2,106 matches
-
inegalități valorice. Astfel, în prima carte se întâlnesc felurite motive literare: țara cu palmieri și trandafiri, cu gazele și flori de lotus, care este țara imaginară a poeziei, ori încăperea în care îngeri și serafimi din paradis dănțuie în sunetele clapelor clavirului sau lacul cu zâne, care trezește reveria îndrăgostitului, cât și peisajul ruinelor unei cetăți de odinioară, prin care vântul plânge, căci apasă „vremuri grele de urgie”. Ecouri eminesciene vibrează în multe poeme: „Gândind în anii ce-or să vină
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
vreme. Fabuloasa mașinărie transporta camioane, distrugea tancuri, se acoperea cu aparatură ce-l proteja de rachete. Simțeam că vocea de dincolo de perete avea să se moduleze dintr-o clipă într-alta în strofe. — Americanii, care credeau că ne-au tras clapa cu Stinger-ele lor, n-au decât să-și ia gândul. Instalăm acum aparate de bruiaj cu infraroșii, sisteme de derută, acolo, la extremitatea aripioarelor. Și asta nu-i tot! Chiar dacă o schijă străpunge rezervorul, nu se produce panică la bord
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fie tăcută. Și ea cânta la un instrument: la acordeon. Stătea sub pat, În husa lui. Din când În când Îl scotea de acolo, punându-și curelele pe după umăr ca să reușească să țină În aer instrumentul imens, șuierător, cu multe clape. Acordeonul părea aproape cât ea de mare și Tessie cânta la el conștiincios, prost și Întotdeauna cu o notă de tristețe carnavalescă. Când erau mici, Milton și Tessie Împărțiseră dormitorul și cada de baie, dar fusese era demult. Până de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tău? ― Îhâm. ― Cântă-mi ceva. Milton puse cutia instrumentului pe canapea. În timp ce o deschidea și scotea din ea clarinetul, rămase conștient de goliciunea picioarelor lui Tessie. Puse muștiucul și Își Îndoi degetele, plimbându-le În sus și-n jos pe clape. Și apoi, subjugat de un impuls de nestăvilit, se aplecă În față și, presând cu capătul ca o pâlnie al clarinetului genunchiul lui Tessie, suflă o notă lungă. Fata scoase un țipăt și Își retrase genunchiul. ― Ăsta a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spațiu. Mobilierul Înainta și se retrăgea În stilul mecanic al unei case a surprizelor din parcul de distracții. Făcând parcă glume proaste, scaunele se ofereau și apoi se retrăgeau În ultimul moment. Romburile de pe jocul de table se ondulau precum clapele de la pianul mecanic. Lefty nu spunea nimic la nimeni. Nemaiavând siguranța necesară pentru a conduce mașina, Lefty Începu În schimb să mă ducă pe mine la plimbare. (Așa ajunsesem la bordura aceea, bordura pe care nu avea să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la nimeni. ― Ce n-o să spui? ― Ai noroc că sunt un tip așa de liberal și de deschis la minte, continuă el. Cea mai mare parte din tipi n-ar fi așa de Încântați să afle că le-a tras clapa o lesbiană. Cu propria lor soră. E cam stânjenitor, nu ți se pare? Dar sunt atât de deschis la minte, Încât sunt dispus să trec cu vederea Înclinațiile tale. ― De ce nu taci din gură, Jerome? ― O să tac din gură când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
departe. Când vrei să rătăcești, ai unde. Așa, raza ajunge deasupra unui târg. Într-o casă mare, bogată, într-un salon o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. Râs, vorbă și-un vals molatic se desprinde de pe clapele pianului, sub degetele subțiri și albe ale cântăreței. Ce mâini frumoase! Iar la degetul cel mic o piatră prețioasă, un diamant, parcă atrăgea raza; din înalt ea se scoboară, și-n clipa aceea degetul fetei pare ca fulgerat de focuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
povesteau cu ce se ocupaseră mă tăvăleam pe jos de râs. Ah, cât Îmi lipsesc frații mei! De cele mai multe ori, Însă, frații mei nu erau acasă să mă salveze de asalturile Mamei Scumpe. De fiecare dată când mă așezam În fața clapelor pianului, Mama Scumpă Îmi povestea despre lipsa de talent muzical a mamei, pretinzând că ar putea fi explicația pentru propria mea lipsă de talent. Am apărat-o pe mama o dată, spunându-i că tatăl meu le povestise de curând unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
reaprind o discuție numai ca să îndepărtez o stare prea limpede, fără nici o semnificație, care durează de prea mult timp... Dar, în definitiv, e pueril să asemăn pe un om cu un piano, care are un spațiu bine calculat între sunetele clapelor. În lipsa ei, am fost în excursie cu câțiva prieteni la acea minune care poartă numele de: Cheile Bicazului. Am mers cu automobilul până la Bicazul Ardelenesc și acolo am luat un băiețaș de țăran ca să ne conducă și să ne poarte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe pedală, laitmotiv discret al muzicii de imagini, făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. Valsul lui Chopin acompania muzica corpului ei... (Cam emfatic, iubitul meu!) La sfârșit, după o linie trasă cu degetul cel mare, parcă mânios, peste toate clapele de la stânga la dreapta, ca o parafă energică a unei iscălituri sub un text, care făcu pianul să strige cu toate vocile lui alarmate, Adela se ridică aproape cu violență de pe scaun, întrebîndu-mă: "Îți place ca și atunci?" I-am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să le prezint primului editor binevoitor care posedă un costum de dimineață bine călcat și o pereche de mănuși gri, ca să le ducă direct în tipografia lui întunecoasă, unde or să fie împachetate într-o manta de praf, cu o clapă la coperta a patra pe care or să figureze câteva afurisite de remarci promoționale, solicitate și obținute de la acei „anume“ poeți și scriitori care nu încearcă nici un scrupul în a comenta în public operele colegilor lor artiști (de obicei rezervând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
plicurile și aruncă ghemotoacele În coșul Angelei de hârtii, din piele florentină, poleită. Achiziționat de mama ei În timpul unui tur. Cheilor le dădu drumul În buzunar, aplecându-se mult Într-o parte pe scaunul de toaletă pentru a ajunge la clapa buzunarului. Shula, urmărindu-l În tăcere, zâmbea și ea, ținându-și brațele Încrucișate peste piept, cu degetele Încleștate peste Încheieturile mâinilor ca să Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și umbra alt nume; undeva, jos, cu o carte deschisă și-n vârf, un copac în flăcări ce descântă iubiri ne’ncepute. liniștea are culoarea de sub tălpile depărtării, irișii înmuguresc lumina, ca și cum ultima ar fi... întuneric... ai apăsat pe-o clapă în ton de vânt valurile s-au ridicat sub ele furtună de nisip cu vis la țărm pe vărfuri două aripi un trup pasărea albă cu plete departe... e noapte în piatră împart tăcerii lumina poet blând cum crești veșnicia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
muzica i se alintă în respirație ca o nouă dragoste mai albă ca laptele și ce putere ține în veșmintele ei de parcă timpul și-a făcut cuib numai acolo acolo unde sânii își deschid porțile și-a lăsat pielea pe clapele ninse tremură jumătate în rod jumătate fecioară nimic nu e mai târziu ca târziul în deșert numai un fir de iarbă înțelege dincolo de sămânță colind îmbrăcat uite-mă cum îți alipesc luna de buzunar nimic nu zâmbește mai larg ca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dar prea bătea la ochi pe masa aceea de un roz pal. M-am decis să scot obiectele din el, pe rînd unul cîte unul, Începînd cu banii. I-am slăbit catarama fără cel mai mic zgomot. Mai avea două clape cu broaște, una mare și una mică, fiecare cu cîte o cheie. Una era pentru Încuietoare cilindrică obișnuită, cealaltă - simplă. Fiecare avea imprimată o cifră pe ea, fără nici o indicație. Din păcate Însă, nu-mi puteam aminti cum să umblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și una mică, fiecare cu cîte o cheie. Una era pentru Încuietoare cilindrică obișnuită, cealaltă - simplă. Fiecare avea imprimată o cifră pe ea, fără nici o indicație. Din păcate Însă, nu-mi puteam aminti cum să umblu cu ele. Una din clape, din material plastic transparent, servea drept apărătoare pentru abonamentul pe căile ferate. De Îndată ce am deschis-o, am constatat că nu e nimic sub ea, dar era și normal să nu-mi țin banii Împreună cu abonamentul. Am căutat, nepăsător, mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
conservator cu o singură excepție notabilă: Bloomingtonul, care, din cauza mediului cosmopolit universitar, este democrat. 24 decembrie Ajunul Crăciunului. Adi doarme încetișor în încăperea de alături iar eu îmi reiau jurnalul după ce, multă vreme, am făcut scurtă la degete bătând în clape exclusiv la articolul meu „State Men, Market Women”. Am ignorat masiv mediul ambiant în această vreme fiindcă am vrut să termin și, iată, acum cinci minute am mai și reușit. Cred că nu e rău, dar aștept părerea altora, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu trei feluri. Trebuia să fiu persoana. Eu singură. Toți erau așa de obișnuiți cu faptul că lucram până târziu încât nici măcar nu m-au întrebat dacă aveam alte planuri, dar, întâmplător, trebuia să mă întâlnesc cu Rachel. Îi trăsesem clapa tot weekendul, invocând sarcini de serviciu. Și acum chiar trebuia să lucrez - fetița care a strigat că lucrează ore suplimentare. —Vă supărați dacă dau un telefon scurt? Doar ca să-mi anulez întâlnirea cu sora mea? Vocea îmi era așa încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
preț de un an și mai bine, lua-o-ar naiba de treabă. Da, i-am fost credincios. Acum încerc să nu-i mai fiu, dar nu-mi merge. Nu cred că e cineva care ar putea să-i tragă clapa. Nu vor ce am eu de oferit. Vor să fii tot numai al lor, vor candoare și înțelegere și încredere și altele de care s-ar zice că eu unul duc atâta lipsă. Au trecut de faza în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, - Și târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cîntă-un marș funebru, Iar eu nedumerit mă mir: De ce să cînte-un marș funebru... Și ninge ca-ntr-un cimitir. Ea plânge și-a căzut pe clape, Și geme greu ca în delir... În dezacord clavirul moare, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Și plâng și eu, și tremurând Pe umeri pletele-i resfir... Afară târgul stă pustiu, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Moină Și toamna
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
am întrebat dacă pot scoate un pachet de acolo. Am dat să-i deschid servieta, proptită între burțile noastre. Ținea plasa cu albitură și geanta mea, studiind concentrat cum mă chinuiam să dibui deschizătorile diplomatului. Văzându-mă cum trag de clapele acelea care refuzau să se deschidă, dintr-odată s-a pornit: „Aoooleeeoooo! Hoții! Miliția! Jaf! Jaf! Jaf! Prindeți asasinuuuuu!“. Nici n-am apucat să-i dau una peste gură că a și apărut bine știuta tripletă: caraliul tablagist, soldatul imberb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În ochi fără să ne Întrebăm În cine ne transformaserăm. 10 M-a trezit clipocitul ploii, dis-de-dimineață. Patul era gol, iar camera - prinsă Într-o Întunecime cenușie. L-am găsit pe Julián așezat În fața fostului birou al lui Miquel, mîngîind clapele mașinii sale de scris. Și-a ridicat privirea și mi-a oferit zîmbetul acela călduț și Îndepărtat, care spunea că nu va fi niciodată al meu. Am simțit nevoia să-i arunc În față adevărul, să-l rănesc. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fi înțeles vorbele lotrului, calul și-a lipit botul de umărul lui. Mergeau la pas. Când au ajuns la poarta țigăncii, aceasta era zăvorâtă și în jur... țipenie... I s-a răcit inima. „Să știi că Zaura mi-a tras clapa. Altfel nu se explică. Unde-i?” S-a tras cu cal cu tot la umbra nucului din colțul uliții. Simțea că arde de furie. Nimeni n-a îndrăznit vreodată să-i facă așa ceva. După o așteptare destul de lungă, la cotul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au găsit singur, dactilografiind pe o masă de joc din grădina lui. Țăcăniturile i-au direcționat pe lângă casă, până au dat cu ochii de un tip gras, într-o cămașă hawaiiană și pantaloni de doc, care lovea cu degetele în clapele unei străvechi mașini de scris Underwood. Mal îl văzu cum își ridică privirea și înțelese din ochii lui că individul nu era ușor de convins. Dudley se legitimă. — Domnul Leonard Rolff? Omul își puse ochelarii și examină legitimația. — Da. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
piele. Îi plăcea cum se simțea materialul la pipăit. — I-ai păcălit pe toți, Cy. Nu sunt siguri dacă ești nebun sau nu. Vandrich zâmbi. Se foi pe scaun, împingând o coapsă înspre Danny. Crezi că vreau să le trag clapa? — Știu sigur. Și mai știu că judecătorii de la tribunalul civil s-au săturat să vadă mereu aceleași fețe la fiecare trei luni și și-au făcut obiceiul de a-i deferi instanțelor pentru recidiviști, ca să obțină condamnări penale în închisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]