze frumoase, stând liniștite pe o canapea și ascultând muzică? - Hai să intram pe gheață! propuse Hernanda. Ideea ei electriză de îndată cuprinzătorul Salon. Băieți și fete coborâră de îndată
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
aplică absolutizant decât adevărul acoperit de dovadă, în expunerea propriilor opinii, nu e stăruitor în a apăra adevăruri ipotetice, ci doar adevăruri dacă nu demonstrate, demonstrabile. Prin urmare nu se încaieră în luptele spuselor care bat câmpii. Instanța de legitimitate clădită din faptele proprii renovează de fiecare dată orice încercare de știrbire a biografiei sale și anulează ipoteticul sau contorsiunile biografice. S-a spus, de pildă, că este antisemit, pe când evreii au spus că nu este. Cum poate fi antisemit dacă
LUCIAN BOLCAŞ. PIERDERILE, CA ALTERNATIVĂ CÂŞTIGĂTOARE A VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363811_a_365140]